ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1384/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 05 octombrie 2015

PREȘEDINTE M____ L____ M_____-judecător

I_____ M_____ -judecător

G_____ A_______ C_______ -grefier

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către I____________ de Poliție al județului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1467 din 11 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Nemaifiind probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1467 din 11 mai 2915, Judecătoria Petroșani a admis în parte plângerea formulată de petentul D_______ D______, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 15.10.2014, în Petroșani, de I____________ de Poliție al județului Hunedoara – Poliția Municipiului Petroșani

A înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei aplicată petentului prin procesul verbal menționat cu sancțiunea avertismentului.

A înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicată petentului.

A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat de către I____________ de Poliție Județean Hunedoara – Poliția Municipiului Petroșani la data de 15.10.2014, în Mun. Petroșani, s-a constatat săvârșirea de către petentul D_______ D______ a contravenției prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și s-a aplicat acestuia sancțiunea contravențională principală a amenzii în valoare de 360 de lei (4-5 puncte amendă) și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Prin procesul verbal menționat s-a reținut în sarcina petentului că în data de 15.10.2014, ora 07:35, pe _______________________, Mun. Petroșani, a condus autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Aeroport spre Centru și nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier.

Procesul verbal astfel încheiat a fost semnat spre luare la cunoștință de petentul D_______ D______ care a formulat precizări în sensul că nu este de acord cu cele consemnate în procesul verbal.

Verificând din oficiu, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dacă plângerea a fost formulată în termenul peremptoriu de 15 zile socotit de la înmânarea sau comunicarea procesului verbal, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 28.10.2014, fiind depusă la Serviciul Registratură de apărătorul petentului, cu respectarea termenului de decădere de 15 zile ce a început să curgă la data înmânării procesului verbal, respectiv la 15.10.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că petentul nu a invocat nesocotirea vreunei norme legale cu ocazia întocmirii procesului verbal. Totodată, instanța a reținut că nu sunt incidente în cauză nici motivele care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 și care ar putea fi reținute de instanță din oficiu, în cuprinsul procesului verbal fiind consemnate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.

În privința temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că petentului i se impută faptul că acesta nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului.

Din raportul agentului constatator rezultă ca la data menționată în procesul verbal petentul nu a oprit la semnalul agentului rutier efectuat prin ridicarea orizontală a brațului și si-a continuat deplasarea, oprind ulterior la cca 30 m, după ce a fost atenționat acustic de către agent.

De asemenea chiar agentul constatator a arătat în raportul său că petentul a declarat la momentul în care a fost sancționat că nu acesta nu a vrut să încurce traficul și i-a solicitat agentului „ să îl ierte întrucât din această activitate trăiește”

Instanța a reținut că petentul nu contestă efectiv fapta reținută în sarcina sa, ci doar explică faptul că a săvârșit această faptă din cauza unei necoordonări între agenții ce dirijau circulația.

Instanța a considerat verosimile susținerile petentului cu privire la faptul că intenția acestuia nu a fost aceea de a nesocoti semnalele agentului de circulație și că această faptă a fost consecința unei necoordonări din partea agenților și a unei erori din partea petentului care a considerat că si cel de al doilea agent îi va permite să-și continue deplasarea. Această împrejurare rezultă și din faptul că petentul a oprit la un moment imediat ulterior, la auzul semnalelor acustice ale fluierului agentului constatator, această atitudine fiind de natură a susține ipoteza petentului, în sensul că nu a intenționat să nesocotească semnalele polițistului si să creeze o stare de pericol.

Conform art.100 lin. 3 lit. f din OUG 195/2002, “ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

În raport de dispozițiile legale de incriminare citate, instanța a constatat că situația de fapt reținută în procesul verbal a fost corect încadrată juridic de către agentul constatator, fapta petentului constituind contravenția prevăzută de art. 100 lin. 3 lit. b) din OUG 195/2002.

În ceea ce privește împrejurările în care a fost săvârșită fapta, din analiza și coroborarea susținerilor părților și a probelor administrate, instanța a reținut inexistența intenției de a nesocoti dispoziția legală sus menționată si faptul că acest rezultat s-a produs în mod efectiv pe fondul unei erori de fapt provocate de semnalele contradictorii ale agenților rutieri.

Pentru fapta reținută în sarcina sa, în baza art.100 alin. 3 lit. f) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, petentului i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii, în valoare de 360 de lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

Cu referire la aplicarea sancțiunii contravenționale, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 5 din OG 2/2001 pentru săvârșirea unei fapte contravenționale se poate aplica una dintre sancțiunile principale, respectiv avertismentul, amenda contravențională sau prestarea unei munci în folosul comunității, precum și una sau mai multe sancțiuni complementare.

Sancțiunea avertismentului se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. (art. 7 alin. 3 OG 2/2001).

În conformitate cu art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 « sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ».,

Pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor contravenționale, legiuitorul a reglementat criterii orientative, obligatorii a fi avute în vedere în raționamentul de individualizare a sancțiunii. În acest sens, art. 23 din OG 2/2001 prevede că « Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. »

Făcând aplicarea acestor criterii la speța de față, instanța a apreciat că sancțiunea principală aplicată petentului, respectiv amenda contravențională, nu reflectă o temeinică apreciere a situației de fapt și este prea severă.

În acest sens, cu referire la scopul pentru care s-a săvârșit contravenția, instanța a reținut deja că petentul a încălcat dispoziția legală din pricina unei false reprezentări a realității, nefiind animat de un anumit scop.

Un grad de pericol social redus rezultă și din analiza împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, petentul deplasându-se în limita vitezei legale, oprind autoturismul de îndată ce a constatat că este atenționat de către agentul rutier

De asemenea, instanța a avut în vedere situația materială respectiv profesională a petentului, faptul că acesta are calitatea de angajat în cadrul unei firme de transport rutier, PERSONAL TRANSERV SRL, în calitate de șofer autoturism și în acesta ordine de idei sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce îl expune pe petent unor consecințe profesionale și implicit materiale disproporționate față de fapta săvârșită.

În aceste condiții, instanța a apreciat că o justă individualizare a sancțiunii principale ce trebuia aplicată petentului, care să respecte dezideratul de proporționalitate cu pericolul social al faptei și care să corespundă scopului de prevenție cât și aceluia de sancționare, trebuia să se materializeze în aplicarea sancțiunii avertismentului, iar nu a amenzii contravenționale și a aplicării sancțiunii complementare..

Astfel fiind, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța a înlocuit sancțiunea principală a amenzii aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția acestuia asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale.

Cu privire la sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal, instanța a observat că, potrivit art. 100 alin.3 lit.f) din OUG 195/2002, „aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile »

Din interpretarea dispoziției de sancționare mai sus expuse, instanța a reținut că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile se aplică, în mod obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală a amenzii.

Per a contrario, în ipoteza în care sancțiunea principală aplicată pentru contravenția săvârșită este alta decât amenda, sancțiunea complementară nu mai apare ca fiind obligatorie, întrucât textul de lege nu instituie aplicarea de drept a sancțiunii complementare indiferent de sancțiunea principală aplicată, ci vorbește doar de modalitatea de sancționare sub forma amenzii contravenționale.

Prin dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 se instituie aplicabilitatea generală a sancțiunii principale a avertismentului, chiar dacă actul normativ prin care se incriminează fapta nu prevede această sancțiune. Așadar, aplicarea sancțiunii avertismentului, atunci când actul normativ ce sancționează fapta nu o prevede în mod expres, urmează a se realiza potrivit unui regim derogatoriu, propriu Ordonanței 2/2001, astfel că dispozițiile de sancționare din actul normativ principal nu pot fi aplicate în completarea dispozițiilor OG 2/2001. Altfel, s-ar ajunge la crearea unei lex tertia de sancționare și deducerea de sancțiuni pe cale de interpretare, ceea ce nu este permis prin prisma principiului legalității sancțiunilor contravenționale.

De altfel, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pe lângă sancțiunea principală a avertismentului ar fi în contradicție cu natura și conținutul sancțiunii avertismentului.

Potrivit art. 7 alin.1 din OG 2/2001, “Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale ». Așadar, sancțiunea principală a avertismentului reprezintă o măsură de clemență față de gravitatea redusă a faptei săvârșite, prin care se urmărește corectarea conduitei contravenientului fără aplicarea unei alte sancțiuni. Or, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, în ipoteza în care ar fi menținută pe lângă sancțiunea avertismentului, ar lipsi-o pe aceasta din urmă de conținut, anulându-i efectul de clemență.

Pentru aceste motive, întrucât sancțiunea principală a amenzii a fost înlocuită cu cea a avertismentului, instanța a înlăturat sancțiunea principală constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile aplicată petentului prin procesul verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat I____________ de Poliție al județului Hunedoara, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii formulate de petent.

În motivarea apelului a arătat că fapta săvârșită de către acesta are un grad de pericol social ridicat, întrucât acesta nu a respectat dispozițiile unui agent de circulație în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În cauză nu au fost demonstrate circumstanțe de ordin personal sau real care să ducă la înlocuirea sancțiunilor aplicate de către agentul constatator, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul aducând o sfidare gravă la adresa celorlalte persoane care respectă legile.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că :

Apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 15.10.2014 de intimat, s-a reținut în sarcina petentului că la ora 07:35, pe _______________________, Mun. Petroșani, a condus autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Aeroport spre Centru și nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier.

I s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 360 lei și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o durată de 30 de zile.

Se constată că deși instanța de fond a reținut corect starea de fapt, în sensul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, ulterior, în mod greșit, individualizând modul de aplicare al pedepsei a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertismentul.

Instanța nu a apreciat corect asupra circumstanțelor personale ale petentului, calitatea acestuia de conducător auto profesionist, cazierul auto al acestuia și comportamentul său de ignorare a indicațiilor polițistului rutier( oprind după repetate atenționări cu fluierul), ducând la concluzia opusă că sancțiunea aplicată de agentul constatator este una întemeiată și legală, orientată spre minimul sancțiunii aplicate pentru contravenția săvârșită prin actul normativ.

Prin urmare, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și nici înlăturarea sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicată petentului, contravenția fiind una de o gravitate mare .

Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează a admite ca fondat apelul introdus de către I____________ de Poliție al județului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1467 din 11 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara, a schimba sentința atacată și pe fond a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr xxxxxxx/15.10.2014

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondat apelul introdus de către apelantul I____________ de Poliție al județului Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1467/2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara, și în consecință:

Schimbă sentința atacată, respinge plângerea formulată împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/15.10.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M____ L____ MarcelIanoși M_____

GREFIER,

G_____ A_______ C_______

IM/GC/4 ex.

Jud. fond M_____ C.

06.11.2015