R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 587

Ședința publică de la 22 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A_____ B_____ A_____

JUDECĂTOR – M_____ C_______

GREFIER – G_______ M____

Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta petentă B__ B_____ I_____, cu sediul în C________, ____________________, ________________, ___________ sediul procesual ales în C________, ___________________________. 5, județul C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C________ - B_____ RUTIER, cu sediul în C________, ________________ nr. 246, Județul C________, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/29.12.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de Judecătoria C________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Mojzi M____ pentru apelantă, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.

Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.

La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al apelantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul convențional al apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale.

Instanța de fond a dat eficiență mărturiei martorului asistent care a semnat acel proces verbal de comunicare a citației. În fața instanței de judecată acesta a arătat că semnătura este a dumnealui, însă nu și-a adus aminte în ce condiții a semnat procesul verbal de afișare a citației. Apreciază că s-a distorsionat rolul unui martor în aceste cazuri, martorul a arătat că este martorul care însoțește de obicei agentul constatator, astfel că instanța de fond a apreciat eronat asupra mărturiei.

În ceea ce privește aplicabilitatea principului non bis in idem susține că B__ B_____ I_____ a fost sancționat în două rânduri pentru aceeași faptă contravențională, instanța de fond a apreciat că nu ar fi aplicabil acest principiu deoarece a fost o contravenție repetată, dar consideră că este vorba despre aceeași contravenție și arată că pentru prima citație s-a formulat o plângere contravențională pe care Judecătoria C________ a admis-o, în cazul de față fiind deplin aplicabil principiul menționat. Fără cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra apelului de față constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 01.03.2013 sub nr.XXXXXXXXXXXXX petentul B_____ E___________ Judecătoresc B_____ I_____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul Poliția Municipiului C________ anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din data de 09.02.2013.

În motivare petentul a arătat că la data de 28.02.2013 a recepționat din partea agentului constatator procesul-verbal menționat, prin care a fost sancționat pentru nerespectarea art.39 din OUG nr.195/2002 constând în aceea că nu a comunicat poliției rutiere identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice la data de 19.10.2012.

Petentul a arătat că lipsește elementul constitutiv al răspunderii contravenționale reprezentat de vinovăție deoarece nu a avut cunoștință de această obligație.

A precizat petentul că la sediul său nu a fost primită nicio înștiințare sau adresă din partea organelor poliției rutiere prin care să i se solicite comunicarea de date și informații.

Petentul a mai invocat încălcarea principiului non bis in idem, arătându-se că același organ constatator a mai constatat în sarcina sa săvârșirea aceleiași presupuse fapte de natură contravențională pentru care a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale, sens în care s-a încheiat procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/02.12.2012.

În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002.

În susținerea celor prezentate, petentul a depus copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx, dovada comunicare către petent.

Intimatul a depus întâmpinare în termenul legal prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

A arătat intimatul că petentul a fost sancționat deoarece nu s-a prezentat, printr-un reprezentat legal, la sediul Biroului Rutier a Municipiului C________ pentru a da relații cu privire la autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX implicat într-un accident rutier pe raza Municipiului C________ la data de 19.10.2012.

Intimatul a precizat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal și temeinic.

În drept a invocat prevederile OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006, OG nr.2/2001.

În probațiune a depus copie de pe înscrisurile: proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare din data de 16.01.2013, raportul întocmit de agentul constatator, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx, declarație dată de G_______ D____, declarația numitului V_____ G_______.

Prin sentința civilă nr.xxxxx din data de 06.11.2013 pronunțată de Judecătoria C________, plângerea contravențională a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr.240 din data de 20.05.2014 Tribunalul C________ a admis apelul formulat de petent și a trimis cauza spre rejudecare având în vedere că prima instanță nu a audiat martorul asistent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare deși era aceeași persoană care a fost prezentă la încheierea procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare din data de 16.01.2013.

Instanța, în rejudecare, a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul C______ G_______.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/29.12.2014 Judecătoria C________ a respins plângerea formulată, reținând următoarele:

« Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 6000 de lei deoarece a încălcat prevederile art.39 din OUG nr.195/2002 care arată că “Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice”.

În fapt petentul a fost înștiințat la data de 16.01.2013, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare, ca la data de 20.01.2013 să se prezinte pentru audieri la sediul din IC B_______ nr.246.

Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare a fost semnat de martorul C______ G_______.

În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.

La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.

De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.

Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.

Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.

Cu privire la susținerea petentului că textul de lege sancționează „necomunicarea în termen” și nu „neprezentarea” la sediul unității de poliție instanța o va înlătura deoarece în procesul-verbal fapta este descrisă în mod clar pentru a permite identificarea elementelor caracteristice contravenției reținute în sarcina acestuia și a indicat actul normativ care prevede contravențiile și anume art.105 pct.10 din OUG 195/2002 și art.39 din același act normativ.

De asemenea instanța apreciază că „necomunicarea” la care face legiuitorul se poate realiza prin mai multe modalități, iar neprezentarea la sediul Poliției se încadrează în textul legal, deoarece prin neprezentare petentul a lipsit organele abilitate de informațiile necesare pentru soluționarea accidentului petrecut la data de 19.10.2012.

În ceea ce privește încălcarea principiului non bis in idem, instanța reține potrivit acestui principiu general de drept că aceeași faptă culpabilă a unui subiect de drept nu poate fi sancționată decât o singură dată.

Prin procesul verbal încheiat anterior celui care face obiectul prezentului dosar, respectiv ________ nr. xxxxxxx/02.12.2012, același petent a fost sancționat pentru că nu s-a prezentat la sediul BR C________ pentru a da relații cu privire la auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX implicat într-un accident rutier pe raza municipiului C________ la data de la data de 19.10.2012, sens în care a fost citat pentru data de 30.10.2012.

Instanța apreciază că refuzul de a se prezenta, după ce a fost citat în acest sens la data de 30.10.2012 reprezintă o contravenție, iar refuzul acestuia în urma citării sale a doua oară reprezintă o altă contravenție.

Contravenția reținută în procesul verbal de contravenție nu este una continuă în sensul art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, petentul săvârșind un număr de contravenții egal cu numărul citațiilor emise pe numele său urmate de necomunicarea în termen, data săvârșirii fiind data expirării termenului prevăzut în citație pentru comunicarea informațiilor solicitate

Cu privire la lipsa vinovăției ca element constitutiv al răspunderii contravenționale, instanța urmează a analiza măsura în care petentul a avut cunoștință sau nu de obligația prezentării la sediul Biroului Rutier.

Conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, petentul a fost înștiințat ca la data de 20.01.2013 să se prezinte la sediul din IC B_______.

Din declarația martorului C______ G_______ reiese că acesta este martor voluntar pentru Poliție și nu își aduce aminte dacă a fost prezent la încheierea acestor procese-verbale.

La interpelarea instanței, martorul a precizat că cele două semnături de pe înscrisurile de la filele 4 (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx) și 16 (procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare) sunt ale sale, ceea ce înseamnă că a fost prezent la întocmirea lor.

Față de declarația martorului, semnătura acestuia de pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare precum și faptul că mențiunile din procesul verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit pot fi combătute numai prin procedura înscrierii în fals, solicitare ce nu a fost formulată de petent, instanța apreciază că petentul a avut cunoștință de obligația prezentării sale la sediul Poliției.

Având în vedere cele prezentate mai sus, instanța apreciază că petentul se face vinovat se săvârșirea contravenției, astfel cum a fost reținută de agentul constatator.

Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că aplicarea unei amenzi orientată spre maxim este justificată de împrejurarea că, anterior încheierii procesului verbal contestat, același petent a ignorat și prima citație emisă pe numele său în același sens, dând dovadă de lipsă de respect față de autoritățile statului și împiedicându-le în exercitarea atribuțiilor stabilite de dispozițiile legale.

Văzând considerentele prezentate, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.”.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul care solicită schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, pentru aceleași motive expuse prin plângerea introductivă de instanță.

Față de apelul formulat intimatul nu a formulat întâmpinare .

Nu au fost administrate noi în fața instanței de apel .

Procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite de către apelant Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente :

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/09.02.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 6000 de lei pentru încălcarea obligației prevăzute de art.39 din OUG nr.195/2002 care arată că “Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice”. Potrivit art. 105 alin.1 pct.10 din O,U.G. nr. 195/2001 Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice

În ceea ce privește recepționarea de către apelantul-petent a citației din data de 16.01.2013, acestă împrejurare este dovedită prin îndeplinirea procedurii de afișare a acestei la sediul apelantul-petent, operațiune confirmată prin semnarea de către un martor-asistent. Chiar dacă martorul asistent nu a putut da detalii cu privire la această împrejurare, aceasta este explicabilă prin timpul îndelungat scurs între momentul îndeplinirii procedurii de afișare și cel al audierii sale - aproape doi ani, martorul recunoscând însă semnătura de pe procesul-verbal și arătând că dacă apare semnătura sa înseamnă că a fost prezent. Împrejurarea că însoțea în mod frecvent agentul constatator nu conduce în mod automat la nașterea unei prezumții de nesinceritate a acestuia, mai ales că martorul a arătat că este solicitat în caz de nevoie, or această nevoie nu putea exista decât în cazul imposibilității comunicării în mod personal a citației. Apelantul-petent face vorbire despre rolul martorului de a relata o situație de fapt făcând trimitere la dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, care au însă în vedere comunicarea procesului-verbal de contravenție, or martorul nu a fost audiat pentru a se dovedi comunicarea prin afișare a procesului-verbal de contravenție, ci a citației prin care apelantului-petent i s-a solicitat să se prezinte la sediul organului constatator în data de 20.01.2013.

Nu poate fi reținută în cauză încălcarea principiului non bis in idem, întrucât petentul nu a fost sancționat pentru fapta de a nu fi răspuns solicitării adresate prin citația adresată petentului în data de 30.10.2012, ci solicitării adresate prin citația din data de 16.01.2013 .

Chiar dacă cele două solicitări se referă la aceeași situație de fapt , în cauză este vorba de săvârșirea a două contravenții distincte , respectiv necomunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, la două solicitări distincte .

Împrejurarea că petentul a fost sancționată contravențional pentru faptul de a nu fi răspuns unei prime solicitări nu o exonerează de obligația de a răspunde unei noi solicitări în acest sens, atâta timp cât organul constatator se află în termenul de prescripție al sancționării contravenției săvârșite de către persoana căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Chiar dacă în contextul admiterii plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/02.12.2012 apar ca neavenite cele reținute de instanța de fond în sensul că aplicarea unei amenzi orientată spre maxim este justificată de împrejurarea că, anterior încheierii procesului verbal contestat, același petent a ignorat și prima citație emisă pe numele său în același sens, dând dovadă de lipsă de respect față de autoritățile statului și împiedicându-le în exercitarea atribuțiilor stabilite de dispozițiile legale,

Nu poate fi ignorată împrejurarea că la data de 03.01.2013 – data înregistrării XXXXXXXXXXX având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/02.12.2012, apelantul-petent cunoștea deja împrejurarea că organelor competente le erau necesare relații cu privire la implicarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX într-un accident rutier pe raza municipiului C________ la data de la data de 19.10.2012 . Astfel, apelantul-petent , chiar dacă a contestat acest proces-verbal, putea să dea dovadă de spirit civic și din proprie inițiativă să colaboreze cu organele de poliție, mai ales că nu persoana fizică titulară condusese autovehiculul în acea zi, astfel că nu ar fi suportat consecințele juridice ale accidentului respectiv, astfel că se apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate.

D____ care instanța de apel urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta petentă B__ B_____ I_____, cu sediul în C________, ____________________, ________________, ___________ sediul procesual ales în C________, ___________________________. 5, județul C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C________ - B_____ RUTIER, cu sediul în C________, ________________ nr. 246, Județul C________, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/29.12.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de Judecătoria C________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A_____ B_____ A_____ M_____ C_______

GREFIER,

G_______ M____

Jud. fond I.M.I.

Tehnored. jud. dec. A.A.B./28.04.2105