R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 697/R

Ședința publică din 16 octombrie 2012

Completul compus din:

Judecător: L______ Rómeo - Președinte

Judecător: C_______-I___ U__

Judecător: C_______ D_______

Grefier: G_______ V_____

Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul S___ O______ H____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA împotriva sentinței civile 1039 din 24 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Toplița, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimatul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța constată că la dosar s-a depus întâmpinare în două exemplare.

Totodată s-a depus din partea recurentului o cerere prin care solicită strigarea cauzei după ora 9,00.

Se prezintă recurentul în fața instanței care preia un exemplar de pe întâmpinare. Solicită a i se da posibilitatea studierii întâmpinării pentru câteva minute, nu solicită amânarea judecării cauzei.

Instanța acordă timpul solicitat recurentului în vederea studierii întâmpinării.

Cauza a fost reluată.

Recurentul arată că a studiat întâmpinarea și nu are alte cereri de formulat în cauză.

Instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Recurentul având cuvântul, a apreciat necesar să declare recurs în cauză pentru că instanța de fond a încercat să-i limiteze sau să-i înlăture acest drept, prevăzând în dispozitivul hotărârii faptul că hotărârea ar fi irevocabilă, ceea ce vine în contradicție cu modificările legislative care au avut loc pe parcursul acestei veri, respectiv declararea neconstituționalității dispozițiilor din Ordonanța 195/2002 privind exercitarea căii de atac a recursului în cauzele contravenționale în care este vorba de încălcarea regulilor de circulație pe drumurile publice.

Decizia la care a făcut vorbire, a fost luată de Curtea Constituțională în data de 15 mai 2012 și publicată în Monitorul Oficial la data de 18 iulie 2012. depune decizia la dosar. Arată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 24 iulie 2012, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei, și cu toate acestea instanța de fond a ignorat prevederile Curții Constituționale și a dispus ca hotărârea să nu fie supusă recursului.

Consideră că recursul este admisibil.

După ce i s-a comunicat hotărârea la domiciliu, s-a simțit și mai îndreptățit să formuleze recurs întrucât a constatat că ceea ce exprimă hotărârea nu concordă cu realitatea faptică din data presupuselor contravenții și nici cu ceea ce s-a întâmplat în fața instanței de fond.

Dorește să arate că singurul lucru pe care îl împărtășește din hotărâre și cu care este de acord, este faptul că Judecătoria Toplița a ținut să aprecieze faptul că, potrivit jurisprudenței sau practicii CEDO, procesul contravențional oarecum se asimilează celui penal, situație în care actul administrativ, respectiv procesul-verbal devine practic un act de acuzare.

Însușește și el această părere cu toate că a fost formulată într-un context de formulări stereotipe care practic nu au legătură cu speța de față, fiind vorba de o procedură care se derulează potrivit regulilor penale, apreciază că era cel puțin esențial de către instanța de fond că în cauză în procesul-verbal a fost sancționat și acuzat pentru două fapte.

Dacă se lecturează sentința pronunțată de instanța de fond se poate observa că nu s-au analizat ambele fapte din procesul verbal. Instanța de fond nu face vorbire despre existența celei de-a doua faptă, respectiv la fapta de circulație pe senul opus de mers prevăzută de art. 101 din ordonanță. Practic această faptă este cea pe care a contestat-o în mod vehement și care a comportat toate problemele pentru care a ajuns în fața instanței, nu numai pentru faptul că, datorită reținerii ei așa cum a fost reținută și cum a explicat și în plângere.

Rezultă faptul că, această a doua fapta a fost reținut ulterior în condițiile în care și-a permis să aibă obiecțiuni față de viteza care i s-a imputat la acel moment.

Consideră că instanța de fond trebuia să se pronunțe punctual pe aspectele invocate în plângere, respectiv motivele de nulitate, de ce nu i s-a adus la cunoștință cea de-a doua faptă, de ce nu s-a consemnat obiecțiunea, de ce nu există martor asistent. Explicația pentru care nu există semnătura lui pe procesul-verbal se datorează faptului că fapta a fost trecută ulterior, sunt mențiunile făcute personal de agentul constatator.

La instanța de fond s-au administrat probe, a adus un martor, s-a apreciat că singurele probe au fost copia procesului-verbal, dovada de circulație și faptul că a invocat lipsa locului săvârșirii faptei.

Într-adevăr a invocat și acest element, întrucât această stradă a Albinelor nu există în Toplița. Depune în acest sens la dosar hărți ale municipiului Toplița.

A solicitat prin plângere să se trimită adresă la Primăria municipiului Toplița pentru a comunica dacă există această stradă, probă care nu s-a încuviințat.

Cu privire la fapta de a circula pe contrasens, nu este dovedită, a solicitat fotografii care au și fost depuse la dosar de către intimat, și se poate observa că nicăieri nu apare autoturismul pe care el în conducea pe contrasens.

Depune la dosar concluzii scrise.

T R I B U N A L U L,

Deliberând, constată următoarele:

I. Pe rolul Judecătoriei Toplița a fost înregistrată la data de 29.05.2012, sub nr. XXXXXXX, plângerea formulată de petentul S___ O______ H____ în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Harghita, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 09.05.2012 de Poliția Municipiului Toplița.

În motivare, petentul susține că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art.16-17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la descrierea faptei , obiecțiunile nu i-au fost înscrise în procesul-verbal, încălcându-se astfel prevederile respectiv lipsa semnăturii unui martor asistent

În drept, a fost invocată O.G. nr. 2/2001.

II. Intimata I.P.J. Harghita a depus întâmpinare, prin care a susținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal.

În apărare, a arătat că petentul a fost sancționat pentru două fapte contravenționale ambele descrise în procesul-verbal care a fost încheiat în prezența petentului,

În drept, a fost invocat Codul de procedură civilă și O.G. nr. 2/2001.

III. Au fost administrate proba cu înscrisuri.

IV. Prin sentința civilă nr. 1039 din 24.06.2012, Judecătoria Toplița a respins plângerea.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 09 mai 2012, petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 09 mai 2012 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________________ cu viteză peste limita legală.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Instanța, a analizat actul de acuzare, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției pentru a verifica dacă este încheiat cu respectarea cerințelor legale din punct de vedere al formei sale, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale.

În principiu, un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate. Cu toate acestea, conform jurisprudenței CEDO (cauzele: Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A_____ c. României), trebuie avut în vedere faptul că legislația contravențională națională are un pronunțat caracter penal, astfel că petentul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție.

Caracterul penal derivă și din faptul că “sancțiunea” are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de faptul că este vorba de o amendă, atâta timp cât nu servește la acoperirea vreunui prejudiciu, ci urmărește prevenirea săvârșirii de noi fapte și sancționarea contravenientului.

În această situație este necesar ca prin luarea în considerare a prezumției de veridicitate a procesului verbal să nu se încalce principiul prezumției de nevinovăție a petentului și dreptul acestuia la apărare. În consecință, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului verbal trebuie aduse dovezi de către intimată care să probeze vinovăția petentului în cazul în care acesta contestă faptele reținute în sarcina sa și sancțiunile aplicate.

Instanța a analizat dacă art. 6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului lipsește de forță probantă procesul-verbal de constatare a contravenției, sau dimpotrivă, acest proces-verbal poate constitui o probă împotriva contestatorului.

În speță, singurul aspect care contrazice mențiunile înscrise în procesul verbal contestat sunt chiar susținerile petentului, care nu a înțeles să-și formuleze alte probe în cauză, fapt pe care instanța nu îl consideră suficient a răsturna forța probantă a procesului-verbal întocmit, acesta având forța probantă prin el însuși și constituind o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară.

Instanța nu a putut primi susținerile petentului cu privire la erorile aparatului radar, în condițiile în care dovada incontestabilă a depășirii vitezei legale o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar, planșa foto punând în evidență faptul că petentul a circulat cu autovehiculul menționat cu viteză peste limita legală, prin urmare depășind cu 40 km/h limita maximă de viteză admisă în localitate, iar intimata a depus și copie a buletinului de verificare metrologică.

Cât privește susținerile conform cărora petentul nu se afla în localitate când a fost surprins cu viteză, acestea sunt contrazise de procesul verbal contestat și referatul efectuat de agentul constatator, din care rezultă că petentul circula în mun. Toplița, pe _________________________________> Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.

În baza art. 5 alin.5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța a constatat că fapta petentului este de pericol chiar dacă nu a condus la producerea vreunui rezultat.

V. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul.

În motivare, recurentul susține că Judecătoria a pronunțat o sentință nelegală având în vedere că nu a analizat ambele fapte contravenționale pentru care a fost sancționat și nu a oferit o motivare argumentată asupra chestiunilor de fapt și de drept incidente în cauză.

În rest, în afara motivelor invocate, recurentul reia motivele din plângere.

VI. Intimata I.P.J. Harghita a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În apărare, a invocat faptul că instanța în mod corect a apreciat că lipsurile invocate de petent nu pot duce la anularea procesului verbal de contravenție.

VII. Au fost administrate dovezi cu înscrisuri de către recurent.

VIII. Analizând recursul, Tribunalul reține că, petentul a fost sancționat pentru două fapte contravenționale.

Deci Judecătoria avea obligația să cerceteze procesul verbal de contravenție și să se pronunța așa cum recurentul a și solicitat asupra ambelor fapte contravenționale.

IX. Din considerentele sentinței nu rezultă că Judecătoria ar fi cercetat temeinicia acuzației de circulație pe sens opus aduse recurentului, situație care reprezintă necercetarea fondului, ce atrage, potrivit art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civilă, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, se impune cercetarea faptei contravenționale prevăzută de art.101 lit.d din OUG 195/2002-R , urmând ca în baza întregului material probator administrat să se stabilească dacă recurentul a circulat sau nu pe sensul opus .

XI. În concluzie, recursul este întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul S___ O______ H____, (domiciliat în Oradea, ______________________. 19, ____________________) în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție Județean Harghita, împotriva sentinței civile nr. 1039 din 24.07.2012, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o casează, și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2012.

Președinte Judecător Judecător

L______ Rómeo C_______-I___ U__ C_______ D_______

Grefier

G_______ V_____

Red.: L.R.

Primit: 29.10.2012

Tehnored./id/30.10.2012

Ex.2/K.I.

Jud.fond: Ț_____ A.