R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

COMPLET SPECIALIZAT

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 726/R

Ședința publică din 10 septembrie 2013

Completul compus din:

Judecător: L______ Rómeo - Președinte

Judecător: K_______ E____

Judecător: C_______-I___ U__

Grefier: G_______ V_____

Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul S___ O______ H____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA împotriva sentinței civile 211 din 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Toplița, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.

Se constată depuse la dosar concluzii scrise din partea recurentului.

În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

deliberând constată următoarele:

I. Pe rolul Judecătoriei Toplița a fost înregistrată în rejudecare la data de 01.11.2012, sub nr. 735/326*, plângerea formulată de petentul S___ O______ H____ în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Harghita, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 09.05.2012 de Poliția Municipiului Toplița.

În motivare, petentul susține că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art.16-17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la descrierea faptei, obiecțiunile nu i-au fost înscrise în procesul-verbal, încălcându-se astfel prevederile respectiv lipsa semnăturii unui martor asistent.

În drept, a fost invocată O.G. nr. 2/2001.

II. Intimata I.P.J. Harghita a depus întâmpinare, prin care a susținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal.

În apărare, a arătat că petentul a fost sancționat pentru două fapte contravenționale ambele descrise în procesul-verbal care a fost încheiat în prezența petentului.

În drept, a fost invocat Codul de procedură civilă și O.G. nr. 2/2001.

III. A fost administrată proba cu înscrisuri.

IV. Prin sentința civilă nr.211 din 12.02.2013, Judecătoria Toplița în rejudecare a respins plângerea.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut :

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 09 mai 2012, petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 09 mai 2012 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________________ cu viteză peste limita legală.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Instanța, va analiza actul de acuzare, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției pentru a verifica dacă este încheiat cu respectarea cerințelor legale din punct de vedere al formei sale, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale.

În principiu, un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate. Cu toate acestea, conform jurisprudenței CEDO (cauzele: Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A_____ c. României), trebuie avut în vedere faptul că legislația contravențională națională are un pronunțat caracter penal, astfel că petentul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție.

Caracterul penal derivă și din faptul că “sancțiunea” are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de faptul că este vorba de o amendă, atâta timp cât nu servește la acoperirea vreunui prejudiciu, ci urmărește prevenirea săvârșirii de noi fapte și sancționarea contravenientului.

În această situație este necesar ca prin luarea în considerare a prezumției de veridicitate a procesului verbal să nu se încalce principiul prezumției de nevinovăție a petentului și dreptul acestuia la apărare. În consecință, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului verbal trebuie aduse dovezi de către intimată care să probeze vinovăția petentului în cazul în care acesta contestă faptele reținute în sarcina sa și sancțiunile aplicate.

Instanța va analiza dacă art. 6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului lipsește de forță probantă procesul-verbal de constatare a contravenției, sau dimpotrivă, acest proces-verbal poate constitui o probă împotriva contestatorului.

În speță, singurul aspect care contrazice mențiunile înscrise în procesul verbal contestat sunt chiar susținerile petentului, care nu a înțeles să-și formuleze alte probe în cauză, fapt pe care instanța nu îl consideră suficient a răsturna forța probantă a procesului-verbal întocmit, acesta având forța probantă prin el însuși și constituind o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară.

Instanța nu va putea primi susținerile petentului cu privire la erorile aparatului radar, în condițiile în care dovada incontestabilă a depășirii vitezei legale o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar, planșa foto punând în evidență faptul că petentul a circulat cu autovehiculul menționat cu viteză peste limita legală, prin urmare depășind cu 40 km/h limita maximă de viteză admisă în localitate, iar intimata a depus și copie a buletinului de verificare metrologică.

Cât privește susținerile conform cărora petentul nu se afla în localitate când a fost surprins cu viteză, acestea sunt contrazise de procesul verbal contestat și referatul efectuat de agentul constatator, din care rezultă că petentul circula în mun. Toplița, pe ______________________________ foto rezultă clar faptul că autoturismul condus de petent a intrat pe contrasens ( fila 50 din dosar ).

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.

În baza art. 5 alin.5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța constată că: fapta petentului este de pericol chiar dacă nu a condus la producerea vreunui rezultat.

Prin urmare, instanța constată că fapta contravențională săvârșită de petent prezintă un pericol social concret, apreciind că sancțiunea aplicată este dozată în așa fel încât îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

V. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul.

În motivare, recurentul susține că Judecătoria nu s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs și nu a analizat riguros temeinicia acuzației de circulație pe contrasens.

VI. Intimata I.P.J. Harghita a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În apărare, a invocat faptul că instanța în mod corect a apreciat că lipsurile invocate de petent nu pot duce la anularea procesului verbal de contravenție.

VII. Analizând recursul, Tribunalul reține că potrivit art.24 C.proc.civ judecătorul care a pronunțat o hotărâre prin care s-a soluționat cauza pe fond nu poate judeca aceeași pricină, după trimiterea spre rejudecare.

În aceste condiții judecătorul care a soluționat cauza avea obligația să constate că se află într-o situație de incompatibilitate și să procedeze potrivit art.25 C.proc.civ.

Având în vedere natura incompatibilității nu prezintă relevanță că petentul după ce a constatat existența situației de recuzare nu a formulat o astfel de cerere.

VIII. Întrucât a soluționat în rejudecare pricina în condițiile în care a pronunțat o sentință care a fost casată și trimisă în rejudecare, Judecătoria a pronunțat o sentință nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civilă, motiv pentru care , se impune, potrivit art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ., casarea sentinței și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

În rejudecare, pricina va fi soluționat de un alt judecător și se mențin dispozițiile deciziei civile nr.697/R din 16.10.2012 a Tribunalului Harghita.

IX. În concluzie, recursul este întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul S___ O______ H____, domiciliat în Oradea, ______________________. 19, ____________________, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție județean Harghita, împotriva sentinței civile nr. 211 din 12.02.2013, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o casează, și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2013.

Președinte Judecător Judecător

L______ Rómeo K_______ E____ C_______-I___ U__

fiind eliberată din funcție

prin pensionare, semnează

președintele instanței,

I____ A______

Grefier

G_______ V_____

Red.: L.R.

Primit: 15.01.2014

Tehnored./id/15.01.2014

Ex.: 2/C.M.

Judecător fond: A______ Ț_____