Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 21/2015

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE B_______ P______

Judecător O___ G_______ P______

Judecător G_______ A_____

Grefier A______ A____ O_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe recurentul V_____ M_____ M_____ în contradictoriu cu intimat I__ B____ - SERVICIUL RUTIER (P.V. ________ NR. xxxxxxx/21.01.2013), având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul V_____ M_____ M_____ legitimat cu CI ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cererii.

Având cuvântul, recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și anularea procesului verbal și a sancțiunilor aplicate, având în vedere condițiile meteo, era ceață, carosabilul era umed.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe fondul cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de recurs de față, reține următoarele:

OBIECT: Prin sentința civilă nr. 4926/20 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V_____ M_____ M_____, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/21.03.2013 încheiat de I__ B____.

CONSIDERENTELE SENTINȚEI CIVILE:

„.Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 16 al 1 din OG nr. 2/2001, in sensul ca agentul constatator a descris in mod corespunzător fapta reținută, individualizând data, locul si momentul zilei la care a fost comisa fapta, mijlocul tehnic cu care aceasta a fost constatată și viteza autoturismului condus de petent si elementele de identificare a mașinii surprinse în trafic.

Procesul – verbal i-a fost comunicat petentului la domiciliu, fiind primit de soția sa la data de 01.02.xxxxx (în termenul legal de prescripție a executării silite a sancțiunii contravenționale.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește susținerile petentului referitoare la respectarea de către instanța de judecată a garanțiilor procedurale instituite prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată următoarele:

Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază in mod constant ca pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1) daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.

Examinând contravenția pentru care petentul a fost sancționat, instanța constată următoarele: acuzația adusă petentului privește o încălcare a unor norme privind circulația pe drumurile publice; natura abaterii săvârșite nu este de natură penală ci “tehnică“ atât timp cat petentul este conducător auto și nu este in interesul său ca in trafic să ignore regulile de circulație expunându-se astfel riscului de a se aplica sancțiuni împotriva sa.

Sub aspectul adresabilității normei legale încălcate, instanța observă că aceasta nu are aplicabilitate generală, ci privește sfera conducătorilor auto (persoane cu un anumit grad de instruire pentru care se prezumă cunoașterea normelor rutiere).

Pe de altă parte, deși sancțiunea aplicată acestuia are scop punitiv și preventiv, cuantumul amenzii (echivalentul unui salariu minim pe economie) nu este de natură a conduce la concluzia că sancțiunea are caracter penal prin raportare la gravitatea abaterii .

Prin urmare, instanța constată că in speță nu este vorba de o acuzație penală împotriva petentului, nefiind incidente dispozițiile art. 6.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Sub un alt aspect, așa după cum s-a arătat in Decizia nr. 349/2003 a Curții Constituționale, in procedura contravențională principiul prezumției de nevinovăție nu este încălcat, dat fiind că persoana împotriva căruia s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției nu este pusă in fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar in fața unui act administrativ de constatare ale cărui efecte pot fi înlăturate prin promovarea căii de atac a plângerii, petentul putând răsturna prezumția de vinovăție.

Potrivit art. 49 din O.U.G. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. 102 alin 3 lit. e) din același act normativ constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Potrivit art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, mijloc tehnic omologat și verificat metrologic reprezintă dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei.

Metrologia legala ca activitate reglementată prin O.G. 20/1992 cu modificările și completările ulterioare asigura exactitatea si uniformitatea măsurărilor efectuate in domenii de interes public, conferind astfel credibilitate rezultatelor obținute.

Prin urmare, buletinul de verificare metrologică eliberat pentru un cinemometru, conferă măsurătorilor efectuate cu acesta prezumția de veridicitate; este astfel o convenție instituită prin lege împrejurarea că determinările realizate cu un cinemometru verificat metrologic exprimă realitatea.

Potrivit art. 3.2.6 din Norma de metrologie legală 021-05, cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare.

Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.

La dosarul cauzei s-a depus de către intimată buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/05.04.2012 a cinemometrului utilizat montat pe autoturismul MAI xxxxx din care rezultă că aparatul avea verificare metrologică valabilă la data constatării faptei, iar acesta este destinat utilizării atât in regim staționar cât și in regim de deplasare.

Buletinul de verificare metrologică se referă la autoturismul cu nr. XXXXXXXX deoarece la momentul verificării tehnice era proprietatea ___________________ SA, ulterior, la data de 13.09.2012, dreptul de proprietate al autoturismului fiind transferat către utilizatorul Ministerul Administrației și Internelor, așa cum reiese din adresa nr. 132/116 din 27.05.2013, coroborată cu certificatul de înmatriculare depus la dosar (filele 38, 39, 29). Agentul constatator C_____ D_____ I____ detine atestatul de operator al aparatului radar de la data de 15.06.2012, potrivit înscrisurilor depuse la filele 27,8, dosar.

In speță, din planșele foto aflate la fila 24, dosar rezultă că viteza autovehiculului condus de petent este cea înscrisă in procesul verbal, fasciculul radar fiind îndreptat către autoturismul petentului, acesta fiind singurul vehicul aflat in raza de acțiune a cinemometrului, în intervalul de timp 19:16:24, 19:16:25.

Pentru considerentele arătate, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic iar plângerea va fi respinsa ca nefondata.”

RECURENT: Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul.

MOTIVE DE RECURS:

În motivarea cererii de recurs s-a arătat faptul că procesul verbal a fost întocmit prin încălcarea prevederilor articolului 16 in OG 2/2001, în ceea ce privește obligația de descriere a faptei cu indicarea datei, a orei și a locului în care a fost săvârșită și a obligației de indicare a termenului de exercitare a căii de atac și a organului la care se depune plângerea. S-a criticat sentința sub aspectul nepronunțării asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Recurentul a indicat faptul că circula sore B____ și nu a circulat cu viteza reținută de organul constatator, măsurătorile fiind făcute în condiții prohibite de NML 021-05, nefiind avută în vedere eroarea maximă tolerată, faptul că în zonă erau stâlpi de înaltă tensiune, întuneric, carosabil umed, vizibilitate redusă. S-a subliniat faptul că din răspunsul trimis de Institutul Național de Metrologie Legală nu rezultă că s-a avut în vedere această eroare, iar din planșele foto nu rezultă că a fost surprins în localitate.

S-a mai invocat faptul că în sentință se face referire la un alt autoturism.

Partea a invocat prezumția de nevinovăție și faptul că motivarea instanței de fond vis a vis de articolul 6 CEDO nu este corectă. .

ANALIZA INSTANȚEI:

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cu privire la soluționarea excepției nulității procesului verbal:

Instanța de recurs reține faptul că nulitatea procesului verbal nu constituie o excepție de procedură, fiind un motiv de nelegalitate a actului administrativ care se verifică în cadrul plângerii contravenționale. Neregularitățile invocate de parte referitoare la nedescrierea faptei nu sunt întemeiate, actul de acuzare cuprinzând toatele elementele obligatorii referitoare la data și locul săvârșirii faptei, partea fiind informată în mod corespunzător cu privire la contravenția săvârșită. În ceea ce privește neindicarea termenului de exercitare a căii de atac și a organului la care se depune plângerea, instanța de recurs apreciază faptul că lipsa acestui element nu poate conduce la nulitatea actului administrativ, atât timp cât partea a exercitat în termenul legal dreptul de a formula plângere contravențională, nesuferind nicio vătămare.

Cu privire la temeinicia sentinței:

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/21.01.2013 recurentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de articolul 49, alin.1 din OUG nr.195/2002 întrucât a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXX pe DN2 în localitatea Valea Seacă cu viteza de 103 km/h stabilită de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx.

În drept, potrivit articolului 49, alineat 1 din OUG nr.195/2002,

„Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.”

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prevăzute de articolul 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată(CEDO, Engel c Olanda, 8 iunie 1976). Prezumțiile relative nu contravin exigențelor Convenției referitoare la dreptul la un proces echitabil, urmând a se verifica dacă aceste prezumții, cum este cea de legalitate și veridicitate a procesului verbal reținută de instanța de fond, nu impun o sarcina excesivă în privința apărării celui acuzat (cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria).

Față de tipul de contravenție reținut în sarcina părții și anume depășirea vitezei, instanța de recurs apreciază faptul că în cauză era utilă doar proba cu înregistrarea video și cu planșele foto respective. Din planșele foto și din înregistrarea video rezultă în mod clar faptul că autoturismul condus de recurent a depășit viteza legală în localitate, nefiind necesare probe suplimentare.

Instanța de recurs apreciază faptul că instanța de fond a interpretat în mod corect probele administrate, la dosar existând dovezi clare privind săvârșirea faptei de către petent, viteza fiind înregistrată cu un aparat de măsurare a vitezei de circulație omologat și verificat metrologic (buletinul de verificare Metrologică nr. xxxxxxx/5.04.2012-fila 40.

Simpla invocare a marjei de eroare nu este suficientă pentru a înlătura înscrisul emis de Institutul Național de Metrologie, din conținutul căruia rezultă în mod clar faptul că aparatul de măsurare folosit a fost verificat metrologic. Argumentul referitor la condițiile meteo și la prezența stâlpilor de înaltă tensiune nu poate conduce la constatarea vicierii rezultatului, înscrisul depus la dosar făcând dovada exactității operațiunii de măsurare, starea carosabilului și prezența ceții neafectând viteza înregistrată, fiind elemente care trebuiau să determine conducătorul auto să circule cu prudență.

Față de planșele foto, față de viteza înregistrată-103 km/h, instanța de recurs urmează a înlătura susținerile referitoare la lipsa faptei, planșele foto redând în mod cert viteza de deplasare a autoturismului condus de petent cât și faptul că acesta se afla în localitate.

Instanța de apel constată faptul că procesul verbal de contravenție respectă toate cerințele de fond și de formă prevăzute de lege, în cauză fiind probată fapta și vinovăția contravenientului, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată prin dovezi clare, neexistând niciun dubiu cu privire la viteza de circulare.

Cu privire la nepronunțarea instanței asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de recurs reține faptul că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constituie o cerere accesorie, iar instanța a respins plângerea contravențională, iar neregularitatea invocată poate formula obiectul unei cereri de completare dispozitiv și nu a unei căi de atac.

Cu privire la indicarea unui alt număr de înmatriculare a autoturismului, instanța de recurs reține că aceasta reprezintă o simplă eroare materială care nu atrage nulitatea sentinței, din considerentele și dispozitivul hotărârii rezultând faptul că a examinat procesul verbal contestat de parte.

Cu privire la invocarea articolului 6 CEDO și a prezumției de nevinovăție, instanța de recurs apreciază faptul că simpla trimitere la prevederile Convenției nu atrage exonerarea de răspundere, în cazul de față organul constatator făcând dovada săvârșirii faptei, instanța de fond aplicând în mod legal prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal de contravenție, nefiind încălcate garanțiile procesului echitabil.

Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge recursul, ca nefondat, față de dispozițiile art. 312 Cod de procedură civilă, sentința civilă nr. 4926/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria B____ fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul V_____ M_____ M_____ în contradictoriu cu intimat I__ B____ - SERVICIUL RUTIER.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 13.01.2015.

Președinte, B_______ P______	Judecător, O___ G_______ P______	Judecător, G_______ A_____
	Grefier, A______ A____ O_____

Red. jud. fond. S_____ M_________

Red/tehn. O.P. 19 Ianuarie 2015

Tehn. A.O. 19.01.2015- 2 ex.