Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 79

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Președinte: C_____ A___

Judecător: B____ C_________

Grefier: C______ M______

Pe rol fiind judecarea apelului în materie contravențională formulat de petenta ________________ A_____, cu sediul în loc. A_____ nr. 438, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 495 din data de 29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București cu sediul în sector 1, București, _____________________. 38.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, astfel cum acestea au fost depuse la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și constatând cererea de apel în stare de judecată, rămâne în pronunțare pe fondul acesteia.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U NA L U L :

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 08.07.2014, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX, petenta ________________, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 04.07.2014 de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, solicitând anularea procesului verbal iar în subsidiar, schimbarea sancțiunii aplicate, din amendă contravențională în avertisment.

În motivare, petenta a arătat că prin procesul verbal de contravenție sus menționat, s-a dispus sancționarea contravențională a ________________ cu suma de 9000 lei, în temeiul HG nr.69/2012. La această sancțiune s-au aplicat sancțiuni complementare constând în suspendarea și reținerea de înscrisuri, a plăcuțelor de înmatriculare a autovehiculului, așa cum rezultă din conținutul procesului verbal.

La data de 17.07.2014, petenta a formulat precizări și completări la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că solicită anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx întocmit la data de 04.07.2014, ora 23:45 localitatea DN2, km 433 Suceava, jud. Suceava, de către I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I____________ Teritorial 3, prin care a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 din HG 69/2012 cu modificările și completările ulterioare, fiindu-i aplicată amenda în sumă de 9000 lei conform art. 6 alin. 1 din același act normativ; restituirea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și a certificatului de înmatriculare nr. S00282471V pentru autovehiculul proprietatea societății petentei marca SCANIA cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, restituirea copiei conforme a licenței comunitare de transport, precum și a foii de parcurs xxxxxxx/nr. 13 – original, reținute prin procesele – verbale de reținere seriile: SDU nr. xxxxxxx, CC nr. xxxxxxx și doc nr. xxxxxxx întocmite la data de 04.07.2014; restituirea sumei de 4500 lei achitată cu titlu de amendă, plătită în 48 de ore, măsura luată prin procesul – verbal de constatare a contravențiilor a cărui anulare se cere, amenda achitată prin Ordinele de plată din data de 09.07.2014 prin internet banking – Vouchere xxxxxxxxxxxxxxxx și xxxxxxxxxxxxxxxx, iar în subsidiar să se constate caracterul disproporționat al sancțiunii aplicate și să se dispună înlocuirea măsurii amenzii aplicate cu măsura avertismentului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petenta a arătat că la data de 04.07.2014, în jurul orelor 23, pe DN2, km 433 al localității Suceava, județul Suceava a fost oprit și verificat autovehiculul proprietatea societății ________________ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de aceasta în baza copiei conforme nr. xxxxxx a licenței de transport, condus de angajatul societății, conducătorul auto R______ A_____ G_____, în timp ce efectua transport rutier de persoane prin servicii ocazionale în trafic național. Deși șoferul societății petente a prezentat foaia de parcurs xxxxxxx și a arătat că aceasta reprezintă documentul de transport – agentul constatator a refuzat să o verifice, mai mult omițând a o reține în lista documentelor enumerate ca fiind reținute în partea descriptivă a contravenției săvârșite.

Petenta a precizat că, încadrarea dată de agentul constatator faptei este greșită iar sancțiunea aplicată nu are nici un suport legal în condițiile în care la momentul în care a fost oprit în trafic autovehiculul societății petente efectua un transport rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale pe ruta Fălticeni – Rădăuți, transport pentru care a fost întocmită conform prevederilor legale în vigoare Foaia de parcurs xxxxxxx/nr. 13.

Intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nelegală și nefondată și menținerea procesului verbal ISCTR xxxxxxxx/04.07.2014 ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii așa cum aceasta a fost stabilită în actul de control.

În motivare, intimatul a arătat că la controlul ISCTR efectuat în trafic în data de 04.07.2014 ora 23:06, pe Drumul național 2, km 433, loc. Suceava, jud. Suceava, asupra vehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către _______________ în baza copiei conforme nr. xxxxxx a licenței de transport și condus de conducătorul auto R______ A_____ G_____, care efectua un transport rutier de persoane în trafic național, s-a constatat efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier, fără a deține licența de transport, licența comunitară, certificat de transport în cont propriu, licența pentru activități conexe transportului rutier, licența de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentele de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz, astfel ca, conducătorul auto sus menționat a prezentat documentele pe care le deținea la bordul autovehiculului, respectiv certificate de înmatriculare, copia conformă a licenței de transport persoane, certificatul de clasificare și asigurările obligatorii, dar nu a prezentat nici un alt document de transport valabil pentru tipul de transport efectuat, respectiv licența de traseu pentru cursa regulate sau regulate specială, foaie de parcurs pentru transporturile rutiere de persoane în trafic național, având în vedere că la bordul autovehiculului se aflau un număr de 32 persoane, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 1 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 495 din data de 29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava, a fost respinsă plângerea contravențională, ca nefondată., cu menținerea dispozițiilor procesului-verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxxx din 04.07.2014 emis de intimat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxxx din data de 04.07.2014 întocmit de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 9000 lei, în baza art.6 alin.1 din HG nr.69/2012 cu modificările și completările ulterioare deoarece la controlul efectuat în trafic de către inspectorii ISCTR, în data de 04.07.2014 ora 23:06, pe Drumul național 2, km 433, loc. Suceava, jud. Suceava, asupra vehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către _______________ în baza copiei conforme nr. xxxxxx a licenței de transport și condus de conducătorul auto R______ A_____ G_____, care efectua un transport rutier de persoane în trafic național, s-a constatat efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier, fără a deține documentele de transport specific tipului de transport efectuat, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct.1 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, s-a reținut că, la controlul efectuat, conducătorul auto sus menționat a prezentat documentele pe care le deținea la bordul autovehiculului, respectiv certificate de înmatriculare, copia conformă a licenței de transport persoane, certificatul de clasificare și asigurările obligatorii, dar nu a prezentat nici un alt document de transport valabil pentru tipul de transport efectuat, respectiv licența de traseu pentru cursa regulată sau regulată specială, foaie de parcurs pentru transporturile rutiere de persoane în trafic național, având în vedere că la bordul autovehiculului se aflau un număr de 32 persoane.

Prin același proces verbal s-a dispus și suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului prin reținerea plăcuțelor cu număr de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, conform art.17 alin. 1 din HG nr.69/2012, întocmindu-se proces verbal de reținere _________ nr.xxxxxxx/04.07.2014, pe care conducătorul auto a refuzat să îl semneze.

Cu aceeași ocazie s-au întocmit și buletin de control ________ nr.xxxxxxx/04.07.2014, proces verbal de reținere a unor documente prezentate în trafic _________ nr.xxxxxxx/04.07.2014, proces verbal de reținere a copiei conforme a licenței comunitare ________ nr.xxxxxxx/04.07.2014 și Nota nr.xxxxxxx/04.07.2014 cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, documente pe care conducătorul auto a refuzat, de asemenea, să le semneze.

Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de către petentă la momentul întocmirii, reprezentantul acesteia nefiind de față la momentul încheierii acestuia. Documentul a fost totuși semnat la data de 07.07.2014 cu ocazia comunicării acestuia.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și art.17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Referitor la apărarea petentului privind nulitatea procesului verbal contravențional pentru lipsa martorului asistent, instanța de fond a considerat că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, sub un prim aspect, instanța de fond a reținut că potrivit art.19 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 procesul verbal contravențional se poate încheia și în lipsa martorului asistent atunci când nu se poate asigura prezența acestuia, fapt atestat de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal.

Pe de altă parte, față de situația invocată, nulitatea procesului verbal nu este necondiționată, astfel încât petentul avea obligația legală de a dovedi vătămarea suferită prin neatestarea de către un martor asistent a lipsei reprezentantului societății la momentul întocmirii procesului verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Instanța de fond a subliniat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În drept, conform art.3 pct.1 H.G. nr.1175/2007 reprezintă încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.

Conform art.6 alin.1 din același act normativ contravenția anterior arătată se sancționează cu amenda cuprinsă între 9000 și xxxxx lei care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.

În fapt, instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

În acest sens, se înscrie și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ contra României în care Curtea a observat că, în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului din speța respectivă, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, instanțele i-au dat ocazia de a-ți prezenta punctul de vedere, în special în ce privește declarația privind faptul că mașina sa este diferită de cea din poze, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Cu toate acestea, Curtea a observat că reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal și afirmarea absenței identității dintre mașina sa și cea din planșele foto, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens. Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V__ Mechelen și alții c. Țărilor de Jos 23 aprilie 1997, par. 50).

Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile, în special cele referitoare la lipsa de identitate dintre mașina condusă de el și cea din planșele foto.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Astfel, în cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat.

Susținerile petentei prin care invocă existența la bordul autovehiculului a foii de parcurs nr.13 seria xxxxxxx care ar constitui, în opinia sa, documentul de transport specific tipului de transport efectuat, nu au putut fi reținute de instanță.

Astfel, sub un prim aspect, conform art.3 pct.14 din OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere prin document de transport se înțelege document care se află la bordul autovehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, având înscrise date privind întreprinderea care efectuează transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz, și care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei și a tipului de transport rutier efectuat.

În cauza de față, după cum rezultă din chiar plângerea contravențională formulată, instanța de fond a reținut că vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către _______________, efectua un transport ocazional de persoane pe ruta FĂLTICENI –RĂDĂUȚI, la bordul autovehiculului aflându-se un număr de 32 de pasageri, după cum a rezultat din procesul verbal contravențional contestat în cauză.

Or, din conținutul foii de parcurs invocată de petentă, a rezultat că aceasta era pentru ruta RĂDĂUȚI – FĂLTICENI și nu FĂLTICENI –RĂDĂUȚI.

În al doilea rând, instanța de fond a constatat că acea foaie de parcurs nu este datată.

Instanța de fond a considerat că aceste două informații (itinerar și data transportului) au fost esențial a fi menționate în cuprinsul foii de parcurs pentru ca aceasta să poată fi considerată legal document de transport specific tipului de transport efectuat pe baza căruia să se poată face verificarea transportului de către organele competente.

Pe de altă parte, față de considerentele anterior expuse, instanța de fond nu a putut reține nici referirile făcute de petentă la contravenția prevăzută de art. 5 pct. 5 din H.G. nr.69/2012 potrivit căruia reprezintă încălcare minoră a prevederilor Regulamentului (CE) nr.1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.073/2009 și ale OG nr. 27/2011 și constituie contravenție necompletarea sau completarea necorespunzătoare a foii de parcurs de către operatorul de transport rutier, în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale.

Instanța de fond a considerat că această abatere are în vedere celelalte mențiuni cuprinse în foaia de parcurs(altele decât itinerar și data transportului).

În acest sens, instanța de fond a mai învederat că dacă s-ar accepta susținerile petentei ar însemna ca foaia de parcurs, ca și document de transport specific tipului de transport efectuat, să dobândească un caracter pur formal, iar prezentarea unei foii de parcurs întocmită pentru un alt itinerar și pentru o altă dată, indiferent care ar fi acestea(diferite de cele pentru care se efectuează controlul în trafic) să poată fi reținută ca document de transport specific tipului de transport efectuat.

Or, este evident că o asemenea interpretare conduce la deturnarea scopului reglementării în discuție, iar o verificare efectivă a legalității transportului rutier contra cost de persoane efectuat prin servicii ocazionale să nu poată avea loc.

În fine, instanța de fond a mai arătat că petenta este un transportator profesionist de persoane situație în care avea obligația legală de a asigura prezența la bordul autovehiculului în cauză a tuturor documentelor necesare și să asigure totodată instruirea conducătorilor auto în vederea completării și prezentării acestor documente la solicitarea organelor de control.

În consecință, cu toate că petenta a contestat prin prezenta plângere situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța de fond a considerat că nu a fost făcută nici o dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, respectiv a transportului rutier de persoane, menite a asigura protejarea populației.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta - cu intenție, cel puțin indirectă – având în vedere că organul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute, instanța de fond a considerat că sancțiunea pecuniară este corespunzătoare, nejustificându-se înlocuirea acesteia cu avertismentul. De asemenea nu s-a putut susține că fapta nu prezintă pericol pentru siguranța rutieră. Rațiunea pentru care a fost instituită obligația existenței la bordul autovehiculului a copiei conforme a licenței de transport rezidă în aceea că astfel se poate realiza scopul asigurării siguranței în transportul rutier de mărfuri.

Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat apel petenta ________________ A_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, petenta a arătat că soluția pronunțată este rezultatul necercetării fondului cauzei, a unei analize superficiale și părtinitoare, precum și a necercetării ansamblului probator administrat în cauză.

Raportat la motivarea instanței, arată că a considerat ca fiind utilă și relevantă proba cu înscrisuri, iar dacă instanța ar fi analizat temeinic documentația aferentă ar fi sesizat că agentul constatator a consemnat și a sancționat o situație de fapt nereală, făcând o aplicare greșită a legii, iar prin larga expunere de motive reiese foarte clar explicația rațională, raționamentul pe baza căruia a contestat procesul verbal de contravenție.

Deși șoferul societății a prezentat foaia de parcurs xxxxxxx/NR.13 și a arătat că acesta reprezintă documentul de transport, agentul constatator a refuzat să o verifice și mai mult, a omis a o reține în lista documentelor enumerate ca fiind reținute în partea descriptivă a contravenției săvârșite, însă, paradoxal același agent constatator a făcut referire la acest act în procesul verbal de reținere _________ nr. xxxxxxx.

Practic în motivarea sentinței apelate instanța de fond a copiat apărările făcute de intimată. Astfel, instanța de fond nu a făcut decât să adauge la lege sau să interpreteze greșit și evident abuziv prevederile HG nr. 69/2012.

Practic, instanța de fond a înlăturat apărările sale motivând că : „ nu poate reține nici referirile făcute de petentă la contravenția prevăzută de art. 5 pct. 5 din H.G. nr. 69/2012 potrivit căruia reprezintă încălcare minoră a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție necompletarea sau completarea necorespunzătoare a foii de parcurs” considerând în mod paradoxal, deși legea nu distinge „că această abatere are în vedere celelalte mențiuni cuprinse în foaia de parcurs”. Prin urmare, această motivarea încalcă principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, încălcând practic regula de interpretare logică a normei juridice.

Astfel, comparând cele două texte de lege, rezultă foarte clar că prev. art. 5 alin. 5 fac referire la „transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale”, iar prev. art. 3 pct. a fac referire la „transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuate în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație”.

Și motivarea instanței cum că „dacă s-ar accepta susținerile petentei ar însemna ca foaia de parcurs, ca și document de transport specific tipului de transport efectuat, să dobândească un caracter pur formal, iar prezentarea unei foii de parcurs întocmită pentru un alt itinerar și pentru o altă dată, indiferent care ar fi acestea (diferite de cele pentru care se efectuează controlul în trafic) să poată fi reținută ca document de transport specific tipului de transport efectuat .. asemenea interpretare conduce la deturnarea scopului reglementării în discuție, iar o verificare efectivă a legalității transportului rutier contra cost de persoane efectuat prin servicii ocazionale să nu poată avea loc” este lipsită de temei în condițiile în care legiuitorul distinge între situații, tocmai prin art. 5 pct. 5 din HG nr. 69/2002, distingând între încălcările majore și încălcările minore ale Regulamentului CE nr.1072/2009, ale Regulamentului CE nr.1073/2009 și ale OG nr. 27/2011.

Prin prisma acestor aspecte, apreciază că sancțiunea aplicată nu are temei legal, iar sentința apelată este nelegală, nefăcându-se vinovată de săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 1 .

Reiterează faptul că prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal contestat a fost răsturnată, în condițiile în care la momentul în care a fost oprit în trafic autovehiculul societății.

Suspendarea poate fi dispusă în cazul comiterii contravențiilor prev. de art. 3 pct. 2, 4 -9, 14, 18, 24 – 28, 32 din HG nr. 69/2002, or, în cauza dedusă judecății, s-a reținut chiar din cuprinsul actului contestat că a săvârșit contravenția prev. de art. 3 pct. 1. Rezultă că nu există temei legal pentru măsura suspendării copiei conforme a licenței comunitare dispusă prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/04.07.2014, împrejurare ce atrage nulitatea acestui act.

Mai arată că faptele descrise în procesul verbal de contravenție contestat nu pot fi reținute în sarcina sa. Din interpretarea prev. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției , cu specificarea acțiunii sau a inacțiunii autorului, a datei comiterii faptei și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Rigorile prevăzute de lege la întocmirea procesului verbal de contravenție au fost încălcate de către agentul constatator. Mai mult, solicită a se constat și faptul că există contradicție între descrierea faptei contravenționale, context în care apreciază că la întocmirea procesului verbal agentul constatator nu a ținut cont de starea de fapt.

Apelanta a mai reiterat susținerea conform căreia la întocmirea procesului verbal de contravenție au fost încălcate și prev. art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001. Procesul verbal nu a fost semnat de către șoferul societății, deoarece acesta a refuzat, aspect care nu a fost confirmat de nici un martor, față de care arată că înțelege să invoce excepția nulității absolute a procesului verbal.

Apreciază că soluția instanței de fond de respingere a excepției nulității absolute a procesului verbal de contravenție este greșită, vătămarea suferită fiind evident menționarea în procesul verbal contestat a unor fapte neconforme cu realitatea.

Și motivarea instanței de fond în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii o apreciază ca fiind greșită în condițiile în care acesta a considerat că „pericolul social al faptelor este unul ridicat”, fiind încălcate disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în cauza de față abaterea fiind una minoră, sancțiunea aplicată fiind disproporțională față de pericolul social concret al faptei, aceasta putând fi înlocuită cu avertisment.

Solicită, în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea plângerea contravenționale așa cum a fost formulată, iar în subsidiar în situația în care se va aprecia că vinovăția sa a fost corect reținută, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment raportat la pericolul social redus al faptei.

Intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București a depus la dosar întâmpinare (filele 17 - 23 ) prin care a arătat că sentința atacată este legală și temeinică , motivata sa fiind clară. Astfel, instanța de fond pentru fiecare motiv în parte invocat de petentă în plângere a apreciat în mod corect faptul că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 și a legislației în vigoare, iar din conținutul foii de parcurs, a rezultat că aceasta era pentru ruta Rădăuți – Fălticeni și nu Fălticeni – Rădăuți, și mai mult, aceasta nu era datată, motiv pentru care a fost respinsă plângerea contravențională.

A solicitat respingerea apelului, deoarece instanța de fond a apreciat în mod just respingerea plângerii contravenționale , reținând că nu s-a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, cu atât mai mult cu petenta este un transportator profesionist de mărfuri , situație în care avea obligația legală de a desfășura transportul în condițiile impuse de legea în vigoare, iar pericolul social al faptelor săvârșite este unul ridicat, aducându-se atingere normei sociale de o importanță deosebită, menită de a asigura protejarea populației.

Instanța de fond a apreciat în mod just respingerea plângerii contravenționale având în vedere că sancțiunea amenzii pecuniare a fost just aplicată de agentul constatator, constatându-se efectuarea transportului rutier fără licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licența de traseu, autorizație de transport internațional și / sau documentele de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuate în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, astfel că, conducătorul auto a prezentat documentele pe care le deținea la bordul autovehiculului , dar nu a prezentat nici un document de transport valabil pentru tipul de transport efectuat, respectiv licența de traseu pentru cursa regulată, foaie de parcurs pentru transporturile rutiere de persoane în trafic național, având în vedere că la bord se aflau 32 de persoane, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu disp. art. 3 pct. 1 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește motivația apelantei referitoare la încălcarea și ignorarea disp. art.16 alin. 7, art. 17 și art. 19 din OG nr. 2/2001, solicită instanței a de reține că apelanta a reluat aceleași motive pe care și-a întemeiat plângerea contravențională la instanța de fond, motive care au fost analizate punctual și respinse ca netemeinice și nelegale.

Totodată, încălcarea unor astfel de dispoziții, nu constituie motive de nulitate a procesului verbal, deoarece acesta se poate întocmi atât în prezența cât și în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor persoanele și a probelor administrate de agentul constatator.

În speță, agentul constatator a constatat personal faptele reținute în procesul verbal, acesta fiind încheiat cu respectarea prev. art.19 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Lipsa martorului și a obiecțiunilor au fost acoperite de mențiunile înscrise de agentul constatator și precizează că nerespectarea disp. art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, atrage o nulitate relativă a procesului verbal, ceea ce presupune că petenta trebuia să sufere o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

A învederat practica constantă a Curții Constituționale.

Consideră că petentei apelante nu i-au fost îngrădite drepturile la apărare atâta vreme cât și-a exercitat în termen legal dreptul de a formula plângere contravențională, față de care solicită respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală precum și menținerea procesului verbal de contravenție fără diminuarea cuantumului amenzii.

Fapta reținută în sarcina petentei apelante este antijuridică, reprezintă o atingere adusă ordinii juridice existente, fapta a fost comisă cu vinovăție, condiție care presupune ca persoana care a comis actul incriminat să fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicațiile sale și să fi putut determina efectele acestuia.

Consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 1 coroborat cu art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012.

Simpla apreciere că fapta contravențională ar fi de gravitate redusă, este nepertinentă, întrucât numai legiuitorul poate să aprecieze gradul de pericol social al unei fapte ce constituie contravenție. Totodată, trebuie remarcat că reducerea amenzii contravenționale, nu este de natură să conducă la îndeplinirea scopului educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate.

Solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, iar pe fond, respingerea plângerii ca nelegală și nefondată cu menținerea procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din data de 04.07.2014 ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii așa cum acesta a fost stabilit de actul de control.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxxx din data de 04.07.2014 întocmit de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 9000 lei, în baza art.6 alin.1 din HG nr.69/2012 cu modificările și completările ulterioare deoarece la controlul efectuat în trafic de către inspectorii ISCTR, în data de 04.07.2014 ora 23:06, pe Drumul național 2, km 433, loc. Suceava, jud. Suceava, asupra vehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către _______________ în baza copiei conforme nr. xxxxxx a licenței de transport și condus de conducătorul auto R______ A_____ G_____, care efectua un transport rutier de persoane în trafic național, s-a constatat efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier, fără a deține documentele de transport specific tipului de transport efectuat, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct.1 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.Astfel, s-a reținut că, la controlul efectuat, conducătorul auto sus menționat a prezentat documentele pe care le deținea la bordul autovehiculului, respectiv certificate de înmatriculare, copia conformă a licenței de transport persoane, certificatul de clasificare și asigurările obligatorii, dar nu a prezentat nici un alt document de transport valabil pentru tipul de transport efectuat, respectiv licența de traseu pentru cursa regulată sau regulată specială, foaie de parcurs pentru transporturile rutiere de persoane în trafic național, având în vedere că la bordul autovehiculului se aflau un număr de 32 persoane.

Prin același proces verbal s-a dispus și suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului prin reținerea plăcuțelor cu număr de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, conform art.17 alin. 1 din HG nr.69/2012, întocmindu-se proces verbal de reținere _________ nr.xxxxxxx/04.07.2014, pe care conducătorul auto a refuzat să îl semneze.

Cu aceeași ocazie s-au întocmit și buletin de control ________ nr.xxxxxxx/04.07.2014, proces verbal de reținere a unor documente prezentate în trafic _________ nr.xxxxxxx/04.07.2014, proces verbal de reținere a copiei conforme a licenței comunitare ________ nr.xxxxxxx/04.07.2014 și Nota nr.xxxxxxx/04.07.2014 cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, documente pe care conducătorul auto a refuzat, de asemenea, să le semneze.

Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Se reține că instanța de fond a analizat pertinent motivele de nelegalitate ale procesului verbal contestat, fiind corect respinse susținerile petentului contravenient.

Prin apelul declarat petentul apelat a înțeles să reitereze în fața instanței de apel motivele de nulitate ale procesului verbal de contravenție susținute în plângerea contravențională și analizate de instanța de fond , susținând că sentința de fond este nelegală și netemeinică pentru că nu a fost cercetat fondul, analiza instanței de fond fiind una superficială și părtinitoare, nefiind cercetat probatoriul administrat în cauză.

Ori Tribunalul reține că instanța de fond a realizat o judicioasă analiză a apărărilor petentei contraveniente, înlăturând motivat toate apărările acesteia, nefiind identificate motive de nelegalitate , respectiv de netemeinicie a sentinței apelate.

Petenta a invocat ca și motiv de nulitate faptul că procesul verbal contestat nu cuprinde o descriere clară a faptei contravenționale .

Ori ca și instanța de fond , Tribunalul reține că procesul verbal de contravenție contestat cuprinde o descriere clară, lipsită de echivoc a faptei apelantului, care permite instanței verificarea încadrării juridice și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Tribunalul reține, că art. 16 din O.G. nr. 2/2001 prevede mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție, în timp ce art. 17 prevede mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție.

Astfel, în ceea ce privește martorul asistent și obligativitea semnăturii acestuia pe procesul verbal de contravenție, Tribunalul reține că susținerea apelantului nu se încadrează la dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 , nulitatea procesului verbal în cazul de față fiind condiționată de existența unei vătămări adusă contravenientului, vătămare neindicată și nededovedită de petent.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul reține că potrivit art.3 pct.1 H.G. nr.1175/2007 reprezintă încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.

Textul de lege cuprinde o enumerare a documentelor a căror lipsa la momentul efectuării transportului rutier atrage incidența faptei contravenționale, enumerarea nu este una cumulativă.

Astfel, una din contravențiile reglementate de art. 3 pct.1 H.G. nr.1175/2007 are în vedere situația efectuării unui transport rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.

Problema care trebuie elucidată în cauză este dacă la momentul controlului efectuat asupra autovehiculului petentei XXXXXXXXX, pe Drumul național 2, km 433, în loc.. Suceava, dinspre Fălticeni, foaia de parcurs nr.13 seria xxxxxxx prezentată de șofer petentei constituia documentul de transport specific tipului de transport efectuat avut în vedere de art. 3 pct.1 H.G. nr.1175/2007.

Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.3 pct.14 din OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

Astfel, potrivit acestui text de lege prin document de transport se înțelege document care se află la bordul autovehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, având înscrise date privind întreprinderea care efectuează transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz, și care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei și a tipului de transport rutier efectuat.

Tribunlul reține potrivit susținerilor părților, că la momentul constatării contravenției de către agenții intimatei, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către apelanta _______________, efectua un transport de persoane pe ruta FĂLTICENI –RĂDĂUȚI, la bordul autovehiculului aflându-se un număr de 32 de pasageri, după cum a rezultat și din procesul verbal contravențional contestat în cauză.

Se reține însă din conținutul foii de parcurs invocată de apelantă, că aceasta era pentru ruta RĂDĂUȚI – FĂLTICENI și nu FĂLTICENI –RĂDĂUȚI, neavând astfel meționat și transportul pe ruta FĂLTICENI –RĂDĂUȚI , respectiv nefiind indicat că se efectuează transportul pentru ruta RĂDĂUȚI – FĂLTICENI și retur (f.61-62).

Mai mult această foaie de parcurs nu este datată, nu are completată data efectuării parcursului, neputându-se stabili în mod neechivoc că această foaie de parcurs viza tocmai transportul de persoane controlat de intimată la data de 04.07.2014 ora 23.45 pe ruta Fălticeni-Rădăuți.

Astfel, se reține de către Tribunal faptul că respectiva foaie de parcurs nu îndeplinește condiția documentului avut în vedere de art. 3 pct.1 H.G. nr.1175/2007, lipsa mențiunilor de mai sus din foaia de parcurs xxxxxxx/nr.13 echivalând practic cu lipsa documentului justificativ.

Nu se poate reține că un astfel document, respectiv foaia de parcurs xxxxxxx/nr.13, nelegal întocmit, având în vedere lipsurile acestuia, poate fi reținut ca un document justificativ de transport persoane.

Elementele itinerar și data transportului sunt esențiale pentru a se verifica că transportul în cauză este tocmai cel identificat în foaia de parcurs, ori foaia de parcurs nefiind completată cu aceste date este imposibil de verificat că transportul efectiv de persoane este tocmai cel din foaia din parcurs, apelanta creându-și prin această modalitate scriptică de completare a foii de parcurs o situație de dubiu de care să încercă să profite în cazul unui eventual control din partea organelor abilitate.

Astfel, în cazul în care cursa apelantei era una ocazională așa cum a susținut apelanta, fără să prezinte însă probe în acest sens deși avea sarcina probei conform art. 249 C.pr.civ., foaia de parcurs în cauză trebuia să cuprindă și lista călătorilor ocazionali, pentru a se verifica că serviciul în cauză este unul ocazional, ori foaia de parcurs invocată de apelantă nu are completată nici această rubrică.

Obligativitatea completării rubricii privind numele persoanelor transportate, transpare din cuprinsul dispozițiilor art. 2 pct.1 din Regulamentul 1073/2009, caracteristica principală a transporturilor ocazionale fiind faptul că se transportă grupuri de persoane constituite la inițiativa clienților sau chiar a operatorului de transport.

Astfel, îninte de a se pleca _______________________ se cunoaște componența grupului fiind obligatorie întocmirea documentelor legale în acest sens, operatorul de transport având obligația de a transmite anterior efectuării unui astfel de transport , un formulat electronic care să cuprindă datele transportului ocazional.

Ori așa cum a susținut intimată, fapt necontestat de apelantă, societatea contravenientă nu a raportat la Autoritatea Rutieră Română la data de 04.07.2014 efectuarea vreunui transport rutier ocazional cu autovehiculul XXXXXXXXX .

Ori partea nu poate invoca în apărare propria turpitudine, propria culpă .

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că dacă s-ar accepta susținerile petentei ar însemna ca foaia de parcurs, ca și document de transport specific tipului de transport efectuat, să dobândească un caracter pur formal, iar prezentarea unei foii de parcurs întocmită pentru un alt itinerar și pentru o dată care nu este specificată, să poată fi reținută ca document de transport specific tipului de transport efectuat.

Ori apelanta având calitatea de transportator profesionist de persoane avea obligația legală de a asigura prezența la bordul autovehiculului în cauză a tuturor documentelor necesare și să asigure totodată instruirea conducătorilor auto în vederea completării și prezentării acestor documente la solicitarea organelor de control.

Față de cele de mai sus, este dincolo de orice îndoială rezonabilă , având în vedere probele administrate în cauză, judicios analizate și de instanța de fond, că apelanta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

A susținut apelanta că agentul constatator al intimatei a refuzat să verifice foaia de parcurs prezentată de șofer și a omis a o reține în lista documentelor enumerate ca fiind reținute în partea descriptivă a contravenției săvârșite.

Tribunalul reține că nu prezintă relevanță acesată apărare a apelantei în condițiile în care din analiza înscrisurilor de la dosarul cauzei , respectiv din cuprinsul procesului verbal de reținere _________ nr. xxxxxxx se poate reține că agentul constatator a vizualizat această foaie de parcurs și i-a analizat conținutul și constatând că acesta nu îndeplinește condițiile legale ale documentului justificativ pentru transportul în cauză a întocmit procesul verbal de contravenție.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 5 pct.5 din HG 69/2012 invocate de apelantă, fapta contravenientei întrunind pe deplin condițiile faptei contravenționale prevăzute de art. 3 pct.1 H.G. nr.1175/2007 în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada transportului ocazional de persoane avut în vedere de art. 5 pct.5 din HG 69/2012, fapt analizat mai sus de instnța de apel.

În apărare apelanta a invocat și soluția dispusă în dosar XXXXXXXXXXXX de Tribunalul Suceava, dar Tribunalul reține că și prin sentința respectivă care se bucură de putere de lucru judecat s-a reținut că petenta nu a făcut dovada unui transport ocazional, foaia de parcurs prezentată de șofer nefiind completată astfel încât să se verifice legalitatea transportului (f. 90 ds. fond).

Soluția din dosar XXXXXXXXXXXX de Tribunalul Suceava privind legalitea măsurii de suspendare a copiei conforme a licenței comunitare/certificatului de tarnsport CC nr. xxxxxxx nu are nici o înruire asupra prezentei cauze, prin procesul verbal de contravenție fiind aplicată sancțiunea principală a amenzii contravenționale și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de utilizare vehicul prin reținere plăcuțe de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare conform art. 17 din HG 69/2012 iar nu și sancțiunea suspendării copiei conforme a licenței comunitare/certificatului de trnsport CC nr. xxxxxxx. Mai mult în sensul legalității măsurii complementare a suspendării dreptului de utilizare vehicul prin reținere plăcuțe de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare conform art. 17 din HG 69/2012 s-a pronunțat cu putere de lucru judecat Tribunalul Suceava în dosar XXXXXXXXXXXX, când a analizat legalitatea procesului verbal de reținere plăcuțe și certificat de înmatriculare.

Față de cele de mai sus, Tribunalul reține ca fiind legală sentința instanței de fond în ceea ce privește temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție contestat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale Tribunalul apreciază că, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată – nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate petentului apelant.

Se reține că art. 3 pct.1 H.G. nr.1175/2007 reglementează ca fiind o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz.

Astfel, nu este dată susținerea apelantei precum că abaterea în cauză este una minoră, în condițiile în care textul de lege le incriminează ca foarte grave încălcări.

În mod corect față de cele de mai sus, a reținut și instanța de fond că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, pericolul faptei apelantei fiind unul foarte ridicat, apelanta nefăcând dovada vreunui element în circumstanțiere care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

De asemenea, se reține având în vedere și soluția Tribunalul Suceava în dosar XXXXXXXXXXXX, că măsura complementară a suspendării dreptului de utilizare vehicul prin reținere plăcuțe de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare conform art. 17 din HG 69/2012 este legală, corespunzând față de cele de mai sus și criteriului proporționalității raportat la grava încălcare a apelantei a dispozițiilor legale privind transportul rutier de persoane.

D____ urmare, critica formulată de apelantul-petent este nejustificată, motiv pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul în materie contravențională declarat de petenta ________________ A_____, cu sediul în loc. A_____ nr. 438, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 495 din data de 29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București cu sediul în sector 1, București, _____________________. 38.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică , azi 20 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

C_____ A___ B____ C_________ C______ M______

Red. C.A.

Jud.fond. N______ M.

Tehnored. C.M.

4 ex./09.02.2016