Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 1929

Ședința publică de la 11 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ J______ N___

JUDECĂTOR A________ L____ N_____

JUDECĂTOR I____ -L____ O______-D__

GREFIER C_____ G____

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă R____ I____, cu domiciliul în mun. C________, ______________________, ST2, __________, ep.36, jud. C________, în contradictoriu cu intimatul I.P.J.C________ cu sediul în mun. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1435/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de fata constata urmatoarele:

La data de 29.08.2012 petenta R____ I____ a înregistrat pe rolul Judecătoriei M_______ plângerea formulată împotriva procesului – verbal cu ________ și nr. xxxxxxx/26.08.2012, emis de către intimata I.P.J. C________ – Poliția Rutieră.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că solicită anularea actului de control deoarece, deși a fost oprită de un echipaj de poliție în timp ce conducea autoturismul nr. XXXXXXXXX pe DN 39 în localitatea 23 August și i s-a comunicat faptul că a depășit viteza legală cu 44 km/h, în realitate nu a depășit niciodată viteza legală maxim admisă pe sectorul respectiv de drum. De asemenea, a solicitat ca intimatul să prezinte instanței probe în susținerea procesului-verbal, respectiv fotografii sau înregistrări și să depună documentele prevăzute de NML 021-05 actualizate.

Anexat plângerii s-au depus, în copie, procesul – verbal contestat, actul de identitate și permisul de conducere aparținând petentei.

La data de 17.04.2013 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii întrucât în data de 26.08.2012 petenta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 39, km. 32+500, jud. C________, cu viteza de 94 km/oră, abatere filmată cu aparatul radar, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.

Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 04.06.2013, deși legal citată, petenta a lipsit și nu a propus alte probe în favoarea sa, astfel încât instanța a procedat la soluționarea cauzei, încuviințând și administrând proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată.

Prin sentinta civila nr. 1435/18.06.2013, pronuntata de Judecatoria M_______, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

Din înscrisurile aflate în dosar se constată că petenta a fost sancționată, la data de 26.08.2012, pentru că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 39, km. 32+500, jud. C________, cu viteza de 94 km/oră, în zona de limitare a vitezei la maxim 50 km/oră, abatere filmată cu aparatul radar, fapta fiind prevăzută și sancționată art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu sancțiunea contravențională a amenzii în sumă de 630 lei, cât și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, încheindu-se în acest sens procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/26.08.2012.

Dispozițiile în baza cărora a fost sancționată petenta sunt: „(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:... 3) depășirea cu 41 -50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;” Amenda contravențională prevăzută la alin. (1)- art. 108, se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).”

4.conducerea unui vehicul înmatriculat sau înregistrat care nu are montată una dintre plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

S-a dovedit fapta contravențională, de către intimată, prin înscrisurile depuse de aceasta; astfel, s-au depus la dosar: planșe foto din care rezultă că vehiculul cu nr. XXXXXXXXX a fost înregistrat în ziua de 26.08.2012, orele 17:39, circulând cu viteza de 94 km/h pe DN 38, pe DN 39, km. 32+500, jud. C________, cu viteza de 94 km/oră, în zona de limitare a vitezei la maxim 50 km/oră - așa cum rezultă din actul de control, cât și atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, din data de 16.08.2012.

Petentul nu a propus alte probe prin care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul – verbal de contravenție atacat, astfel încât, pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 34 din O.G. 2/2001 instanța a respins plângerea contravențională formulată de aceasta.

Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M_______, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca instanta de fond a mentionat in cuprinsul hotararii atacate faptul ca s-a dispus prin procesul-verbal si retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii, or, in procesul-verbal nu s-a retinut o astfel de sanctiune, motiv pentru care recurenta petenta considera ca hotararea instantei de fond este nelegala. A mai aratat ca in procesul-verbal nu corespund datele cu privire la locul savarsirii presupusei fapte contraventionale. A mai aratat ca a fost depasit termenul de comunicare a hotararii de catre instanta de fond, cu 2 luni si o zi, fapt ce atrage anularea acesteia.

Intimatul nu a depus intampinare.

Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C__, Tribunalul retine ca recursul recurentului-petent este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Din înscrisurile aflate în dosar se constată că petentul a fost sancționat, la data de 26.08.2012, pentru că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 39, km. 32+500, jud. C________, cu viteza de 94 km/oră, în zona de limitare a vitezei la maxim 50 km/oră, abatere filmată cu aparatul radar, fapta fiind prevăzută și sancționată art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu sancțiunea contravențională a amenzii în sumă de 630 lei, încheindu-se în acest sens procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/26.08.2012.

Dispozițiile în baza cărora a fost sancționată petentul sunt: „(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:... 3) depășirea cu 41 -50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;” Amenda contravențională prevăzută la alin. (1)- art. 108, se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).”

4.conducerea unui vehicul înmatriculat sau înregistrat care nu are montată una dintre plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

Petentul nu a propus alte probe prin care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul – verbal de contravenție atacat, astfel încât, pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 34 din O.G. 2/2001 instanța a respins plângerea contravențională formulată de aceasta.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului, fapta fiind dovedita cu inscrisurile depuse la dosar, respectiv planșe foto din care rezultă că vehiculul cu nr. XXXXXXXXX a fost înregistrat în ziua de 26.08.2012, orele 17:39, circulând cu viteza de 94 km/h pe DN 38, pe DN 39, km. 32+500, jud. C________, cu viteza de 94 km/oră, în zona de limitare a vitezei la maxim 50 km/oră - așa cum rezultă din actul de control, cât și atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, din data de 16.08.2012.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Cat priveste criticile petentei din recurs, in sensul ca instanta de fond a mentionat in cuprinsul hotararii atacate faptul ca s-a dispus prin procesul-verbal si retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii, or, in procesul-verbal nu s-a retinut o astfel de sanctiune, motiv pentru care recurenta petenta considera ca hotararea instantei de fond este nelegala si ca in procesul-verbal nu corespund datele cu privire la locul savarsirii presupusei fapte contraventionale, instanta retine ca acestea nu reprezinta motive de casare a unei hotarari judecatoresti. De asemenea, dispozitiile referitoare la redactarea in termen si comunicarea hotararii judecatoresti nu reprezinta motive de anulare a unei hotarari, dispozitiile art. 261 C.pr.civ mentionate de catre recurenta privind cu totul alte aspecte fara legatura cu prezenta cauza.

Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției, fiind suplinite cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.

Tribunalul apreciază că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petent nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, prezumție care este adevărat operează, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.

Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.

Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A_____ c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C__, motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta petentă R____ I____, cu domiciliul în mun.C________, ______________________, ST2, __________, ep.36, jud.C________, în contradictoriu cu intimatul I.P.J.C________ cu sediul în mun.C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1435/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2013.

P_________, Judecator, Judecator,

A___ J______ N___ A________ L____ N_____ I____-L____ O______-D__

Grefier,

C_____ G____

Jud.fond C.C.B_________

Tehnored. dec.jud.I.L.O______-D__/22.01.2014

2 ex.