Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 705/2015 din 08 octombrie 2015 dată de Tribunalul ALBA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul ALBA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
705/2015 din 08 octombrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 705/A/2015

Ședința publică de la 08 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ F______

Judecător B_____ M_____ B___

Grefier V_______ L___

Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant B_____ F______ B_____ împotriva sentinței civile nr. 255/2015, pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE JUDETEAN A___, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic C________ G_______ A______ pentru intimat, lipsă fiind apelantul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează

Reprezentanta apelantului depune la dosar delegație de reprezentare juridică.

Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.

Reprezentanta intimatului apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.

Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.

Reprezentanta intimatului precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.

Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.

Totodată acordă cuvântul asupra probațiunii.

Reprezentanta intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În deliberare, instanța încuviințează, pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, apreciind că acestea sunt utile soluționării pricinii.

La interpelarea instanței, reprezentanta intimatului învederează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.

Instanța lasă cauza în pronunțare.

TRIBUBUNALUL

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 22.01.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul B_____ F______ R_____ a chemat în judecată pe intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ , solicitând anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ numărul xxxxxxx din data de 17.01.2014, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, a punctelor amenda si restituirea permisului de conducere

În motivarea acțiunii petentul a arătat că, procesul verbal este nelegal întocmit drept pentru care solicită anularea acestuia si exonerarea de la plata amenzii contravenționale. Nelegalitatea procesului verbal rezultă din încălcarea, în momentul întocmirii acestuia, a prevederile art. 16 din OG 2/2001 si anume:

1. În procesul verbal contestat nu este prezentat locul săvârșirii faptei in conformitate cu dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 : "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu (...)descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului in care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite"

Se poate observa faptul că în procesul verbal agentul constatator a reținut faptul ca a săvârșit presupusa fapta pe Șoseaua de Centura Municipiului A___ I____, fără a se preciza cu exactitate unde anume pe Șoseaua de Centură.

2. În conformitate cu dispozițiile OG 2/2001 procesul verbal va conține în mod obligatoriu „indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția”. În procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat nu este indicată, în conformitate eu dispozițiile legale, dispoziția legală pe care a încălcat-o.

Petentul a mai arătat că în data de 17.01.2014 în timp ce se deplasa pe Șoseaua de Centura a Municipiului A___ a fost sancționat contravențional conform procesului verbal ________ numărul xxxxxxx. Fapta prevăzută în procesul verbal nu există, fiind sancționat în mod abuziv de agentul constatator. În momentul în care i-a fost comunicată presupusa contravenție, a comunicat agentului constatator că nu a efectuat nici o depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă. A____ că procesul verbal nu are la baza nici un material probator, simpla consemnare a agentului constatator în procesul verbal nu acordă forța probanta consemnărilor acestuia. Agentul constatator a refuzat să asculte orice explicație pe care atât el cât si conducătorul autoturismului BMW X6 au încercat sa le acorde. Având în vedere cele menționate anterior, solicită anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ numărul xxxxxxx din data de 17.01.2014, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, a punctelor amenda și restituirea permisului de conducere. Procesul verbal nu indică nici un mijloc de proba care să confirme situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal. Consideră că procesul-verbal de constatare și sancționare al contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de proba temeinice în ceea ce privește vinovăția sa în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absenta altor mijloace de proba. Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului in raport de disp. art. 6 CEDO, deși necalificata in dreptul intern ca fiind de natura penală, contravenția este subsumata noțiunii de "acuzație în materie penală", având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât si preeminenta caracterului represiv al sancțiunii contravenționale. Din acest punct de vedere consideră că se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție.

A anexat plângerii înscrisuri (f. 6-8): copie proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.01.2014, copie dovadă _________ nr. xxxxxx, copie carte de identitate aparținând petentului.

În data de 17.02.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare (f. 16) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120 alin 1 lit. i din HG nr. 1391/2006. situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de către petentul care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia. Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie reținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele stabilite de lege. Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În drept a invocat prevederile OG 2/2001, ale OUG nr. 195/2002 republicată.

A anexat întâmpinării raportul agentului constatator (f. 17-18).

În data de 06.03.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 23-15) solicitând respingerea apărărilor formulate de către intimat.

În motivarea răspunsului la întâmpinare petentul a arătat că, din cuprinsul întâmpinării depuse de către IPJ A___, deși a indicat prin cererea introductivă mai multe aspecte de nelegalitate cu privirea la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, reprezentanții acestei instituții fie ocolesc răspunsurile, fie menționează explicații care nu au nici un fel de pertinență în stabilirea legalității și temeiniciei întocmirii procesului verbal de contravenție. Nota raport este întocmita la o luna de la data producerii presupusei contravenții, fapt care demonstrează încă odată nelegalitatea procesului verbal. Nota de constatare este un document intern, neopozabil din moment ce acest document nu i-a fost comunicat niciodată, fapt care a dus la imposibilitatea acestuia de a contesta acest document vădit nelegal. Nota de constatare nu face parte integrantă din procesul verbal, și nu poate completa lipsurile constatate în întocmirea procesului verbal, lipsuri care încalcă în mod evident prevederile legale și care conduc la nulitatea procesului verbal. Procesul verbal este nelegal întocmit drept pentru care solicită anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.

Se poate observa faptul că în procesul verbal agentul constatator a reținut faptul ca a săvârșit presupusa fapta pe Șoseaua de Centura a Municipiului A___ I____, fără a se preciza cu exactitate unde anume pe Șoseaua de Centura. Din întâmpinarea depusa rezultă fără putința de tăgada neîndeplinirea condițiilor legale cu privire la mențiunile obligatorii ce trebuie inserate în procesul verbal de constatare a contravenției. Deși subsemnatul am atras atenția asupra faptului ca procesul verbal face referire la dispozițiile art. 120/1 din OUG 195/2002, IPJ A___, cu ocazia depunerii întâmpinării face precizarea ca temeiul este reprezentat de art. 120/1 din HG 1391/2006. Deși nemenționată în cadrul procesului verbal, locația săvârșirii presupusei fapte este menționată în raport, după o luna de zile, și anume intersecția ____________________ I____ cu _________________________ autoturismul ce circula în spatele său se afla un bărbat, acesta a menționat ca a coborât o femeie, tocmai pentru a lipsi de eficacitate solicitarea sa de audiere a martorului S_____ Ș_____. Mențiunile referitoare la comportamentul său nu sunt conforme cu realitatea, nu a amenințat niciodată agentul constatator. Arată de asemenea faptul că la aproximativ 10 minute de la momentul opririi agentul constatator a mai oprit un autoturism marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Conducătorul acestui autoturism a refuzat sa semneze procesul verbal arătând faptul ca el nu a văzut daca a efectuat manevra de depășirea incriminată de agentul constatator.

A atașat răspunsului la întâmpinare planșă foto (f. 26).

A fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri și au fost audiați martorii Csipo M_____ (f.77) și D__ I___(f.78).

Prin sentința civilă nr. 255/2015, Judecătoria A___ I____ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul B_____ F______ R_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean A___, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 17.01.2014.

Totodată a menținut procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 17.01.2014,ca fiind temeinic și legal.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 12.01.2014 (f.37), încheiat de către agentul constatator din cadrul I____________ de Poliție al județului A___, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 340 de lei, echivalentul a patru puncte de amendă, și i-a fost reținut permisul de conducere pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 al.1 lit. i din R OUG nr.195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției, s-a reținut că, în data de 12.01.2012, ora 16,15, în municipiul A___ I____, petentul a condus autoturismul Volvo AS40 cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX pe șoseaua de ocolire a municipiului A___ I____ pe direcția Cluj N_____ înspre S____, efectuând manevra de depășire a autocamionului marca DAF cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.

Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat „Nu am depășit pe linie continuă, martor XXXXXXXXX BMW X6 care a văzut că nu am depășit pe linie continuă”.

Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.

Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere prevederile art. 269 si următ. din Codul de Procedură Civilă, reține că, fiind un înscris autentic, procesul-verbal legal întocmit face deplină dovada până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a întocmit înscrisul, în condițiile legii.

Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Astfel, în cauzele I___ P__ contra României și N_______ G_______ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut, în același sens pronunțându-se Curtea și în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).

Mai mult, instanța apreciază că raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și de asemenea, se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă, precum și garanțiile instituite de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Totodată, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 249 din Codul de procedură civilă potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească, astfel încât, petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.

Potrivit art. 120 al.1 lit.i din HG nr.1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Nerespectarea regulilor privind depășirea se sancționează în baza art.100 alin. 3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte….nerespectarea regulilor privind depășirea.

În prezenta cauză, deși procesul-verbal conține constatările personale ale agentului constatator, instanța apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, deși lui îi revenea această obligație.

Instanța reține că atât prin mențiunile făcute la procesul verbal, cât și prin plângerea contravențională formulată, petentul a arătat că odată cu el, la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, a fost oprit și autoturismul marca BMW X6 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX care era condus de numitul S_____ Ș_____, pe care l-a propus ca martor. Instanța a încuviințat audierea acestuia ca martor la termenul de judecată din data de 24.04.2014 (f.33), dar prin înscrisul depus la dosar la fila 46, petentul a arătat că renunța la audierea acestuia.

Procedând la audierea martorului D__ I___ (f.78), conducătorul auto al autoturismului cu nr.XXXXXXXXX oprit de către poliție la aproximativ 10 minute după ce a fost oprit petentul, cu scopul de a semna procesul verbal de contravenție în calitate de martor asistent, instanța reține că acesta a arătat faptul că a fost oprit de către poliție pe șoseaua de centură, în zona trecerii de la Drâmbar, înainte de calea ferată, dar că nu a observat momentul în care petentul ar fi efectuat depășirea pe linie continuă. Martorul a arătat că a observat faptul că pe lângă mașina petentului și mașina poliției mai era oprită o mașină cu o domnișoară blondă. Instanța apreciază că această declarație a martorului se coroborează cu susținerile agentului constatator cuprinse în raportul depus la filele 17-18 din dosar, care a arătat că după ce a procedat la oprirea petentului, la câteva secunde după acesta, un alt autoturism BMW X6 a oprit voluntar în același loc, iar conducătorul auto al acestuia, o persoană de sex feminin a urcat în mașina petentului.

Rezultă așadar că autoturismul BMW X6 care a oprit voluntar atunci când petentul a fost oprit de agentul de poliție, era condus de către o persoană de sex feminin și nu de către numitul S_____ Ș_____ pe care petentul l-a propus ca martor, iar apoi a renunțat la audierea acestuia.

Referitor la zona în care a fost săvârșită fapta pentru care a fost sancționat petentul, din declarația martorului S_____ D__ (f.78), instanța mai reține că, acesta a fost oprit în zona trecerii la nivel cu calea ferată, de la intersecția cu drumul de Drâmbar. Potrivit art.120 al.1 lit.f din HG nr.1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile la nivel cu calea ferată și la mai puțin de 50 de m înainte de acestea.

Față de această situație constatată, instanța apreciază că susținerile petentului, în sensul că nu a efectuat depășirea încălcând marcajul longitudinal continuu, se dovedesc a fi neconforme adevărului.

În concluzie, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina acestuia, respectiv cea prevăzută de art. 120 alin. 1 lit.i din HG nr.1391/2006 și ale art.100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și de temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, contravenția reținută în sarcina petentului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, ceea ce înseamnă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ cu 4-5 puncte amendă. Petentul nu a făcut dovada nici unei împrejurări care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii ca sancțiunea avertismentului.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a constatat faptul că aceasta este una proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, ținând seama că nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor rutiere poate pune în pericol viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.

Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul B_____ F______ R_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean A___, împotriva procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 17.01.2014.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petentul, solicitând admiterea apelului cu consecința modificații in tot a hotărârii apelate, anularea Procesul ui-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ numărul xxxxxxx din data de 17.01.2014 si exonerarea subsemnatului de la plata amenzii contravenționale.

Sentința recurată este nelegala si netemeinica.

Hotărârea apelata îngrădește in fapt accesul cetățenilor la justiție si încalcă principiile de drept si constituția.

Îngrădirea accesului la justiție intervine prin prisma inaplicabilitatii dispozițiilor legale prevăzute de OG 2/2001 si a rolului activ al instanțelor de judecata.

OG 2/2001 este singura dispoziție legala care permite verificarea veridicității situației de fapt si de drept reținuta printr-un proces verbal de contravenție de către magistrați in cadrul unui proces.

Înlăturarea dispozițiilor legale ale OG 2/2001 conduce la un vid legislativ care contravine principiilor legale privitoare la liberul acces la justiție, egalitate de tratament, prezumție de nevinovăție.

Hotărârea apelata produce acest vid si încalcă toate principiile de drept.

l.Prin plângerea formulata, subsemnatul am solicitat instanței de judecata anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ numărul xxxxxxx din data de 17.01.2014 si exonerarea subsemnatului de la plata amenzii contravenționale

Instanța de judecata legal investita cu soluționarea plângerii contravenționale in mod nelegal si netemeinic a respins plângerea subsemnatului ca neîntemeiata.

2.În fapt in data de 17.01.2014 in timp ce mă deplasam pe Șoseaua de Centura a Municipiului A___ lulia am fost sancționat contravențional conform procesului verbal ________ numărul xxxxxxx.

Fapta prezentata in procesul verbal nu exista, subsemnatul fiind sancționat in mod abuziv de agentul constatator.

Mențiunile cuprinse in procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea.

În timp ce mă deplasam pe Șoseaua de Centura a Mun. A___ lulia am fost oprit de agentul constatator care mi-a comunicat faptul ca as fi efectuat o depășire neregulamentara pe o secțiune de drum aflata la aproximativ 800m - 1 km de locul in care am fost oprit.

Procesul verbal nu are la baza nici un material probator, simpla consemnare a agentului constatator in procesul verbal nu acorda forța probanta consemnărilor acestuia.

3. Instanța de fond in mod eronat a constatat legalitatea procesului verbal atacat, având in vedere dispozițiile OG2/2001 precum si principiul rolului activ al instanței de judecata.

A)Motive de nelegalitate a procesului verbal:

Procesul verbal este nelegal întocmit drept pentru care solicit anularea acestuia si exonerarea subsemnatului de la plata amenzii contravenționale.

Nelegalitatea procesului verbal rezulta din încălcarea, in momentul întocmirii acestuia, a prevederile art. 16 din OG 2/2001 si anume:

i). In procesul verbal contestat nu este prezentat locul săvârșirii faptei in conformitate cu dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 :"Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriul..)descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite"

Se poate observa faptul ca in procesul verbal agentul constatator a reținut faptul ca subsemnatul am săvârșit presupusa fapta pe Șoseaua de Centura Municipiului A___ I____, fără a se preciza cu exactitate unde anume pe Șoseaua de Centura.

Neprezentarea cat mai exacta a zonei in care s-a produs presupusa contravenție atrage imposibilitatea stabilirii existentei sau inexistentei faptei constatate din prisma faptului ca depășirea nu este interzisa pe întreg tronsonul de drum ci doar pe anumite zone clar delimitate.

Procesul verbal încalcă in mod clar dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 drept pentru care solicitam constatarea nulității procesului verbal.

ii). In conformitate cu dispozițiile OG 2/2001 procesul verbal va conține IN MOD OBLIGATORIU: „indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția".

Prin procesul verbal contestat agentul constatator a reținut faptul ca petentul a săvârșit fapta prevăzuta de dispozițiile „art. 120/1 din OUG 195/2002".

Art. 120 alineatul 1 din OUG 195/2002 dispune următoarele: „(1) Procesul-verbal neatacat in termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, precum si, după caz, hotărârea judecătoreasca prin care s-a soluționat plângerea constituie titluri executorii, fără vreo alta formalitate. "

In procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor contestat nu este indicata, in conformitate cu dispozițiile legale, dispoziția legala pe care subsemnatul am încălcat-o.

_Prin sentința instanța de fond in mod eronat a prezentat ca este vorba de dispozițiile HG 1391/2006

din moment ce, in procesul verbal este consemnat OUG 195/2002 art. 120/1. _Nu se poate presupune actul normativ.

Având in vedere cele prezentate anterior solicitam constatarea nulității procesului verbal contestat.

iii) Procesele verbale trebuie sa prevadă in mod clar LOCUL unde a fost săvârșita fapta conform dispozițiilor OG2/2001, drept pentru care procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ numărul xxxxxxx din data de 17.01.2014 nu poate fi considerat legal si temeinic din moment ce acesta nu respecta prevederile legale.

Procesul verbal in cauza este NUL.

Instanța in MOD ABUZIV considera ca presupusa fapta a fost săvârșita „in zona trecerii la calea ferata", sau in orice zona din Municipiul A___ I____, din moment ce in procesul verbal se precizează ca presupusa fapta a fost săvârșita pe Șoseaua de Centura Municipiului A___ I____.

Din lecturarea sentinței civile atacate reies foarte multe întrebări din care dorim sa enumerăm câteva: -Procesul verbal este întocmit in mod legal? -In procesul verbal este prevăzut locul presupusei fapte?

-Instanța poate sa decidă de la sine putere locul si sa procedeze la „completarea " procesului verbal atacat in așa fel încât sa îndeplinească condițiile prevăzute de lege?

-Omisiunile procesului verbal pot fi completate prin acte interne, întocmite după primirea cererii de chemare in judecata, in așa fel încât acesta sa se bucure de prezumția de legalitate?

La aceste întrebări consideram ca, in conformitate cu normele legale in vigoare, răspunsul este NU.

Instanța in mod abuziv si nelegal a considerat procesul verbal întocmit in mod legal si a respins plângerea subsemnatului.

Ne întrebam in continuare cum a putut instanța de fond sa considere procesul verbal legal, având in vedere ca nu se cunoaște zona unde a fost săvârșita presupusa fapta?????

Sau poate pe întreaga zona a Șoselei de Centura a Municipiului A___ lulia depășirea este interzisa??

Consideram ca se impune emiterea unei adrese către Politia Rutiera, care sa comunice daca depășirea este interzisa pe tot segmentul de drum sus menționat.

iv) Instanța in mod eronat a apreciat ca proba suprema raportul agentului constatator, din moment ce acesta nu face parte integranta din procesul verbal, nu a fost comunicat niodata subsemnatului.

Raportul in cauza nu poate duce la completarea procesului verbal. Contravine in mod grav dispozițiilor legale.

Raportul a fost întocmit la o luna după întocmirea procesului verbal, după ce a fost primita de către intimata plângerea subsemnatului.

B) Procesul Verbal nu indica niciun mijloc de proba care sa confirme situația de fapt reținuta in cuprinsul sau: proba video, foto sau cu martori care sa îl plaseze in locul trecut in acesta si la momentul trecut in acesta, loc presupus ca as fi efectuat o presupusa depășire pe o linie continua inexistenta la momentul întocmirii respectivului P.V.,sau RAPORTUL AGENTULUI CONSTATATOR(din moment ce acesta nu exista si nu face parte integranta din procesul verbal)

Apreciază ca nu se face vinovat de contravenția reținuta in sarcina mea, cu atât mai mult cu cat si practica CEDO este in sensul respectării prezumției de nevinovăție.

C) De asemenea consider ca procesul-verbal de constatare si sancționare al contravenției trebuie sa aibă la baza întocmirii sale mijloace de proba temeinice in ceea ce privește vinovăția subsemnatului in săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate in actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale in absenta altor mijloace de proba.

Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului in raport de disp. art. 6 CEDO, deși necalificata in dreptul intern ca fiind de natura penala, contravenția este subsumata noțiunii de "acuzație in materie penala", având in vedere câmpul de aplicare general al normei, cat si preeminenta caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.

Din acest punct de vedere consider ca se impune in mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, intre care si a prezumției de nevinovăție a subsemnatului, ce privește si aspectul sarcinii probațiunii in cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoiala profita persoanei acuzate si incumba intimate. Mențiunile procesului-verbal de contravenție in cauza nu sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existenta faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către subsemnatul si vinovăția mea in comiterea contravenției. Solicit instanței de judecata: admiterea apelului cu consecința modificații in tot a hotărârii apelate, anularea Procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ numărul xxxxxxx din data de 17.01.2014 si exonerarea subsemnatului de la plata amenzii contravenționale

La data de 08.06.2015, intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Pe fondul cauzei, arătăm faptul că aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.

Prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 17.01.2014, de către agent constatator P_________ L____, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A___ - Poliția Municipiului A___ lulia.

Sub aspectul legalității, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Procesul-verbal de contravenție cuprinde suficiente elemente care să permit o clară identificare a faptei de care este acuzat petentul, cu o suficientă descriere a locului, datei și modalității de săvârșire ce permite și o evaluare a gradului de pericol social.

În ceea ce privește indicarea art. 120 lit. i din OUG 195/2002, în loc de HG 1391 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, învederăm instanței de apel faptul că, așa cum a arătat Tribunalul A___ în Decizia civilă nr. 687/A/2014, "în doctrina și practica judiciară s-a statuat în mod constant că procesul-verbal este legal încheiat dacă s-a descris în mod corespunzător fapta, iar articolul din actul normativ care o prevede sau o sancționează ar fi indicat eronat. Aceasta, întrucât, instanța nu este ținută de încadrarea în drept a faptei de către agentul constatator, atâta timp cât este descrisă în cuprinsul procesului-verbal iar pe calea plângerii contravenționale, petentul are posibilitatea de a înainta instanței spre analiză procesul-verbal, instanța verificând legalitatea aplicării sancțiunii raportat la fapta reținută în sarcina sa."

Sub aspectul temeiniciei:

Prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120, alin. 1, lit. i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: ,Se interzice depășirea autovehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere ".Incriminarea și sancționarea faptelor vând ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată: "art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea."

Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin.l din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care 1-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bososni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Akticholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței în revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Cauza A_____ c. României este aplicabilă la situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, în cauza de față agentul constatator a perceput prin propriile simțuri săvârșirea contravenției, procesul-verbal bucurându-se de prezumția de temeinicie. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.

Rugăm a se avea în vedere la pronunțarea în prezenta cauză și cauza I___ P__ c României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisbilitate din 28 iunie 2011).

Curtea Europeană menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Văstberga taxi Aktiebdlag și Vulic împotriva Suediei) înțeleasă în forma ei restrictivă, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecată, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.

Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca în materia contravențională, sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.

Or, sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa fapte antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Dispozițiile art. 34 alin.l din O.G. nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Așadar, instanța conform principiului rolului activ va efectua o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul-verbal de contravenție și simpla negare a faptei, ceea ce va determina neaplicarea principiului in dubio pro reo, în sensul că s-a solicitat administrarea unui probatoriu util și conludent care să determine confirmarea ori răsturnarea situației de fapt reținută în procesul-verbal.

Simpla negare a faptei nu reprezintă și nu se poate interpreta prin aplicarea principiului in dubio pro reo care ar fi profitat petentului, deoarece în situația sancționării unor contravenții constând în fapte comisive de nerespectare a unor prevederi legale, cum este contravenția reținută în cauza de față, procesul-verbal constituie un mijloc de probă și dovedește o situație de fapt care a dus la încheierea acestuia.

Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.

D__ fiind că procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau a unui proces-verbal de cercetare la fața locului, în acest caz, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă.

În consecință, se observă că agentul constatator a perceput în mod direct împrejurările de fapt în care s-a produs contravenția și constatarea acesteia, astfel că, până la proba contrarie, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de forța probantă a unui proces-verbal de constatare, asemănător procesului-verbal de constatare a infracțiunii în flagrant în procedura penală sau a procesului-verbal de cercetare la fața locului conform dispozițiilor art. 347 C pr. Civ., având în vedere aplicarea garanțiilor procesuale penale aplicabile răspunderii contravenționale.

Prin urmare, în condițiile în care apelantul nu a produs nicio probă prin care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, în mod corect prima instanță a respins plângerea contravențională formulată.

În concluzie, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de către B_____ F______ RÂZVAN și menținerea ca legală si temeinică a sentinței nr. 225/2015 a Judecătoriei A___ I____.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată și depunem prezenta în două exemplare.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că

Prin procesul-verbal de contravenție _________ .nr 500/17.01.2014 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 3 lei si măsura complementară 4 puncte de penalizare și i-a fost reținut permisul de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art.120 al. 1 lit.i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, constând în aceea că a depășit un autovehicul în zona de acțiunii indicatorului depășirea interzisă.

Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.

Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare .

Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Aceasta pentru că petentul deși a avut posibilitatea și chiar sa folosit de acest drept, nu a adus probe în fața instanței de fond și nici în apel pentru răsturnarea celor consemnate de agent.

Astfel, martorii audiați nu au putut da detalii despre desfășurarea evenimentelor, relatând că nu știu amănunte despere fapta petentului.

Astfel că procesul verbal rămâne a se considera ca legal întocmit.

Din procesul verbal de contravenție, din raportul agentului constatator rezultă că acesta din urmă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că cele arătate în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespund realității.

Împrejurarea că s-a consemnat din eroare ca act normativ OUG 195/2002 în loc de Regulamentul de Aplicare al acestei ordonanțe, nu justifică anularea procesului verbal, fiind o simplă eroare materială care nu a produs nici o vătămare petentului.

Față de această situație constatată, instanța de fond a apreciat în mod corect că susținerile petentului, în sensul că nu a efectuat depășirea încălcând marcajul longitudinal continuu, se dovedesc a fi neconforme adevărului.

Susținerile apelantului referitoare la îngrădirea accesului la justiție sunt neadevărate, din moment ce el s-a folosit de posibilitatea de a contesta procesul verbal și a adus probe în fața instanței.

Chiar dacă acestea nu au reușit să răstoarne prezumția relativă de adevăr a actului contestat, petentul s-a folosit de această posibilitate.

Susținerea apelantului că fapta nu există nu a fost dovedită de acesta, deși a avut posibilitatea să aducă probe în acest sens.

Se mai afirmă că în mod nelegal i s-a respins plângerea.

Susținerea nu este întemeiată, întrucât instanța de fond a analizat toate probele solicitate de petent și administrate în fața instanței, din acestea nerezultând o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator.

Raportat la ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constată că fapta contravențională există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile analizate anterior.

Prin urmare, în mod corect a apreciat instanța de fond că sancțiunea este corect aplicată, nerespectarea regulilor de circulație fiind una din cauzele producerii de accidente cu consecințe grave asupra tuturor participanților la trafic.

Având în vedere acestea, reținând că sentința atacată este temeinică și legală, prezentul apel va fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 480 al.1 cod pr.civ.

În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de petentul B_____ F______ B_____ împotriva sentinței civile nr.255/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 08.10.2015.

Președinte,

C______ F______

Judecător,

B_____ M_____ B___

Grefier,

V_______ L___

Red. FC

Tehnored. FC

4 ex. /22.10.2015