Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA A II-A CIVILA SI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr.32 /2016

Ședința publică de la 12 ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A__-M____ V___

Judecător F_________ T______

Grefier D______ C________

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul ___________________, cu sediul în _________________________, J XXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, prin reprezentant legal Ș______ G_______, împotriva sentinței civile nr. 438/11.05.2015, pronunțată de Judecătoria P_____ , în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimatul I__ V______.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. A__ M____ S______, pentru apelant, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , care învederează că este primul termen de judecată.

Instanța, în temeiul disp. art. 131 și 482 N.C.pr.civilă verifică din oficiu competența și față de disp. art. 95 alin.2 N.C.pr.civilă și disp. art. 34 alin.2 din OG2/2001, stabilește că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.

Instanța reține că apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 20 lei- fila 7, conf. art. 19 din OUG 80/2013 și că apelul a fost promovat în termenul prevăzut de art. 468 N.C.pr.civilă.

Instanța pune în discuție probatoriile.

Apelantul solicită proba cu înscrisuri.

Instanța admite proba cu înscrisuri în temeiul disp.art. 255 și 259 N.C.pr.civilă .

Instanța reține că nu s-au formulat cereri conf. disp. art. 479 N.C.pr.civilă, în temeiul disp.art. 244 și 482 N.C.pr.civilă se socotește lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile, conf. art. 392 N.C.pr.civilă.

Apelantul, prin apărător solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței.

Susține că cererea de probatorii nu a fost analizată de instanța de fond: a solicitat proba cu înscrisuri și un martor, însă instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de probatorii. Mai mult, motivarea sentinței este parțial străină de obiectul pricinii. În condițiile în care instanța va trece la rejudecarea fondului, solicită proba cu înscrisuri și un martor. Solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța închide dezbaterile conf.art. 394 N.C.pr.civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:

Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei P_____ sub nr. XXXXXXXXXXXX, petenta ___________________, a chemat în judecată civilă pe intimatul I.P.J. V______ pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx /23. 02. 2015, sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu aceea a avertismentului.

Motivându-și în fapt plângerea, petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina sa că, în urma controlului efectuat de reprezentanții intimatei, în prezența administratorului petentei ( Ș______ O_____ ), la instalația de debitat material lemnos din satul Rucăreni, ______________________ inventarierii materialului lemnos a rezultat o cantitate de 12,657 m.c. lemn lucru brad ( bușteni ) pentru care nu s-au prezentat documente de proveniență și 2,63 m.c. cherestea rășinoase, care nu prezentau la capete amprenta de gestiune, motiv pentru care s-a dispus confiscarea materialului lemnos, fapte ce constituie contravențiile prev. de art. 19 al.1 din Legea 171/2010. Mai susține că acuzația ce i se aduce este nefondată.

De asemenea, a mai arătat petenta că i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni față de cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia.

În drept, au fost invocate disp. O.G.2/2001.

Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 5 din dosar.

În scop probator, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei: înscrisuri doveditoare.

Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod proc. civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic iar susținerile petentei sunt nefondate.

La întâmpinare a fost atașat materialul probator pe baza căruia a fost întocmit procesul verbal.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare și a învederat instanței că actul de constatare a contravenției în litigiu, este nul absolut deoarece materialul lemnos existent în depozit purta amprenta DISPOZITIVULUI DE GESTIUNE. Acest aspect nu a fost inserat în procesul verbal, fiind un element de noutate în cauză și a susținut că dovada contrară faptelor descrise în plângere o va face cu un martor pe care , însă, nu la indicat în termenul procedural.

Prin sentința civilă nr. 438 pronunțată la data de 11.05.2015, Judecătoria a repins plângerea ca neîntemeiată, reținând că din analiza ansamblului probator administrat în speța de față reiese că la instalația de debitat material lemnos din satul Rucăreni, ______________________ inventarierii materialului lemnos, la data de 23.02.2015, a rezultat o cantitate de 12,657 m.c. lemn lucru brad ( bușteni pentru care nu s-au prezentat documente de proveniență și 2,63 m.c. cherestea rășinoase, care nu prezentau la capete amprenta de gestiune, situație de fapt descrisă în actul de constatare a contravenției în litigiu ți față de care nu rezultă nici un dubiu cu privire la vinovăția petentei.

În jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.

Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.

Din înregistrarea electronică efectuată în cauză (f.15) depusă nu rezultă numărul de înmatriculare al autoturismului, prin urmare acestea nu pot fi reținute ca probe pentru stabilirea vinovăției petentului.

Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A_____ c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.

În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Revenind la prezenta cauză instanța reține că în speță s-a făcut dovada incontestabilă că angajatul petentei, nu a respectat dispozițiile din Legea 171/2010, astfel cum în mod corect a reținut intimata prin procesul verbal contestat. și-n atare situație procesul verbal în litigiu este temeinic.

Analizând legalitatea procesului verbal în litigiu, instanța reține că: în petitul plângerii sale a arătat petenta că: procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege, în sensul că din cuprinsul acestuia lipsesc obiecțiunile petentei- contraveniente.

Potrivit art. 16 al.7 din O.G. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Având în vedere că I.C.C.J. prin Decizia NR: XXII/ 19.03.2007, publicată în M. Of. nr. 833/5.12.2007 a decis că nerespectarea acestei obligații de către intimată atrage nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, petenta trebuia să facă dovada că a suferit o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin desființarea actului de contravenție în litigiu, dovadă pe care aceasta nu a făcut-o.

Reconsiderând cele mai sus arătate, motivul de nelegalitate arătat de petentă în plângere, nu poate fi reținut de instanță și pe cale de consecință instanța constată că procesul verbal în litigiu este legal.

Cât privește cuantumul sancțiunilor aplicate petentei, instanța că acestea se încadrează în limitele prevăzute de legea sancționatoare și se află într-o justă proporționalitate cu gravitatea concretă a faptei de care se face vinovată petenta.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel ___________________, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru judecarea fondului (în fața instanței la primul termen în apel). Apelanta susține că i s-a încălcat dreptul la apărare, iar cererea sa de probatorii nu a fost analizată. De asemenea arată că motivarea este parțial străină de obiectul pricinii.

Intimata a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată și analizând cererea de apel în raport de probele administrate si de dispozițiile legale incidente, instanța retine:

Motivele invocate de apelanta în susținerea apelului sunt întemeiate. Astfel se constată că în cuprinsul plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisurile și cu martorul S______ O_____, arătând și domiciliul acestuia din urmă, așa cum prevăd dispozițiile art.194 alin.1 lit.e teza finală din C.proc.civ.

Instanța de fond a soluționat plângerea la primul termen de judecată, însă în practicaua sentinței civile nr. 438 pronunțate la data de 11.05.2015 nu a încuviințat nicio probă și nici nu s-a pronunțat asupra cererii de probatorii formulate de părți. Petentul solicitase și proba cu un martor, cel indicat mai sus, cu privire la care instanța nu a analizat legalitatea și utilitatea probei. Având în vedere aceste aspecte, petentul a fost lipsit de dreptul la apărare, instanța neanalizând în nici un fel cererea sa de probatorii.

De asemenea motivarea instanței de fond este contradictorie. În prima parte a considerentelor arată că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, precum și că din înregistrarea video nu rezultă numărul de înmatriculare al autovehiculului, astfel că nu sunt probe din care să rezulte vinovăția acestuia. Apoi arată că în speță s-a făcut dovada că angajatul petentei nu a respectat dispozițiile din Legea nr.171/2010, fără să arate care au fost probele analizate din care a tras această concluzie.

Tribunalul apreciază că Judecătoria a lipsit de dreptul la apărare petentul, precum și că nu a analizat și nu a încuviințat nicio probă solicitată de părți. Având în vedere și solicitarea apelantei de a se trimite cauza spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.3 teza a doua C.proc.civ. Tribunalul va anula sentința apelată și la cererea expresă a intimatei va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Focșani pentru a soluționa fondul cauzei.

Prezenta decizie este definitivă, potrivit dispozițiilor art.634 alin.1 pct.4 C.proc.civ. raportat la prevederile art.483 alin.2 teza finală C.proc.civ. și ale art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul ___________________, cu sediul în _________________________, J XXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, prin reprezentant legal Ș______ G_______, împotriva sentinței civile nr. 438/11.05.2015, pronunțată de Judecătoria P_____ , în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimatul I__ V______.

Anulează sentința apelată nr. 438/11.05.2015 și trimite cauza spre rejudecare pentru a soluționa fondul cauzei.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 12 ianuarie 2016.

Președinte,Judecător,

A__ M____ VasiFlorentina T______

Grefier,

D______ C________

Red.A.M.V___/1.02.2016

Dact.D.C./1.02.2016, 4 ex.

Fond:N.S______