Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 239/2016/CA

Ședința publică de la 11 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE P_____ C______ D________

Judecător B_______ D______ G________

Grefier M______ I____ P_____

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios contravențional privind pe apelanta ___________________ SRL și pe intimatul I____________ De S___ Pentru Controlul În Transportul Rutier I____________ Teritorial Nr.3 Zona N-E, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin reprezentant convențional avocat D_____ A___ V______, care depune la dosar delegație de , cu împuternicire avocațială la fila 5 din dosar, lipsind intimatul.

Procedura de citarea este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cele menționate anterior cu privire la prezența părților și la modalitatea de realizare a procedurii de citare, după care

Instanța constată că apelul a fost declarat în termen și că a fost achitată taxa judiciară de timbru, după care

Apelanta prin avocat depune la dosar practică judiciară, respectiv hotărâri pronunțate în cauze pe care le apreciază ca fiind similare cu prezenta cauză.

La interpelarea instanței, apelanta prin reprezentant arată că nu are cereri de formulat și nici probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cererii de apel

Apelanta prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și să se aibă în vedere faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală, iar în subsidiar, în situația în care vor fi înlăturate motivele de nelegalitate invocate, solicită reindividualizarea sancțiunii aplicate, respectiv înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Solicită să fie avut în vedere criticile de nelegalitate referitoare la lipsa de competență funcționala a instituției intimate, apreciind că constatarea și sancționarea contravenției de către intimată se putea realiza doar în situația în care aceasta era sesizată de un operator SIAE. Din actele depuse la dosar rezultă faptul că instituția care a făcut această atenționare și sesizare cu privire la posibila săvârșire a contravenției de către apelantă nu deținea această calitate de operator SIAE. Mai solicită, pe de altă parte, să fie avută în vedere susținerile apelantei cu privire la prescripția dreptului de a se mai aplica această sancțiune și de a se constata această contravenție având în vedere că termenul de 6 luni se împlinise la momentul efectuării controlului de mai bine de 30 de zile. Mai arată că instanța de fond în mod greșit a constatat că nu s-a produs nicio vătămare și că s-a procedat conform dispozițiilor legale, la momentul la care procesul verbal de contravenție a fost încheiat la sediul intimatei, fără prezența unui martor asistent. Apreciază că dispozițiile legale au fost în mod vădit încălcate, neexistând nici un considerent pentru care procesul verbal de constatare a contravenției și de sancționare să nu se încheie la sediul apelantei, iar lipsa martorului asistent a produs o reală vătămare, neavând nici un fel de control și nicio posibilitate de a verifica cele menționate în procesul verbal și de a face eventuale obiecțiuni. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului.

În ceea ce privește netemeinicia hotărârii instanței de fond avocatul apelantei solicită să fie avute în vedere aspectele menționate, precum și pericolul extrem de redus care s-a produs prin nepredarea celor două autorizații. Mai solicită să fie avut în vedere faptul că sunt doar două autorizații nepredate, în condițiile în care pentru apelantă, pe parcursul anului 2014 au fost eliberate un nr. de 2354 autorizații, 233 fiind predate la timp. În consecință, dacă se va trece peste susținerile privind nelegalitatea, să se dispună reindividualizarea sancțiunii aplicate, în sensul înlocuirii amenzii aplicate, pe care o apreciază ca fiind net disproporționată față de gravitatea faptei și de pericolul social, și solicită înlocuirea acesteia cu avertismentul. Mai arată că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7683 din 08.06.2015, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul ___________________ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, referitor la procesul verbal cu ___________ nr.xxxxxxxxx din 04.09.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxxx din 04.09.2014 de către intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, petenta a fost sancționată contravențional pentru că, la data de 04.09.2014, în urma controlului efectuat în intervalul orar 08.00-16.00, ca urmare a doua adrese venite din partea Agentiei pentru Agenda digitala a Romaniei, la sediul societății petente, s-a constatat neutilizarea autorizației de transport Rutier internațional de marfă, cu exceptia autorizatiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la primirea lor, ianuarie 2014 si care nu a fost utilizata si au fost returnate abia in luna iunie 2014, cu depasirea termenului legal impus de legislatia in vigoare, faptă prevăzută de art. 30 alin. 1 lit. a din HG 1173/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. a din aceeași Hotărâre..

Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, retinand, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.

În ceea ce priveste sustinerea petentei privind necompetenta agentului consttataor, raportându-se dispozițiilor art. 30 alin. 3 HG 1173/2003 instanța de fond retine ca SIAE reprezintă Sistemul Informatic pentru Atribuirea Electronică a Autorizațiilor de Transport Rutier Internațional de Marfă, disponibil la adresa www.autorizatiiauto.ro, care facilitează obținerea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă. Operatorul sistemului este I____________ General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, asigurând atribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă prin procedura electronic, iar Agenția pentru Agenda Digitala a Romaniei (A.A.D.R.) este instituția publică de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Comunicațiilor si Societății Informaționale are rolul de a opera sisteme informatice la nivel național destinate guvernării electronice. A.A.D.R. are rolul de a gestiona si opera sistemul e-guvernare (S.E.N.) disponibil la adresa www.e-guvernare.ro, Sistemul Electronic de Achizitii Publice (S.E.A.P.) disponibil la adresa www.e-licitatie.ro , Sistemul informatic pentru atribuirea electronica a autorizațiilor de transport internațional rutier de marfa si pentru atribuirea electronica a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene si interjudețene (S.A.E.T.) disponibil la adresa www.autorizatiiauto.ro si Sistemul N_______ Electronic de Plata online cu cardul a taxelor si impozitelor (S.N.E.P.) disponibil la adresa www.ghiseul.ro si a Punctului de Contact Unic electronic (P.C.U.e) disponibil la adresa http://www.edirect.e-guvernare.ro.

De asemenea, s-a mai reținut că, din documentația aferentă procesului verbal, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat urmare a controlului efectuat de inspectorii ISCTR – I____________ Teritorial 3 Iași, control efectuat la solicitarea Agenției pentru Agenda Digitală a României, care a sesizat intimata cu privire la epuizarea autorizațiilor de transport pentru Turcia, observând o practică a operatorilor de transport de a solicita și de a ține în stocul propriu, fără a le utiliza, autorizații considerate deficitare, în defavoarea altor operatori ce pot efectua curse.

F___ de aceste imprejurari, au fost respinse apărările petentei privitoare la lipsa competenței de inspectorilor ISCTR de constare și aplicare a sancțiunii, apreciind ca sunt neintemeiate .

În ceea ce priveste motivul de nulitate invocat de catre petenta cu privire la faptul ca procesul verbal nu a fost semnat de catre un martor asistent in conditiile in care nu a fost semnat nici de catre petenta, incalcându-se astfel dispoz. art. 19 din OG nr. 2/2001, instanta de fond retine ca aceste dispozitii instituie un caz de nulitate relativa si nu de nulitate absoluta a procesului verbal, care opereaza in conditiile in care petenta ar face dovada existentei unei vatamari ce i s-a produs si care nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal . Or, in cauza de fata petenta nici nu a invocat existenta unei asemenea vatamari si nici nu a probat-o in mod cert, imprejuraea fata de care va respinge afirmatia ca neintemeiata, retinand ca reprezinta o simpla alegatie fara suport juridic .

Raportat la nulitate procesului verbal pentru lipsa descrierii faptei intrucat nu corespunde numarul notei de constatare, instanta apreciaza ca aceasta este neintemeiata, avand in vedere ca din simpla lecturare a continutului procesului verbal se poate deduce cu usurinta fapta retinuta in sarcina petentei, imprejurarile in care a fost savarsita, existand suficiente elemente care sa poata fi avute in vedere la individualizarea sa.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat că, temeinicia procesului-verbal de contravenție, se constată că procesul-verbal ___________ nr. xxxxxxxxx din 04.09.2014, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În cauza de față, instanța de fond constată că, în lipsa administrării unor probe de către petent, conform art. 249 Cod de procedură civilă, din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea menționată de agentul constatator, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de veridicitate, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.

În consecință, s-a reținut că situația de fapt prezentată în procesul-verbal de contravenție corespunde realității.

Referitor la individualizarea sancțiunii prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale, s-a apreciat că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată. Din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv, în contextul în care petentul a mai fost sancționat de inspectorii ISCTR, conform extrasului din baza de data ARR.

Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța de fond a constatat că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În baza acestor considerente, reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, raportat la dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, s-a respins plângerea formulată, ca neîntemeiată, fiind menținut ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul ___________________ S.R.L., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

În motivarea apelului, petenta a susținut, în esență că, sentința primei instanțe este netemeinică reiterându-se în principiu, apărări invocate și în primul ciclu procesual.

Astfel, petenta a arătat faptul că, procesul verbal este nelegal întrucât nu au fost respectate dispoz. HG 1173/2003, art. 30 alin. 2, organul constatator neavand competența de a constata și aplica sancțiuni contravenționale, decât în măsura în care este sesizat de operatorul SIAE – organismul de stat competent să elibereze și să repartizeze pe luni calendaristice autorizațiile de transport internațional de marfă, la momentul controlului nefiind făcută dovada unei astfel de sesizări.

De asemenea, petenta a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut legalitatea procesului verbal întrucât, acesta este încheiat în lipsa prezenței unui martor asistent dar și pentru că sancțiunea contravențională nu a fost corect individualizată în sensul în care nu au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001.

Suplimentar, petenta a susținut că, în speță, a intervenit prescripția executării sancțiunii pentru că, termenul de predare a autorizației a expirat în luna ianuarie 2014 iar fapta a fost constatată în luna septembrie 2014.

Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței ca fiind legală și temeinică.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat, în limitele și pentru următoarele considerente:

Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxxx din 04.09.2014 de către intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, petenta a fost sancționată contravențional pentru că, la data de 04.09.2014, în urma controlului efectuat în intervalul orar 08.00-16.00, ca urmare a doua adrese venite din partea Agentiei pentru Agenda digitala a Romaniei, la sediul societății petente, s-a constatat neutilizarea autorizației de transport Rutier internațional de marfă, cu exceptia autorizatiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la primirea lor, ianuarie 2014 si care nu a fost utilizata si au fost returnate abia in luna iunie 2014, cu depasirea termenului legal impus de legislatia in vigoare, faptă prevăzută de art. 30 alin. 1 lit. a din HG 1173/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. a din aceeași Hotărâre.

Dispoziții legale incidente :

HG nr. 1173/2003 privind atribuirea electronică și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă, art. 30 alin. 1 lit. a din, ” 1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la xxxxxxxxxxx lei la xxxxxxxxxxx lei următoarele fapte: a) neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia” ; art. 26: „ 1) Perioada de utilizare a autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă este de 45 de zile calendaristice de la eliberarea acestora, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale și a autorizațiilor de Franța anuale, a căror valabilitate este de un an, precum și a autorizațiilor de tip CEMT lunare, a căror valabilitate este de o lună. (2) în termen de 15 zile de la eliberarea autorizației, operatorul de transport trebuie să efectueze cel puțin un transport rutier internațional de marfă.”

OG nr. 2/2001, art. 7 alin 3 prevede: „(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”

Analizând sentința apelată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs, instanța de control judiciar constată că în mod corect a constatat legalitatea procesului verbal precum și existența contravenției, însă a apreciat în mod greșit pericolul social al faptei.

Criticile apelantei privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal sunt nefondate, existența faptelor contravenționale reieșind cu certitudine din materialul probator, constatarea faptei contravenționale constatată în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.

În mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că, procesul verbal a fost încheiat urmare a controlului efectuat de inspectorii ISCTR – I____________ Teritorial 3 Iași, control efectuat la solicitarea Agenției pentru Agenda Digitală a României, care a sesizat intimata cu privire la epuizarea autorizațiilor de transport pentru Turcia, observând o practică a operatorilor de transport de a solicita și de a ține în stocul propriu, fără a le utiliza, autorizații considerate deficitare, în defavoarea altor operatori ce pot efectua curse. Suplimentar, instanța de control judiciar reține și faptul că, nu are importanță cine a sesizat intimata să efectueze controlul iar procesul verbal este legal atât timp cât, fapta contravențională a fost constatată de către intimat, acesta din urmă aplicând și sancțiunea așa după cum prevăd dispozițiile alin 2 și 3 ale art. 30 din HG 1173/2003. De altfel, nu există vreo condiționare în ceea ce privește constatarea unei fapte contravenționale, de existența vreunei sesizări. Cu toate acestea, cred că putem înlocui amenda cu avertisment având în vedere numărul mic de zile întârziere ( peste limita stabilită de lege precum și faptul că este vorba de o singură autorizație).

Nefondat este și motivul de apel referitor la nulitatea procesului verbal întrucât nu este încheiat în prezența unui martor asistent. În ceea ce privește susținerea apelantului cu privire la lipsa din procesul verbal a semnăturii martorului asistent, instanța de control judiciar reține că, nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001 modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută. Nu în ultimul rând, nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001, este o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal.

De altfel, acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII din 19.02.2007, admițând recursul în interesul legii, s-a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.”

Instanța de control judiciar reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege.

Nefondată este și excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea deoarece, ne aflăm în prezența unei contravenții continue în condițiile în care, apelanta petentă nu a dovedit predarea autorizației. Astfel, încălcarea prevederii legale încetează la momentul la care petenta preda autorizația. Or, la momentul constatării faptei, acesta nu predase autorizația.

Tribunalul reține de asemenea că, în mod temeinic și legal, prima instanță a reținut temeinicia procesului verbal.

Pe de altă parte, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.

În acest sens este de reținut și faptul că, potrivit practicii judiciare în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-apelant care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.

Cu toate acestea, instanța de control judiciar apreciază că se impunea înlocuirea sancțiunii, gradul de pericol social al faptei fiind redus astfel că se impunea aplicarea petentului sancțiunea avertismentului.

Deși limitele sancțiunii reprezintă, într-adevăr, un indiciu pentru aprecierea nivelului de pericol social al faptei, nu pot acapara, ca importanță, celelalte elemente, astfel încât limitele ridicate ale sancțiunii să ducă automat la imposibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât, art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.

Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, nu este unul ridicat, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .

Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave, atingerea valorilor sociale ocrotite de prevederile legale incidente fiind minimă. Nu în ultimul rând, este de reținut și faptul că, pe lângă sancțiunea avertismentului, pentru fapta săvârșită, intimata petentă suportă și modificarea indicelui de comportament al operatorului de transport rutier internațional de marfă și reducerea, în mod proporțional, a numărului de rezervări din SIAE ale respectivului operator, așa după cum prevede alin 2 al art. 27 din actul normativ stipulat anterior.

De asemenea pericolul social minim rezultă și din circumstanțele persoanele ale petentei care nu a mai fost sancționată contravențional așa încât, sancțiunea avertismentului fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va admite apelul formulat de petentul ___________________ S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 8676 din 29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va schimba, în sensul că, va admite în parte plângerea formulată de petentul ___________________ S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenție ____________ nr.xxxxxxxxx din 04.09.2014 și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 lei cu sancțiunea AVERTISMENT urmând să atragă atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acestuia să respecte dispozițiile legale.

De asemenea, va fi păstrat restul dispozițiilor sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de petenta ___________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 8676 din 29.06.2015, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte.

Admite în parte plângerea formulată de petenta ___________________ SRL înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXX, RO xxxxxxxx, cu sediul social ___________________________ Adâncă, _____________________, biroul 2, județul Iași și sediul procedural ales Iași, _________________.33 bis, ____________________________________ avocat C______ A_______-G_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR cu sediul în București, ________________________.38, sector 1, București și cu sediul ales în Suceava, _______________________.16, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxxx din 04.09.2014 .

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 lei stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxxx din 04.09.2014 cu sancțiunea avertismentului.

Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acestuia să respecte dispozițiile legale.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2016.

Președinte, P_____ C______ D________		Judecător, B_______ D______ G________
	Grefier, M______ I____ P_____

M.P. 15 Februarie 2016

Red/tehnored. D.P.C. – 5 ex/19.02.2016

Judecătoria Iași - M_____ G________ C______