Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1320/2015

Ședința publică de la 24 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A________ I____ B_______

Judecător F_______ N_____

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta S.C. „C____ S________” S.R.L., CUI xxxxxxxx,J XXXXXXXXXXXX cu sediul în Năvodari, ______________________, _____________, _______________________ și cu sediul procesual ales la cab. av. E____ S___ în Năvodari, ____________________, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul C________ Județean C________, cu sediul în C________, ________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4127/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat avocat P____ I____ în substituire pentru avocat P____ B_____ conform delegației de substituire și împuternicirii avocațiale depus la dosar, lipsind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.

La interpelarea instanței reprezentantul convențional al intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.

Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al intimatului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul convențional al intimatului formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond . Fără cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 17.10.2013, sub număul xxxxx/ 212/ 2013, reclamanta S.C. „C____ S________” S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 171/ 07.10.2013, emis de către intimatul C________ Județean C________, solicitând anularea actului atacat.

În motivarea plângerii, arată petenta că a fost sancționată prin acel proces-verbal, în temeiul prevederilor HCJ nr. 252/ 2012, pentru neprezentarea autorizației de circulație pe drumurile județene însoțită de dovada plății. Arată reclamanta că, în data de 23.09.2013, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX și semiremorca XXXXXXX fusese achitată taxa pentru circulație pe drumuri județene.

În susținere, au fost atașate înscrisuri.

Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din Codul de procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă (f. 22-24), solicitând respingerea plângerii și arătând că sancțiunea contravențională a fost aplicată pentru neprezentarea, la data și ora controlului, a autorizației și dovezii plății privind dreptul de circulație pe drumurile județene, iar nu pentru neplata acelei taxe.

Mai susține intimatul că reclamanta a fost sancționată în mod repetat pentru fapte similare, nefiind la prima abatere de acest fel.

În apărare, a depus înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată părților.

Prin sentința civilă nr. 4127/11 04 2014 Judecătoria C________ a respins plângerea contravențională ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție Judecătoria a reținut că:” Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 171/ 07.10.2013 (f. 5-6), emis de către intimatul C________ Județean C________, reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, în temeiul art. 4¹ alin. 13 lit. a) și b) din H.C.J. nr. 252/ 2012, pentru încălcarea dispozițiilor art. 4¹ alin. 2 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că la data de 23.09.2013 - ora 09:40, cu ocazia opririi în trafic pe DJ228 – zona Kartali, la solicitarea organelor de control, conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, aparținând S.C. „C____ S________” S.R.L., nu a prezentat autorizația de circulație pe drumuri județene și dovada plății.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, art. 4¹ alin. 2 din H.C.J. nr. 252/ 2012 impune utilizatorului rețelei de drumuri județene - proprietar sau deținător al mijlocului de transport obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor județene.

La rândul său, art. 4¹ alin. 13 lit. a) și b) din același act normativ sancționează cu amendă contravențională de la 500 lei la 2500 lei „neprezentarea la data și ora controlului a autorizației de circulație pe drumurile județene” și, respectiv, „neprezentarea la data și ora controlului a dovezii de plată a autorizației de circulație pe drumurile județene”.

Instanța apreciază că fapta contravențională este suficient descrisă în procesul-verbal, temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat, iar amenda stabilită de organul constatator se încadrează în limitele impuse de lege.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că petenta nu aduce nicio critică de netemeinicie a procesului-verbal, necontestând în fapt săvârșirea faptei, astfel cum aceasta a fost reținută de către agentul constatator. Se apără reclamanta prin a susține că avea plătită taxa de utilizare a drumurilor județene, pentru autovehiculul surprins în trafic la data de 23.09.2013, însă această stare de fapt nu are nicio înrâurire asupra faptei constatate și sancționate prin procesul-verbal contestat, al cărei element material este reprezentat de neprezentarea cu ocazia controlului a autorizației de circulație pe drumuri județene și dovezii plății acesteia, dovezi care ar fi trebuit să se afle în posesia conducătorului autovehiculului pentru a putea fi prezentat în caz de control.

Cum actul sancționator se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, iar în speță nu există indicii care să conducă la răsturnarea prezumției, instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.

Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientei și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat, petentei fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul S.C. C____ S________ S.R.L.

Apelantul critică soluția primei instanțe arătând că HCJ 252 nu a fost adusă la cunoștință și astfel nu poate fi opusă ca normă petentului. Mai arată și faptul că a făcut dovada plății autorizației pentru drumuri județene, însă Judecătoria nu a ținut cont.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând apelul Tribunalul va reține că acesta este nefondat, hotărârea primei instanțe urmând a fi menținută.

Se va reține că Judecătoria a reținut în mod corect situația de fapt și de drept în raport de dispozițiile legale aplicabile și de cele ale actului normativ de incriminare.

Astfel se poate reține fără îndoială faptul că petentul apelant nu poate invoca neaducerea la cunoștință a obligației instituite printr-o hotărâre a Consiliului Județean C________ prin simplul fapt că anterior întocmirii procesului verbal de contravenție contestat în prezenta cauză a mai fost sancționat contravențional pentru săvârșirea aceleiași fapte contravenționale cel puțin de două ori.

În ce privește faptul că a plătit taxa de drum în chiar ziua în care s-a constatat contravenție, cele reținute de prima instanță cu privire la elementul material al contravenției sunt corecte și petentul nu poate evoca în mod efectiv această apărare în condițiile în care nu poate dovedi că taxa a fost plătită anterior depistării în trafic pe drumul județean a vehiculului său, scopul textului reținut în procesul verbal de contravenție fiind acela de nu permite evitarea răspunderii contravenționale prin plata taxei ulterior constatării contravenției, atitudine ce poate să conducă la o practică în sensul plății taxei numai în condițiile în care fapta contravențională este efectiv constatată.

În ce privește sancțiunea prima instanță a reținut în mod corect legalitatea aplicării sancțiunii și a apreciat asupra faptului că nu se impune măsura avertismentului, mai ales în condițiile în care acesta nu ar avea nici o finalitate având în vedere că petentul a mai fost sancționat pentru aceeași contravenție anterior.

Relativ la apărările invocate prin răspunsul la întâmpinare, altele decât cele expuse prin plângerea contravențională, tribunalul va reține că situația de fapt este descrisă corespunzător în cuprinsul procesului verbal și că lipsa semnăturii unui martor nu produce nulitatea procesului verbal decât în condițiile în care s-ar putea constata un prejudiciu ce nu se poate înlătura altfel. În ce privește locul unde s-ar fi constatat contravenția și dovada faptului că vehiculul a fost surprins circulând pe un drum județean tribunalul constată că fapta a fost constatată de agentul intimatului cu propriile simțuri, iar faptul contrar celor reținute nu a fost dovedit de apelant, proba în acest sens nefiind imposibil de produs, cu toate că petentul însuși a plătit o taxă de drum în acea zi pentru accesul pe un drum județean.

Prin urmare, tribunalul va respinge apelul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta S.C. „C____ S________” S.R.L., CUI xxxxxxxx,J XXXXXXXXXXXX cu sediul în Năvodari, ______________________, _____________, _______________________ și cu sediul procesual ales la cab. av. E____ S___ în Năvodari, ____________________, jud. C________ în contradictoriu cu intimatul C________ Județean C________, cu sediul în C________, ________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4127/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.

Președinte Judecător

A________ I____ B_______ F_______ N_____

Grefier

E____ N_____

Red.jud. fond G. M______

Red. Jud. apel. A.I.B_______

4 ex