ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1153 A

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015

Președinte E______ I______

Judecător C______ Șianțiu

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de petentul B___ G_____ în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___ împotriva sentinței civile nr. 3421 din 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă petentul B___ G_____, lipsind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Petentul apelant nu are cereri de formulat.

Instanța declară cercetarea apelului încheiată și întrucât petentul este de acord ca dezbaterea apelului să urmeze la acest termen, declară deschisă dezbaterea asupra apelului.

Petentul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea procesului-verbal de contravenție și a amenzii aplicate, apreciind-o ca fiind disproporționată față de pericolul redus al faptei, și învederând că amenda echivalează cu salariului său lunar. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 3421 din 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea plîngerea formulată și precizată de B___ G_____, în contradictoriu cu Poliția L_____ A___ împotriva procesului verbal de contravenție CR xxxxx/04.03.2014 al Poliției Locale A___. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 4.03.2015 prin procesul verbal de contravenție CR xxxxx/04.03.2014 al Poliției Locale A___ petentul a fost sancționat contravențional cu 810 lei amendă contravențională, 9 puncte amendă reținându-se în sarcina sa că în calitate de proprietar al autoturismului marca Mercedes de culoare neagră cu numărul de înmatriculare XXXXXXX nu a comunicat în termenul stabilit identitatea persoanei căreia i-a încredințat spre a fi condus autoturismul care a fost surprins oprit neregulamentar la data de 14.11.xxxxx ora 15,17 pe ____________________ A___. S-a reținut în sarcina petentului încălcarea dispozițiilor art.39 din OUG 195/2002 .

Instanța a avut în vedere că potrivit art. 39 din OUG 195/2002 proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Totodată, instanța a reținut că petentul nu neagă săvârșirea faptei însă pretinde că a fost în imposibilitate să comunice identitatea persoanei, deoarece nu o cunoaște, susținere pe care instanța nu a primit-o apreciind-o ca nefiind credibilă de vreme ce nu se poate accepta că se poate încredința, în condiții obișnuite , un bun de valoare precum un autoturism marca Mercedes, unui necunoscut, lipsindu-te în aceste condiții de posibilitatea recuperării bunului pentru cazul în care necunoscutul ar fi de rea credință și nu ar înțelege să îl restituie de bună voie.

Pentru considerentele expuse, reținând că a fost săvârșită de către petent fapta contravențională și în mod întemeiat s-a antrenat răspunderea contravențională a acestuia prin procesul verbal de contravenție contestat.

Referitor la sancțiunea aplicată, instanța de fond a constatat că este în limite legale și în acord cu pericolul social concret al faptei săvârșite, pericol social ridicat care exclude posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul B___ G_____ solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

Petentul a susținut în motivarea apelului că prima instanță a analizat greșit probele și a făcut o greșită aplicare a legii și a arătat că nu a dat dovadă de rea credință, ci efectiv nu cunoștea toate datele persoanei căreia i-a încredințat autoturismul proprietatea sa, aceasta fiind o cunoștință veche însă în prezent locuiește în Canada și și-a schimbat numele de familie dobândit în urma căsătoriei.

Totodată, petentul a susținut că amenda ce i-a fost aplicată prin procesul-verbal de contravenție este disproporționat de mare raportat la venitul său, care este aproape echivalent cu amenda.

În subsidiar, pentru argumentele expuse, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 34 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinarea depusă la data de 26.08.2015 prin serviciul registratură al instanței, intimata Poliția L_____ A___ a solicitat instanței de apel să constate temeinicia și legalitatea hotărârii pronunțată de Judecătoria A___, menținerea acestei hotărâri și respingerea apelului formulat de către petent.

În susținerea întâmpinării, intimata a arătat că fapta petentului a fost corect încadrată în prevederile art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ia împrejurarea că nu cunoștea datele complete ale persoanei căreia i-a încredințat autoturismul, nu îl absolvă pe acesta de obligațiile pe care le are în calitate de proprietar și conducător auto.

S-a arătat că cele invocate de petent în favoarea sa sunt lipsite de relevanță și de credibilitate, autoturismul fiind un bun de valoare care nu poate fi încredințat unui necunoscut.

Petentul avea obligația de a răspunde solicitării transmise de o instituție a statutului ori neconformându-se și-a asumat riscul de a fi sancționat pentru pasivitatea sa, care poate fi catalogată ca un refuz de comunicare.

În opinia intimatei, prin schimbarea soluției adoptată de prima instanță se creează un precedent periculos ce afectează siguranța tuturor participanților la trafic, cu atât mai mult cu cât apelantului i-a fost aplicată sancțiunea minimă, având și posibilitatea de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 205, art. 482 Cod procedură civilă.

Apelantul petent a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatei ca neîntemeiate.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut greșit starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ca urmare a aprecierii necorespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.

Art.39 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice stabilește obligația proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul de a comunica poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Nerespectarea acestei obligații este sancționată de art.105 alin.1 pct.10 din OUG nr.195/2002 care consideră ca fiind contravenție necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice și se sancționează cu amendă din clasa V de sancțiuni.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat se reține că petenta a fost sancționată de către agentul constatator din cadrul Poliției Locale A___ în baza dispozițiilor art.39 și art.105 pct.10 din OUG nr.195/2002. Însă textele de lege în cauză fac referire la poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române .

Ținând cont că procesul verbal de contravenție este un act administrativ una dintre condițiile de valabilitate a actului administrativ este respectarea competenței organului emitent; competența reprezintă o condiție esențială a validitate oricărui act administrativ și deci și a procesului verbal de contravenție; competența în materie contravențională este prevăzută de art.15 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și stipulează că fapta contravențională se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori; iar la alin.2 se enumeră mai multe categorii de agenți constatatori cu precizare și alte persoane prevăzute în legi speciale.

Agentul constatator din poliția rutieră la care face referire textul art.39 și art.105 pct.10 din actul normativ special se regăsește în cuprinsul art.15 care reglementează competența agentului constatator de a încheia în mod legal procese verbale de contravenție.

Or așa fiind în condițiile în care textele de lege precitate atribuie în mod exclusiv competența de a încheia procese verbal de contravenție pentru faptele prevăzute la art.105 pct.10 poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și nu Poliției Locale, procesul verbal de contravenție fiind încheiat de o persoană care nu are calitatea de agent constatator în sensul legii este afectat de un viciu de nelegalitate, fiind încheiat cu încălcarea competenței, ceea ce impune anularea sa.

Este adevărat că în conformitate cu art.7 lit. h din Legea nr.155/2010 în domeniul circulației pe drumurile publice poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis dar prin procesul verbal de contravenție petenta a fost sancționată pentru necomunicarea persoanei care a condus autovehiculul și nu pentru o contravenție la care face referire textul legal precitat.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit greșit situația de fapt și a aplicat legea în mod eronat, evidențiindu-se elemente care justifică schimbarea hotărârii apelate, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat în cauză și va fi schimbată în tot hotărârea în sensul că va admite plângerea formulată de petent împotriva procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/04.03.2014 încheiat de intimata Poliția L_____ A___ pe care îl va anula.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de petentul B___ G_____ împotriva sentinței civile nr. 3421 din 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX

Schimbă această hotărârea apelată în tot în sensul că admite plângerea formulată de petent împotriva procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/04.03.2014 încheiat de intimata Poliția L_____ A___ pe care îl anulează.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

I______ M_____

red. C.Ș/03.12.2015

Thred. I M / Ex. 4/ 03.12.2015

prima instanță – judecător D____ L______ C____

se comunică hotărârea cu

petentul - B___ G_____ - Livada, _____________________, jud. A___

intimata - Poliția L_____ A___ - A___, ______________________ nr. 18, _________________

2 _______________