Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă nr. 619/2013

Ședința publică de la 28 M__ 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE N_______ D______

Judecător A_____ H____

Judecător C________ M_____ G____

Grefier C_______ M______ P______

Pe rol judecarea recursului declarat de I____________ GENERAL AL POLITIEI ROMÂNE SPA BPA 2, împotriva sentinței civile nr. 1006 din 26.03.2013, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Tribunalul, apreciind cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față;

La data de 11.04.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj - N_____, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, plângerea contravențională formulată de petenta. S.C. O________ S.R.L, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din 14.03.2012 emis de intimatul IGPR – SPA – BPA2, prin care a solicitat anularea procesului-verbal iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

Prin Sentința civilă nr.474/2012 pronunțată Judecătoria Cluj – N_____ în data de 15.01.2013, Judecătoria Cluj – N_____ a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Călărași, față de locul săvârșirii faptei contravenționale , km105 de pe autostrada A2 București – C________.

Judecătoria Călărași învestită prin sentința menționată a înregistrat cauza sub nr.XXXXXXXXXXXX.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu a comis fapta, întrucât la momentul controlului exista la bordul vehiculului contractul de închiriere nr.33/16.11.2011 în copie conformă cu originalul. Arată de asemenea că sancțiunea aplicată în cazul săvârșirii acesteia este mare față de circumstanțele săvârșirii acesteia, atingerea minimă adusă faptei sancționate contravențional precum și circumstanțele personale respectiv, faptul că societatea nu a mai fost sancționată contravențional.

În drept, a invocat O.G. nr.2/2001.

Intimata, legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că documentul, respectiv contractul de închiriere nu a fost prezentat la control.

Soluționând cauza, Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr. 1006 din 26.03.2013, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul ____________________., cu sediul în Cluj N_____, __________________, ____________________ împotriva procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx din 14.03.2012 în contradictoriu cu intimatul M__ IGPR – SPA – BPA2, cu sediul București, ___________________. 4-6, sector 5.

A înlocuit cu avertisment sancțiunea aplicată prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din 14.03.2013, emis de intimat și pe cale de consecință exonerează de plata amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, sub aspectul legalității procesului-verbal, a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a considerat că situația de fapt reținută de către agentul constatator prin „propriile simțuri” corespunde realității pentru următoarele considerente:

O.G. nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului - verbal de constatare a contravenției. Prin urmare, având în vedere disp. art.47 din O.G. nr.2/2001 se vor aplica principiile generale din dreptul civil. Art.1171 C.civ. instituie o prezumție în ceea ce privește legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită de art.1171 C.civ., are caracter relativ, dispensează de sarcina probei și este susceptibilă să fie combătută prin proba contrarie. Din această perspectivă și în baza art.1169 C.civ. (în vigoare la data săvârșirii faptei), îi revine petentului obligația de a propune probe și a aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul – verbal de constatare a contravenției.

Prin urmare, sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că din probatoriul administrat nu a reieșit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator prin care să se răstoarne prezumția de legalitate sau să facă incident în cauză principiul in dubio pro reo.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța de fond a reținut următoarele:

Principiul proporționalității sancțiunii ce își are originea în art.53 din Constituție impune anumite obligații în sarcina organelor de aplicare a sancțiunilor.

Astfel, în aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului.

Potrivit disp. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Or, în cauză din probele administrate reiese circumstanțele săvârșirii faptelor (culpa prepusului petentei de a nu preda acest document în condițiile existenței indubitabile a acestuia) care relevă un grad de pericol social redus dar și faptul că petenta nu ar mai fi fost sancționată pentru săvârșirea de fapte contravenționale de aceeași natură (intimata nu a învederat că petenta ar avea antecedente contravenționale). Totodată instanța remarcă că persoana culpabilă, respectiv conducătorul C_____ I___ D_____ a fost sancționată de petentă cu avertisment.

Orice sancțiune juridică nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Față de cele expuse, instanța de fond a constatat că sancțiunea aplicată constând în amendă în cuantum de 8 000 lei este disproporționată în raport de criteriilor enunțate, că scopul educativ dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală cât și cea specială.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs IGPR , criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând că instanța de fond în mod greșit a înlocuit amenda cu avertisment, ignorând gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că procesul verbal îndeplinește toate condițiile de valabilitate cerute de lege.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal s-a constatat că la data de 14.03.2012 petenta nu a putut prezenta agentului constatator, la momentul efectuării controlului, contractul de închiriere a vehiculului cu nr. XXXXXXXXX. Petenta a contestat starea de fapt si in dovedirea bunei sale credințe a depus copie de pe contractul de închiriere al vehiculului, încheiată cu mult înainte de data controlului.

În urma probatoriului administrat de către instanța de fond situația de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătorești, însă în raport de aspectele si împrejurările de fapt, instanța a procedat la reindividualizarea sancțiunii în condițiile art 7 din OG 2/2001, apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale nu corespunde gradului de pericol social al faptei.

Pentru a aplica această sancțiune instanța de fond a reținut atitudinea sinceră a petentei, faptul că acest contract există, precum și faptul că nu s-a făcut dovada că petenta ar fi încălcat in mod repetat prevederile legale menționate în procesul verbal.

În consecință, instanța de fond a respectat dispozițiile legale în vigoare, atât în ceea ce privește procedura de verificare a legalității procesului verbal de constatare a contravenției în condițiile art. 34 coroborat cu dispozițiile art. 16 și următoarele din OG nr. 2/2001, precum si dispozițiile ce reglementează posibilitatea reindividualizării sancțiunii contravenționale aplicate de agentul constatator, raportat la art 21 din OG nr. 2/2001.

În consecință, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, Tribunalul în baza art 312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de IGPR București împotriva sentinței civile nr. 1006/26.03.2013, pronunțată de Judecătoria Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de IGPR București împotriva sentinței civile nr. 1006/26.03.2013, pronunțată de Judecătoria Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 M__ 2013

Red. DN/31.05.2013

Tehnored.CP

Ex.2/31.05.2013

JF V___ O______