Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 898/2015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29 DECEMBRIE 2015

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE C_______ L___

JUDECĂTOR V_______ D_________

GREFIER C_______ P_________

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului promovat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. – C______, cu sediul in București, sector 6, __________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 1019/2015, pronunțată de Judecătoria G_____ in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata I____ A____, domiciliată in G_____, ______________________ nr. 6, ______________.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 29.12.2015, pronunțând următoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față , constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul Akcaay I____ a solicitat instanței , în contradictoriu cu intimata C_____ SA, anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/4.08.2014 și exonerarea de la plasta amenzii aplicate prin acesta.

În motivarea plângerii contravenționale, a arătat că a fost sancționat contravențional pentru că , la data de 20.02.2014 , ora 13.20 , ar fi circulat cu auto XXXXXXXXXXXXX pe DN 25 (km 66+425m) – ________________________ deține rovinietă valabilă.

Petentul a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză este lovit de nulitate absolută deoarece nu este semnat de către agentul constatator.

S-a menționat că auto XXXXXXXXXXXXX a fost vândut numitului C______ C_____, acesta fiind persoana care a circulat fără rovinietă valabilă.

În drept , a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001.

În dovedire , a depus la dosar înscrisuri .

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate ca neîntemeiată.

În motivare , a arătat că procesul verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002 coroborat cu OG nr. 2/2001 fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind făcută cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de Emitere Gestiune Monitorizare și Control al rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Intimata a arătat că , potrivit dispozițiilor art. 7 și 8 coroborate cu art. 1 alin 1 din OG nr. 15/2002 , responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator a autoturismului indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.

S-a mai arătat că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate iar formalitățile prevăzute de dispozițiile OG nr. 15/2002 sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui.

Intimata a învederat instanței că atâta timp cât petentul figurează ca proprietar al autoturismului și nicio altă persoană nu este menționată ca utilizator, petentul are calitatea de subiect activ a contravenției și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

În drept , a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, ale OG nr.15/2002, ale Legii nr. 455/2001 și ale OMTI nr. 769/2010.

În dovedire , a solicitat administrarea probei cu înscrisuri , sens în care a depus în copie planșa foto, autorizația de control a agentului constatator și certificatul calificat pentru semnătura electronică.

Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și , la solicitarea petentului , proba testimonială cu martorul C_____ C______.

Prin sentința civilă nr. 1019/30.01.2015 , Judecătoria G_____ a admis plângerea și a anulat procesul verbal contestat.

Pentru a dispune astfel , instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/4.08.2014 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei C_____, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 750 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin 2 din același act normativ.

S-a reținut că , la data de 20.02.2014 , ora 13.20 , auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXX a fost depistat circulând pe DN 25 km 66+425 m , Șendreni , fără a deține rovinietă valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la motivul invocat de petent privind lipsa semnăturii valabile potrivit dispozițiilor legale reglementate de Legea nr. 455/2001, instanța a constatat că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către A_____ A________ M_________, cu certificatul nr. xxxxxxxxxxxx0304a7e4e0f179 din data de 10.03.2014 emis de C______ S.A.

Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.

Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator , se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.

Față de aceste aspecte, instanța a reținut că procesul – verbal a fost legal întocmit

Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În speța de față , s-a apreciat că petentul a probat o situație contrară celei reținute în procesul verbal contestat fiind răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal.

Astfel, conform art. 8 din OG nr. 15/2002 , fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă , iar , potrivit dispozițiilor art. 7 , responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar , în cazul utilizatorilor străini , aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

În sensul art. 1 alin. 1 litera b din OG nr. 15/2001 , utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Din interpretarea dispozițiilor mai sus enunțate, instanța a reținut că , pentru a deține calitatea de utilizator , orice persoană trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să dețină în proprietate sau să folosească în baza unui drept legal un autoturism înmatriculat în România.

În speța de față, petentul a vândut la data de 20.02.2014 numitului C_____ C______ autoturismul Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, autoturism ce figurează ca fiind radiat din evidențele fiscale ca urmare a declarației petentului nr. 20/20.02.2014, astfel cum rezultă din adresa emisă de Primăria G_____ (f.8). Astfel, instanța a reținut că , la data constatării contravenției - 20.02.2014 , petentul nu deținea în proprietate și nici nu folosea autoturismul Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. În consecință, la data constatării contravenției reținută în sarcina petentului acesta nu avea obligația de a achiziționa rovinietă pentru autoturismul Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. Mai mult, din declarațiile martorului C_____ C______ rezultă că acesta a cumpărat autoturismul Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX de la petent , însă nici până în prezent nu a achiziționat rovinietă valabilă.

În consecință , instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal de constatare contestat și a înlăturat sancțiunile aplicate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C_____ SA – C______ , solicitând modificarea sentinței apelate și , pe fond , respingerea plângerii și menținerea procesului verbal contestat.

În motivare , apelanta - intimată a arătat că atât timp cât potrivit dispozițiilor legale obligația de plată a rovinietei aparține utilizatorului menționat în certificatul de înmatriculare , apare ca fiind lipsit de relevanță faptul că petentul ar fi înstrăinat autovehiculul depistat la control.

Apreciază că actul de vânzare – cumpărare încheiat de petent nu poate produce efecte față de terți , iar vina de a nu deține rovinieta îi aparține.

Ca urmare , arată că autovehiculul a fost identificat în trafic și , la verificarea în baza de date , s-a constatat că nu există înregistrată rovinietă valabilă , singura persoană vinovată de a fi circulat fără a deține rovinietă fiind doar proprietarul menționat în certificatul de înmatriculare.

Cu toate acestea , pentru situația în care persoana menționată în certificatul de înmatriculare ar fi suferit un prejudiciu ca urmare a aplicării unei amenzi , apreciază că aceasta are posibilitatea de a recupera prejudiciul de la persoana care a folosit vehiculul la momentul constatării contravenției

În drept , invocă dispozițiile art. 466 și următoarele din Noul C.p.c. , ale OG nr. 15/2002, ale OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001.

Legal citat , petentul a fost reprezentat în fața instanței și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-și în fapt cererea , intimatul – petent a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât , contrar prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 , procesul verbal nu este semnat de agentul constatator.

În acest sens invocă dispozițiile deciziei nr. 6/16.02.2015 a ÎCCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii , stabilindu-se că procesele verbal de constare a contravenției sunt nule absolut în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În drept , invocă dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001.

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din Noul C.p.c. ,Tribunalul constată că apelul este nefondat , hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală pentru considerentele ce se succed:

Prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina petentului că , la data de 20.02.2014, vehiculul ce-i aparține , cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXX a circulat fără a deține rovinietă , pe a fost depistat circulând pe DN 25 km 66+425 m , pe raza localității Șendreni .

Astfel , în baza art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 , contravenientul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei .

Față de motivele de apel invocate , Tribunalul reține că instanța de fond a analizat în mod corect textul de lege incident în cauză și aplicabilitatea acestuia , reținând că responsabilitatea achitării rovinietei aparține utilizatorului care , potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002 este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Cu toate acestea , este relevant în cauză , așa cum a reținut și instanța de fond , faptul că petentul a înstrăinat autovehiculul depistat la control , iar , la data de 20.02.2014, autoturismul a fost radiat din rolul fiscal al petentului cu aceeași dată. Acest certificat , fiind emis de o autoritate publică – Municipiul G_____ – Primăria G_____ , este asimilat înscrisului oficial ce poartă o dată certă (fila 7 ds. fond).

Ca urmare , neavând calitatea de proprietar , acestuia nu îi mai revenea obligația achiziționării rovinietei.

Or , potrivit dispozițiilor art.17 alin.2 din OUG nr. 195/2002, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului , în condițiile legii.

Ca urmare , neavând calitatea de proprietar , acestuia nu îi mai revenea obligația achiziționării rovinietei , aspect reținut în mod corect de către instanța de fond.

În plus , se reține că prin Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată de I.C.C.J. într-un recurs în interesul legii s-a statuat că procesele verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Întrucât , în cauză , procesul verbal comunicat petentului - intimat a fost comunicat pe suport de hârtie fără a purta semnătura olografă a agentului constatator, instanța de control va constata , totodată , că actul contestat a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind astfel lovit de nulitate absolută.

Față de toate aceste aspecte , Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală , care nu se impune a fi reformată , cu consecința respingerii apelului ca neîntemeiat , în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul C.p.c.

Potrivit art. 453 alin. 1 din Noul C.p.c. , partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Or , în speță , partea care a pierdut procesul ( atât în primă instanță , cât și în calea de atac) este intimata – apelanta care astfel se află în culpă procesuală , dispozițiile legale nefăcând distincție în ceea ce privește de motivele pentru care a fost adoptată soluția.

Așadar, atât timp cât apelul a fost respins și nu există vreo cauză legală de exonerare de la plată, apelanta C_____ era obligatoriu a suporta cheltuielile de judecată efectuate de petentul - intimat.

Tribunalul apreciază că onorariul de avocat achitat în apel, în cuantum de 300 lei, (chitanță fila 11) este proporțional cu complexitatea și durata procesului, neimpunându-se reducerea din oficiu a acestuia.

Ca urmare, văzând dispozițiile art. 453 din Noul C.p.c., apelanta va fi obligată să achite intimatului-petent cheltuieli de judecată efectuate de acesta, respectiv suma de 300 lei onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul apelului promovat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. – C______, cu sediul in București, sector 6, __________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 1019/2015, pronunțată de Judecătoria G_____ in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata I____ A____, domiciliată in G_____, ______________________ nr. 6, ______________, ca neîntemeiat.

Obliga intimata C_____ SA - C______ la plata către petentă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică, azi, 29.12.2015.

Președinte, C_______ L___		Judecător, V_______ D_________
	Grefier, C_______ P_________

Red. C.L.

Dact. C.P.

4 ex. / 28 Ianuarie 2016

_____________ _______

Fond: CNV