Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SENTINTA CIVILA Nr. xxxxx/2013

Ședința publică de la 16 Mai 2013

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE - P____ P_______

GREFIER - D______ V_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petenta __________________. și pe intimata P_______ M___________ BUCUREȘTI - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat intimata, prin consilier juridic, care depune imputernicire, lipsind petenta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței ca, în data de 02.05.2013, intimata a depus întâmpinare, prin serviciul registratura, după care,

Instanța acorda cuvantul pe excepția tardivitatii formularii plângerii, invocata de intimata, prin întâmpinare.

Intimata, prin apărător, arata ca nu mai insista în sustinerea exceptiei.

Instanța ia act de poziția intimatei, în sensul că nu mai susține excepția tardivității formulării plângerii.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanta acordă cuvântul asupra probelor.

Reclamanta, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Instanța, potrivit art. 167 C. pr. civilă, încuviințează pentru parti proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă si utilă solutionarii cauzei și respinge proba testimoniala, solicitata de petentă, avand în vedere motivele plângerii, care nu pot fi dovedite prin proba testimonială.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra fondului.

Intimata, prin apărător, solicita respingerea plangerii și mentinerea procesului-verbal incheiat, ca fiind temeinic si legal intocmit.

În temeiul art. 150 C__ instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 27.12.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta __________________. a chemat în judecată pe intimata P_______ M___________ BUCUREȘTI – DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal _______ nr. xxxxxxx/05.12.2012 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment.

În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, respectiv aceea de a-și fi desfășurat activitatea fără a deține autorizație de funcționare eliberată de autoritatea competentă. A susținut că, prin trei procese-verbale încheiate la date diferite, i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii pentru săvârșirea aceleiași fapte, care are caracter continuu, astfel încât, conform art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală.

Cu privire la capătul de cerere subsidiar, a arătat că a efectuat demersuri în vederea obținerii autorizației de funcționare, dar cererea a fost respinsă deoarece a lipsit acordul asociației de proprietari. Petenta a susținut că a desfășurat activitate fără a deține autorizația menționată pentru a evita pierderi care ar fi condus la imposibilitatea de plată față de creditori și la blocarea activității petentei. Având în vedere că a întreprins demersuri pentru a intra în legalitate, petenta a susținut că sancțiunea avertismentului este mai potrivită realizării scopului general al aplicării sancțiunilor contravenționale.

În dovedire, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, petenta a invocat dispozițiile O. G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 12/1992.

La data de 02.05.2013, intimata a formulat întâmpinare (f. 22-27), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să respingă plângerea contravențională, ca neîntemeiată. În acest sens, a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate și temeinicie, iar sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.

De asemenea, intimata a invocat excepția tardivității formulării plângerii, însă în ședința publică din data de 16.05.2013, a precizat că nu o mai susține.

În drept, a invocat dispozițiile art. 115-118 C. proc. civ., O. G. nr. 2/2001, Legea nr. 12/1990.

În temeiul art. 167 C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială, solicitată de către petentă, pentru motivele arătate în încheierea de dezbateri din data de 16.05.2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx/05.12.2012, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 rep., constând în efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege, respectiv fără a deține autorizație de funcționare eliberată de P_______ Sectorului 1 București.

Temeiul juridic invocat de agentul constatator a fost art. 2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 12/1990 rep., iar sancțiunea aplicată a fost de 6.000 de lei, cu obligația petentei de a intra în legalitate prin obținerea autorizației de funcționare.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu referire la susținerile petentei, instanța reține că aceasta nu a probat împrejurarea că, pentru aceeași faptă, au fost încheiate mai multe procese-verbale și au fost aplicate mai multe sancțiuni principale. Mai mult decât atât, împrejurarea că fapta ar avea caracter continuu, prin raportare la dispozițiile art. 13 alin. 2 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea drept consecință imposibilitatea aplicării de noi sancțiuni contravenționale în cazul în care, ulterior primei constatări, contravenientul nu își corijează conduita. Esențial este că săvârșirea unei contravenții continue se epuizează în momentul în care persoana vinovată este sancționată. Adoptarea aceleiași conduite, contrare legii, ulterior acestui moment, nu se poate încadra în unitatea contravențională anterioară, ci are o semnificație juridică proprie, aptă să atragă aplicarea de noi sancțiuni contravenționale.

Ipoteza vizată de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privește situația în care activitatea contravențională nu a fost epuizată. De altfel, o interpretare în sensul dorit de petentă ar echivala cu situația în care, o dată ce a fost sancționată contravențional, aceasta ar putea să își desfășoare activitatea fără a deține autorizația impusă de lege, cu argumentul că nu poate fi sancționată din nou. Fără îndoială că o asemenea ipoteză nu poate fi acceptată.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că petenta a recunoscut, prin plângere, că nu deține autorizație de funcționare, însă a învederat că a fost nevoită să procedeze astfel întrucât funcționarii Primăriei nu au emis autorizația, deși efectuase demersuri în acest sens.

Așadar, la data constatării contravenției, petenta nu deținea autorizația de funcționare în vederea desfășurării activității, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege. Riscul de a nu obține profitul pe care îl viza nu reprezintă, în nici un caz, un motiv apt să înlăture caracterul contravențional al faptei.

Întrucât petenta nu a respectat obligațiile legale și nu a obținut autorizația de funcționare, deși a desfășurat activități comerciale, instanța reține că procesul-verbal este legal și temeinic întocmit. Existența unor împrejurări de fapt care ar fi constrâns-o pe petentă să încalce prevederile legale nu este de natură să conducă la exonerarea de răspundere a acesteia, întrucât acestea nu se încadrează în vreuna din situațiile prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 2/2001.

De altfel, instanța constată că petenta nu a contestat procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, ci criticile sale principale au avut în vedere legalitatea procesului-verbal, acestea fiind analizate și înlăturate de către instanță.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Din probele aflate la dosar rezultă că petenta nu a obținut nici la această dată autorizația de funcționare, astfel că nu a respectat nici măsurile complementare dispuse prin procesul-verbal de sancționare. Instanța mai are în vedere faptul că petenta a desfășurat activitate de alimentație publică fără a deține o atare autorizație, pericolul pentru populație fiind unul crescut.

Față de conținutul concret al faptei și de pericolul social astfel generat, instanța constată că sancțiunea aplicată în cauză a fost în mod corect individualizată. Nu se justifică înlocuirea cu avertisment, având în vedere persistența contravențională de care petenta a dat dovadă, deși a susținut că fusese sancționată anterior pentru fapte similare.

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă, ca neîntemeiată.

De asemenea, urmează ca instanța să ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională privind pe petenta __________________., cu sediul în sector 1, București, ______________________. 4, ____________, cam.1 și pe intimata P_______ M___________ BUCUREȘTI - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, cu sediul în sector 5, București, _______________________, ________________________.

Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

Red. PP

Tehnored. PP/DV

4 ex./25.11.2013