Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2154/APCA

Ședința publică din data de 16.12.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L_______ V______ M____

JUDECĂTOR – A___ J______ N___

GREFIER – M______ G________

Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta - petenta B____ N_______, domiciliată în mun C________, ______________________, _____________, ___________________________ și cu domiciliul procesual ales la ” Cabinet de Avocat – F___ D_____ – M____ ”, cu sediul în mun C________ , ____________________, ________. 7 , __________ , _____________________, în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ CONSTANTA , cu sediul în mun C________, ________________ , jud Constanta, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7744/26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integranta din prezenta hotărâre.

Instanța a amânat pronunțării la data de 16.12.2015, când a hotărât următoarele;

TRIBUNALUL

Asupra apelului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr .7744/26.06.2015 - pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta B____ N_______ împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr.xxxxx/5.22.2014 emis de intimat – P_______ M___________ C________.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut – în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2014, petentul B____ N_______, în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ C________ a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxx/05.11.2014, anularea dispoziției de ridicare și restituirea sumei de 600 lei cu titlu de prejudiciu material, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii.

În motivare, petentul a arătat că în cuprinsul procesului verbal contestat nu sunt arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, numărul locurilor de parcare este extrem de mic, ridicarea autovehiculelor este o măsură tehnică administrativă în competența Poliției Rutiere; a mai arătat că fapta reținută este de parcare voluntară, iar articolul sancționator prevedere situația opririi sau staționării; s-a mai arătat că nu există nici un indicator care să indice cum trebuie a se parca în acel loc și nici care este sancțiunea pentru o eventuală parcare neregulamentară.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii, iar în probațiune a depus în copie documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxx/05.11.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei în temeiul art. 10 din HCLM 184/2013 pentru fapta prevăzută de art. 9 pct. 35 din HCLM 184/2013 reținându-se faptul că în data de 05.11.2014 ora 0935 a parcat voluntar auto cu numărul XXXXXXX pe trotuarul de pe ____________________________ Enel neasigurând cel puțin 1 m în partea opusă a părții carosabile pentru circulația pietonilor aceștia fiind nevoiți să circule pe carosabil expunându-se riscului de a fi accidentați.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice sancționate, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește nearătarea „tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei”, aspect invocat de către petent, instanța constată că în cuprinsul procesului verbal a fost descrisă fapta cu arătarea împrejurărilor constatării acesteia. Instanța constată că petentul nu a precizat în concret care sunt acele împrejurări pe care intimata nu le-a precizat

Pe de altă parte motivele de nulitate relativă prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 presupun dovedirea de către petent a producerii unei/unor vătămări, ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, ori, în lipsa dovedirii producerii vătămării, neprecizarea „tuturor împrejurărilor” nu este de natură a duce, prin ele însele la anularea actului.

Instanța apreciază că situația de fapt a fost consemnată corect de agentul constatator, fiind probată prin fotografiile care au surprins săvârșirea faptei. Din fotografiile aflate la filele 36-36 rezultă cu claritate staționarea autovehiculului petentului pe trotuar fără a fi asigurată distanța de cel puțin 1 m pentru trecerea pietonilor, neavând relevanță că în cuprinsul procesului verbal a fost calificat actul material ca fiind parcare în loc de staționare.

Față de această stare de fapt instanța consideră că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, aspectele învederate, respectiv, numărul locurilor de parcare extrem de mic și lipsa vreunui indicator privind modalitatea de parcare și sancțiunea în cazul nerespectării acesteia nu constituie cauze exoneratoare de răspundere contravențională.

În ceea ce privește dispoziția de ridicare a autoturismului, aceasta a fost emisă în baza Legii nr. 155/2010 și HCLM nr. 184/2013, astfel că este de competența polițistului local din cadrul Direcției Poliției Locală a Primăriei M___________ C________

În ceea ce privește Decizia RIL nr. 9/2015 a Înalte Curți de Casație și Justiție, instanța reține următoarele:

Prin Decizia nr. 9/2015 pronunțată în ședința din 25.05.2015, instanța a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.128 alin.(1) lit.d), art.134 alin.(2) și art.135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.3 alin.(1), art.5, art.36 alin.(1), alin.(2) lit.d) și alin.(6) lit.a) pct.13 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.21 lit.b) și art.24 lit.d) din Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 și art.97 alin.(1) lit.d) și alin.(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.”

Hotărârea este obligatorie potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă, conform căruia „ (4)Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Se constată că decizia susmenționată nu a fost publicată în MO, iar data pronunțării acesteia (ședința din 25.05.2015) este ulterioară emiterii procesului verbal contestat, respectiv 05.11.2014, astfel că față de acest proces verbal, hotărârea nu are caracter obligatoriu.

În ceea ce privește cererea subsidiară, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.

Sancțiunile juridice nu constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Instanța reține faptul că fapta nu prezintă un grad redus de pericol social, iar în situația în care pedeapsa ar fi înlocuită cu avertismentul, această măsură ar putea fi apreciată ca o încurajare de a mai săvârși și în viitor această faptă.

Față de toate acestea, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, petentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 290 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat conform chitanței nr. 381/19.02.2015.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petenta a declarat apel.

Apelanta petentă apreciază că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, prima instanță ignorând motivele de nelegalitate ale procesului verbal pe care le-a invocat în cuprinsul plângerii și pe care le reiterează în apel.

Astfel, prin prisma nerespectării dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, prima instanță a reținut în mod eronat faptul că nu ar fi arătat în concret care sunt împrejurările pe care intimatul nu le-a precizat, în condițiile în care – în plângere, a menționat explicit că procesul verbal nu conține elementele de natură a duce la aprecierea gravității faptei pretins a fi săvârșită ( autoturismul se afla parcat pe trotuar lângă alte autoturisme, păstrând o distanță suficientă pentru trecerea pietonilor, nici unul din ceilalți conducători auto nefiind sancționați contravențional).

Un alt motiv care justifica anularea procesului verbal este reprezentat de împrejurarea că așa cum este descrisă fapta în procesul verbal nu constituie contravenție, fiind eronată aprecierea instanței de fond în sensul că nu are relevanță faptul că actul material a fost calificat ca fiind parcare în loc de staționare.

Apelanta susține că instanța de fond nu a analizat un alt motiv de nulitate a procesului verbal – pe care l-a invocat în răspunsul la întâmpinare, respectiv acela că procesul verbal nu a fost întocmit de către agentul constatator; dispoziția de ridicare a fost dată de polițistul local D_______ C______ la ora 9,35, iar procesul verbal a fost întocmit de polițistul local B______ G_______ la ora 13.

În ceea ce privește măsura dispusă – de ridicare a autoturismului, apelanta apreciază că deși dispoziția de ridicare constituie un act subsecvent procesului verbal de a cărui soartă depinde, aceasta a fost emisă nelegal, fără ca în prealabil să se constate contravenția.

Apelanta invederează că „un alt aspect vizează nelegalitatea acestei măsuri prin prisma dispozițiilor prevăzute în cadrul unei hotărâri de Consiliu local, respectiv HCLM nr.184/2013”, făcând trimitere la Decizia nr.9/2015 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.

Nu în ultimul rând, invocă nulitatea dispoziției de ridicare în raport de nesocotirea disp.art.64 din OUG 195/2002, nefiind emisă de către un polițist rutier.

Intimatul și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.16), solicitând respingerea apelului, fără a răspunde argumentat criticilor aduse de apelantă hotărârii instanței de fond.

Examinând hotărârea supusă controlului judiciar, în limitele cererii de apel, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxx/05.11.2014, s-a constatat că, în data de 05.11.2014 ora 9,35, doamna B____ N_______ a parcat voluntar auto cu numărul XXXXXXX pe trotuarul de pe ______________________________ Enel, neasigurând cel puțin 1 m în partea opusă a părții carosabile pentru circulația pietonilor aceștia fiind nevoiți să circule pe carosabil expunându-se riscului de a fi accidentați, faptă contravențională prevăzută de art.9 pct.35 din HCL C________ nr.184/2013.

Prin același proces verbal, întocmit de agentul constatator – B______ G_______, în temeiul art.10 din HCL nr.184/2013, a fost aplicată sancțiunea - amendă în cuantum de 400 lei și s-a făcut referire la dispoziția nr.5959/5.11.2014, de ridicare a autovehiculului .

Procesul verbal a fost semnat de petentă cu mențiunea „ consider măsura abuzivă deoarece nu am parcat pe partea carosabilă și nu a constituit un obstacol pentru circulația publică. Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor

Prin sentința apelată, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea dedusă judecății.

Controlul judiciar relevă că judecătorul fondului în mod corect a reținut că, prin prisma disp.art.17 din OG.2/2001 se verifică existența în cuprinsul actului constatator a tuturor mențiunilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a concluzionat că, sub aspectul legalității, actul sancționator nu cuprinde mențiuni de natură să conducă la lipsirea sa de eficiență juridică.

Critica privitoare la motivele de nulitate relativă prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001 nu este aptă să conducă la soluția preconizată de apelanta petentă.

Tribunalul observă că potrivit art. 17 corelat cu art. 16 din OG nr. 2/2001, numai lipsa completă a mențiunii faptei atrage nulitatea expresă a procesului-verbal.

În aceste condiții, instanța reține că o descriere succintă a faptei este suficientă, cu condiția ca instanța să o poată identifica suficient de precis. Astfel, este nerelevant faptul că în procesul-verbal atacat nu au fost indicate și descrise amănunțit împrejurările concrete de comitere a faptei, în măsura în care instanța va putea verifica încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția, iar petenta poate să facă proba contrară celor enumerate în procesul verbal, inclusiv sub aspectul „ tuturor împrejurărilor”.

Fără a mai relua în motivarea prezentei decizii argumentele inserate în hotărârea instanței de fond – pe care Tribunalul și le însușește, observând critica privitoare la aspectul neanalizat de instanța de fond – respectiv cea potrivit cu care „ acest proces verbal de contravenție nu a fost întocmit de către agentul constatator”, constată că aceasta nu poate fi primită.

În conformitate cu art.15 din OG nr.2/2001, contravențiile se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite generic agenți constatatori.

Doctrina de specialitate a statuat constant în sensul că „ deși s-ar putea spune că agentul constatator trebuie să surprindă direct săvârșirea contravenției, o atare teză nu poate fi primită, fiind contrară legii”, că „ procesul verbal încheiat la o dată ulterioară săvârșirii contravențiilor, pe baza unor informații culese ulterior și verificate, iar nu pe baza constatărilor nemijlocite ale acestuia, nu duce la nulitatea actului constatator”.

Cu referire la măsura tehnico administrativă constând în ridicarea autoturismului, Tribunalul constată că agentul constatator – polițist local a acționat în virtutea competenței conferite prin Legea nr.155/2010, care în art.7 stabilește că „ în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții : h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”.

Deciziei nr. 9/2015- pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe – căci în acest sens se dispune prin art.517 alin.4 c.pr.civ., însă judecătorul fondului a argumentat de ce nu s-a raportat la decizia pronunțată în recurs în interesul legii.

În raport de cele ce preced, lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal contestat nu se justifică, iar cererea având ca obiect anularea dispoziției de ridicare – cerere pentru a cărui dezlegare competența de soluționare de către instanța de contencios contravențional este atrasă urmare a prorogării legale de competență (dacă măsura de ridicare era dispusă fără să fie întocmit un proces verbal de contravenție, competența revenea instanței de contencios administrativ) apare ca nefondată.

Critica privitoare la greșita dezlegare a cererii formulate cu caracter subsidiar, de înlocuire a sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment se apreciază a fi întemeiată.

Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.

Chiar dacă generic o faptă prezintă pericolul social care justifică reglementarea ei ca și contravenție, în anumite condiții concrete, fapta respectivă, deși prezintă formal toate elementele constitutive ale unei contravenții, prezintă un grad de pericol social redus, încât nu justifică aplicarea unei sancțiuni.

Fapta săvârșită de petentă nu justifică o reacție represivă, aplicarea sancțiunii amenzii apărând exagerată, față de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei.

Instanța nu poate considera că prin conduita petentei – de a staționa neregulamentar autoturismul, se aduce în concret o atingere gravă a normei ocrotite prin reglementarea contravenției ce face obiectul prezentului proces. Prevenția specială se va realiza în speță prin aplicarea avertismentului; comportamentul petentei se va îndrepta în mod cert, iar normele legale nu vor continua să fie înfrânte.

Un argument în plus pentru reindividualizarea sancțiunii principale, îl constituie faptul că apelantei petente nu i-a fost imputată o recidivă contravențională; intimatul nu a învederat că petenta ar avea cazier contravențional cu referire la regulile nesocotite . Atenționând petenta că un asemenea cazier există și este administrat de intimat în procesele contravenționale, instanța recomandă acesteia respectarea tuturor normele stabilite printr-o hotărâre de consiliu local.

Tribunalul va avea în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, și că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

În temeiul disp.art.480 alin.2 c.pr.civ., apelul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi schimbată, în sensul celor menționate.

Cu referire la cheltuielile de judecată, se va face aplicarea disp.art.452 alin.2 c.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta - petenta B____ N_______, domiciliată în mun C________, ______________________, ___________________, _____________________ și cu domiciliul procesual ales la ” Cabinet de Avocat – F___ D_____ – M____ ” , cu sediul în mun C________ , B- dul Tomis , nr 321, ________. 7 , ___________________________________ în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ CONSTANTA , cu sediul în mun C________, ________________ , jud Constanta .

Schimbă sentința civilă nr 7744/26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta , în sensul că :

Admite în parte plângerea contraventională formulată de petenta B____ N_______, domiciliată în mun C________, _______________________, _____________, ___________ , jud Constanta și cu domiciliul procesual ales la ” Cabinet de Avocat – F___ D_____ – M____ ” , cu sediul în mun C________ , B- dul Tomis , nr 321, ________. 7 , __________ , ______________________ în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ CONSTANTA , cu sediul în mun C________, ________________ , jud Constanta.

Dispune înlocuirea sanctiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul - verbal de contravenție __________ nr xxxxx/05.11.2014 intocmit de Direcția Politiei Locale din cadrul Primariei Muncipiului Constanta cu sanctiunea AVERTISMENT .

Respinge cererea de anulare dispozitia de ridicare nr 5989/5.11.2014 intocmită de Direcția Politiei Locale din cadrul Primariei Muncipiului Constanta .

Respinge cererea de restituire a sumei de 600 lei achitata cu factura xxxxx/5.11.2014 emisa de ______________________ .

Compensează cheltuielile de judecată .

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică , astăzi , 16.12.2015.

P_________, JUDECATOR,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___

GREFIER,

M______ G________

Jud.fond M________ L.

Tehnored. jud.A___ N___

4 ex/28.01.2016

Emis 2 __________