Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 1737/A/CAA/2015

Ședința publică din data de 16 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I___ B_______

Judecător I____ I______

Grefier M_____ Z______

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către apelantul I P J T____, împotriva sentinței nr. 4663/27.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent U____ S____ - A_____, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimat av. L____ C_______ A________, lipsind apelantul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că intimatul nu a formulat întâmpinare, în cadrul procedurii prealabile reglementate de noul cod de procedură civilă.

Reprezentanta intimatului depune împuternicire avocațială și arată că mai are alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 392 din noul cod de pr. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza spre soluționare, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată că:

Prin sentința civilă nr. 4663/27.03.2015, a Judecătoriei Timișoara, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul U____ S____ A_____ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 11.07.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T____.

Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată petentului prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 11.07.2014, cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.

În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 19 alin. 1 și 3 din OG nr. 2/2001 - dat fiind că procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului astfel încât acesta nu a semnat procesul-verbal iar acest fapt nu este atestat de un martor asistent, instanța constată că în acest caz este vorba de o nulitate virtuală relativă a procesului-verbal, nulitate condiționată de dovedirea de către petent a unei vătămări în condițiile art. 175 alin. 1 C.pr.civ. Nulitatea procesului verbal de contravenție nu poate fi antrenată de orice eroare a agentului constatator, ci numai de acele lipsuri care sunt declarate de lege ca fiind esențiale, mai exact cele indicate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sau acele omisiuni ce atrag vătămări esențiale, constatate ca atare de instanță.

Astfel, instanța reține că petentul nu contestă faptul că a organizat o petrecere în data de 11.07.2014 în incinta bazei sportive Lemon, că s-a prezentat la fața locului un agent de poliție și care l-a legitimat, însă apreciază că nu asculta muzică la intensitate mare.

În speță, instanța constată că nu s-a produs petentului o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție, datorată lipsei unui martor care să fi confirmat că petentul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal.

Se observă că agentul constatator a întocmit procesul verbal în lipsa petentului întrucât, într-o primă fază, agentul l-a avertizat verbal pe petent cu privire la intensitatea muzicii iar ulterior, văzând că acesta nu s-a conformat, a întocmit prezentul act pe baza datelor de identificare obținute anterior.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul-verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției, iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze de toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea. Totodată, în procedura contravențională fiind aplicabile principiile de drept procesual civil, părțile sunt obligate să respecte principiul stabilit în art. 249 din C.pr.civ. conform căruia, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Instanța reține faptul că petentul a fost sancționat contravențional în temeiul art. 2 pct. 27 din Legea nr. 61/1991, potrivit căruia ” Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social, în mediul urban;”

Instanța urmează a efectua analiza temeiniciei actului contestat atât prin prisma legislației interne în vigoare, cât și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest cadru, instanța reține incidența a două prezumții legale relative, pe de o parte prezumția de legalitate a procesului-verbal profitabilă autorității emitente a procesului-verbal, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura de acuzație în materie penală a contravenției, în accepțiunea Convenției.

Întrucât atât prezumția de legalitate a procesului-verbal cât și prezumția de nevinovăție au caracter relativ, pentru a se asigura echilibrul procesul dintre părți, acestea trebuie să susțină prin probe afirmațiilor lor în fața instanței.

Din susținerile petentului și ale martorului audiat (f. 33) instanța reține că petentul a organizat o petrecere privată utilizând aparatură muzicală, într-un spațiu neacoperit, în mediul urban.

Cu privire la intensitatea muzicii, instanța apreciază că aceasta a fost de natură a tulbura liniștea locuitorilor, aspect ce rezultă raportul agentului constatator (f. 17) și din declarația martorului, conform cărora, agentul s-a prezentat în acel loc ca urmare a unui apel telefonic la 112 prin care o persoană a reclamat că are loc o petrecere care deranjează liniștea locuitorilor.

Prin urmare, de vreme ce muzica difuzată la petrecere a determinat o persoană să apeleze serviciul 112, nu se poate reține că nu se asculta muzică la un volum ridicat. Acest aspect a fost constatat personal și de agentul constatator care, prezent la locul evenimentului a avertizat verbal petentul să reducă volumul muzicii.

În considerarea celor expuse mai sus, instanța reține că petentul nu a probat existența unei situații de fapt diferite de cea constatată de agentul constatator, nefiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, prezumție de care se bucură ca urmare a constatării contravenției în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator legal abilitat în acest sens și aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Instanța reține că fapta reținută în sarcina petentului întrunește conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 2 pct. 27 din Legea nr. 61/1991 așa cum corect s-a reținut în procesul verbal de contravenție.

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege (500 lei). La individualizarea sancțiunii trebuie să țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, procedând la individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța are în vedere faptul că petentul a organizat petrecerea cu scopul de a-și serba ziua de naștere iar ora la care a fost sancționat (00:05) nu este o oră foarte târzie.

Prin urmare, instanța apreciază că avertizarea contravenientului cu privire la respectarea pe viitor a dispozițiilor legale este suficientă pentru realizarea scopului preventiv al legii contravenționale.

Astfel, instanța va atrage atenția petentului ca pe viitor să se abțină de la săvârșirea unor fapte similare, și să organizeze petreceri în spații acoperite cu destinație specifică.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen și motivat – apelantul, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacată în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 11.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 11.07.2014, în Timișoara pe ___________________________-se în incinta bazei sportive LEMON în calitate de organizator al petrecerii în spațiu acoperit, deși a fost avertizat verbal , acesta a continuat să tulbure liniștea locatarilor difuzând muzica la o intensitate ridicată..

Prin sentința nr. 4663/2015 din 27.03.2015, Judecătoria Timișoara a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul U____ S____ A_____ împotriva procesului - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 11.07.2015, dispunând înlocuirea amenzii în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina petentului sunt de o gravitate redusă și că scopul legii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.

Au arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre total netemeinică atunci când a admis plângerea petentului si a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.

Apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului întrucât în efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.

Astfel, raportat la criteriile expuse de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciem că, având în vedere gradul de pericol social al faptei, nu se poate aplica sancțiunea avertismentului, deoarece fapta, prin natura sa, nu poate cauza o pagubă materială efectivă, însă acest lucru nu înseamnă că nu a cauzat o pagubă.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că legiuitorul a stipulat sancțiunea amenzii într-un cuantum ridicat pentru astfel de fapte ilicite. Or, a aprecia că gravitatea faptei este suficient de scăzută încât să justifice aplicarea unui simplu avertisment, ar face ca sancțiunea amenzii contravenționale menționată în dispozițiile legii să fie inoperantă, confirmând și întărind, în același timp, atitudinea indisciplinată a cetățenilor, care ar fi încurajați să încalce dispozițiile legale arătate, fiind la adăpost de sancțiuni pecuniare, conștienți fiind că sancțiunea care li s-ar aplica ar fi avertismentul.

A mai arătat că instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, că săvârșirea faptei nici nu a fost contestată de către petent, că intensitatea muzicii a fost de natură a tulbura liniștea locuitorilor, iar petentul a fost avertizat verbal de către agentul de poliție anterior sancționării contravenționale. Astfel, consideră că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului ca fiind o măsură inoportună și de natură a încuraja comportamentul antisocial manifestat de către petent prin săvârșirea faptei.

Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru potrivit art. 30 din OUG 80/2013.

În cauză intimatul – petent nu a formulat întâmpinare.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/11.07.2014, intimatul – petent a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 27 din Legea nr. 61/1991, agentul constatator reținând că la data de 11.07.2014, ora 00:05, petentul, în calitate de organizator al unei petreceri în incinta bazei sportive Lemon, în spațiu neacoperit, a tulburat liniștea locatarilor difuzând muzică la o intensitate ridicată.

Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului.

Verificând legalitatea procesului-verbal, Tribunalul reține, că în mod corect a constatat prima instanță că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001, și nu se poate reține nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor (respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele prenumele contravenientului, ia în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite, a datei comiterii, semnătura agentului constatator), procesul-verbal de constatare a contravenției fiind încheiat cu respectarea rigorilor impuse de textul legal mai sus menționat.

Sub acest aspect, Tribunalul constată că în mod corect a înlăturat prima instanță apărările petentului în privința lipsei martorului asistent, întrucât acest aspect poate constitui doar un motiv de nulitate relativă (și nu una absolută, nefiind cuprins în art. 17 din OG 2/001 printre cazurile de nulitate absolută expres și limitativ arătate), ceea ce presupune și dovada unei vătămări concrete decurgând din acest aspect, ceea ce nu s-a făcut în prezenta cauză.

Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal atacat.

În prezenta cauză, instanța reține că aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție au fost constatate în mod direct, personal și nemijlocit de către reprezentantul apelantului (respectiv agentul constatator al IPJ T____).

Din materialul probator aflat la dosar, respectiv constatările personale ale agentului constatator, cuprinse în procesul verbal atacat (fila 19 dos. fond) - care beneficiază de o prezumție de veridicitate, raportul scris al agentului constatator (fila 17), declarația martorului N_____ A____ (fila 33) - propus de petent, rezultă că fapta reținută există, constituie contravenție și a fost săvârșită de petentul - intimat.

Astfel, din cuprinsul raportului agentului constatator (fila 17 dos. fond) rezultă că în urma unui apel efectuat la numărul de urgență 112 de un vecin, echipajul de poliție s-a deplasat la baza sportive Lemon, unde petentul a organizat o petrecere privată, utilizând aparatură muzicală, într-un spațiu neacoperit – aspect necontestat de petent.

În ceea ce privește fapta de a tulbura liniștea publică, se constată că este îndeplinit și acest element constitutiv al contravenției, acesta rezultând atât din raportul agentului constatator cât și din declarația martorului N_____ A____ (fila 33 dos. fond) care au arătat că echipajul de poliție a fost trimis la fața locului în urma unei reclamații formulată telefonic de un vecin prin numărul de urgență 112, tulburarea liniștii fiind astfel evidentă.

Astfel, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul – verbal atacat, motiv pentru care va reține legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul verbal, respectiv criticile apelantului referitoare la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment de către prima instanță, Tribunalul va avea în vedere prevederile legale incidente, respectiv art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care arată că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel încât trebuie să existe un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

În cauză, Tribunalul, având în vedere criteriile impuse de art. 5 al. 5 și 21 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, apreciază că aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator aplicând chiar minimul prevăzut de lege (limitele fiind de la 500 lei la 1.500 lei art. 3 din Legea 61/1991 –în forma sa în vigoare la data săvârșirii faptei), și nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, sancțiunea fiind corect aplicată și individualizată de către agentul constatator, iar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului în cazul nerespectării prevederilor art. 2 pct. 27 din Legea 61/1991, nu este de natură să realizeze scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, raportat la gradul de pericol social al faptei.

Sub acest aspect, se reține din raportul agentului constatator (fila 17 dos. fond), că echipajul de poliție când a ajuns la fața locului, a pus în vedere petentului să dea volumul la muzică mai încet deoarece deranjează locatarii din vecinătate, acesta fiind avertizat verbal, totuși a ignorat solicitarea organelor de poliție continuând să lase volumul ridicat.

Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să admită apelul declarat, să modifice sentința atacată, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii formulată de petent.

Instanța va lua că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul declarat de apelantul IPJ T____, cu sediul în Timișoara, Take I______, nr.46, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 4663/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dos. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul U____ S____ A________, cu domiciliul în Timișoara, __________________. 3, jud. T____.

Modifică hotărârea atacată, în sensul că respinge plângerea ca nefondată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2015.

Președinte, I___ B_______		Judecător, I____ I______
	Grefier, M_____ Z______

RED/TEHN. BI/M.Z. 29 octombrie 2015 4 ex. / 2 ______________________________. fond: D____ A_____.