R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx/ e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2300/2013

Sedința publică din: 25.04.2013

Instanța constituită din:

P_________: C______ C_________

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulate de petenta S.C. ALFA& QUANTUM CONSULTING SPRL - Filiala Hunedoara, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA, având ca obiect anulare process verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din data de 07 noiembrie 2012, petentul S.C. ALFA& QUANTUM CONSULTING SPRL - Filiala Hunedoara, a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța în principal să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 26 octombrie 2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunii și în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât a fost sancționat contravențional lichidatorul, cu toate că pentru nedepunerea declarațiilor la organul fiscal trebuia sancționată societatea debitoare care a fost dizolvată în baza dispozițiilor art. 237 din Legea 31/1990 încă din anul 2009 ca și sancțiune prevăzută de lege pentru nedepunerea situațiilor financiare la registrul comerțului. În aceste condiții, a subliniat că pentru nedepunerea declarațiilor la organul fiscal subiect activ al contravenției prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 poate fi numai societatea comercială care nu a depus declarațiile și nu ea în calitate de lichidator deoarece obligația declarativă revenea societății comerciale pentru activitatea desfășurată de către acesta.

Totodată, a subliniat că un al doilea motiv care impune anularea actului contestat este eroarea de fapt în care s-a aflat cu privire la nedepunerea de către societatea comercială a declarațiilor la organul fiscal. Astfel, a subliniat că deși a fost desemnat în calitate de lichidator, administratorul societății debitoare nu i-a predat nici în prezent actele contabile și celelalte documente ale societății, fapt pentru care nu a avut cunoștință dacă s-au depus declarațiile fiscale, acesta fiind și motivul pentru care a fost în imposibilitatea de a depune declarațiile fiscale, însă văzând că nu există posibilitatea să primească actele contabile a procedat la depunerea declarațiilor fiscale pe „O” deoarece nu avea cunoștință dacă în perioadele respective societatea comercială avea sau nu activitate.

Pe fond, a subliniat că procesul-verbal este nelegal pentru descrierea insuficientă a faptei contravenționale întrucât agentul constatator nu a menționat termenul limită până la care trebuiau depuse respectivele declarații. Tot astfel, a subliniat că în procesul-verbal la rubrica descrierea faptei nu este trecută data săvârșirii acesteia, contrar dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001. În final a subliniat că organul fiscal nu a observat nici faptul că societatea comercială a fost dizolvată în anul 2009 tocmai pentru nedepunerea raportărilor contabile la ORC Hunedoara și nici nu i-a aplicat la acel moment o sancțiune contravențională.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.

Petenta a anexat plângerii copii după declarațiile fiscale depuse.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă.

În motivarea întâmpinării, în esență, intimata a arătat că prin procesul-verbal de contravenție atacat, organele de control din cadrul AFP D___ au constatat că petenta, în calitate de lichidator al S.C. T_____ T______ S.R.L. nu a depus la termen, la sediul organului fiscal, declarațiile fiscale prevăzute de lege.

A mai arătat că în vederea îndeplinirii obligației fiscale de către S.C. T_____ T______ S.R.L., i-au fost comunicate acesteia de către organul fiscal competent, mai multe notificări, însă petenta nu a înțeles să-și îndeplinească la termen obligația de declarare a impozitelor datorate, nedepunându-le nici în continuare. În același sens, a subliniat că petenta a fost notificată în repetate rânduri să se conformeze prevederilor legale privind obligația contribuabililor de a depune declarațiile fiscale la termenele legale, conform vectorului fiscal, aceasta nebeneficiind de regim derogatoriu, conform procedurii prevăzută de art. 81 din OG 92/2003 astfel cum a fost aprobată prin Ordinul ANAF 1221/2009.

Cu privire la subsidiarul formulat, a susținut că se impune respingerea acestuia, întrucât petenta a fost notificată de către organul fiscal în vederea depunerii declarațiilor specificate în cuprinsul procesului-verbal, însă petenta nu s-a conformat.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și OG 92/2003.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 26 octombrie 2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 și sancționată de art. 219 alin. 2 lit. d din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că începând cu data de 09 iunie 2011, S.C. T_____ T______ S.R.L., a fost preluată în administrare de către lichidatorul persoană juridică S.C. ALFA & QUANTUM CONSULTING SPRL - Filiala Hunedoara, care nu a depus următoarele declarații: declarația 100 privind impozitul pe profit pentru lunile 06,09,12 din 2011, lunile 03.06 din anul 2012 și declarațiile 101 privind impozitul pe profit, pentru anul 2011.

Din punct de vedere al legalității procesului-verbal, raportat la motivele de nulitate absolută, instanța constată că la întocmirea acestuia, au fost respectate toate dispozițiile art.16 si art.17 din O.G. nr. 2/2001, vizând mențiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, a faptelor săvârșite, a datei săvârșirii acestora și semnătura agentului constatator, iar criticile privind nelegalitatea actului contestat, invocate de petentă, sunt nefondate din următoarele considerente:

Astfel, potrivit art. 81 alin. 3 lit. d din OG 92/2003, obligația lichidatorului de a depune la termenele legale declarații fiscale se menține și în situația în care pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligația declarativă, conform legii. Ori, având în vedere că din data de 09 iunie 2011, petenta a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar pentru S.C. T_____ T______ S.R.L., ocazie cu care s-a dispus și înregistrarea sa în registrul comerțului, se va reține că din acel moment, în calitate de lichidator, petenta a preluat toate drepturile și obligațiile societății în lichidare. Prin urmare, aceasta are calitatea de contravenient.

Nu pot fi primite nici susținerile petentei referitoare la existența unei erori de fapt datorată neintrării în posesia documentelor financiar-contabile ale firmei în faliment. Potrivit art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 – „(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul … erorii de fapt, dacă are legătura cu fapta săvârșită”. Or, din interpretarea teleologică a acestui text legal rezultă că eroarea de fapt constă în necunoașterea sau cunoașterea incompleta a unor date ale realității materiale. Însă, în speță, atâta timp cât în calitate de lichidator, petenta avea obligația de a depune diligentele necesare pentru a intra în posesia acelor documente în vederea îndeplinirii obligațiilor legale și de a verifica activitatea societății intrate în insolvență, susținerea ulterioară în sensul că s-a aflat în eroare cu privire la nedepunerea de către societatea comercială a declarațiilor la organul fiscal, este lipsită de fundament legal.

Criticile formulate de petentă privind lipsa de vinovăție în săvârșirea contravenției, de asemenea nu pot fi primite.

Astfel, potrivit art. 81 alin. 3 lit. d din OG 92/2003, obligația lichidatorului de a depune la termenele legale declarații fiscale se menține și în situația în care pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligația declarativă, conform legii. Ori, având în vedere că din data de 09 iunie 2011, petenta a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar pentru S.C. T_____ T______ S.R.L., ocazie cu care s-a dispus și înregistrarea sa în registrul comerțului, se va reține că din acel moment, în calitate de lichidator, petenta a preluat toate drepturile și obligațiile societății în lichidare.

Pe de altă parte, potrivit art. 253 alin. 3 din Legea 31/1990 lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcției, ca împreună cu directorii și administratorii, respectiv cu membrii directoratului societății, să facă un inventar și să încheie un bilanț, care să constate situația exactă a activului și pasivului societății, și să le semneze. Ori din interpretarea acestui text rezultă că legiuitorul a stabilit în sarcina lichidatorului o obligație și nu o facultate cu privire la constatarea situației exacte a patrimoniului societății în lichidare. Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 237 alin. 7 din Legea 31/1990 la data desemnării petentei în calitate de lichidator, s-a stabilit și remunerația sa și modalitatea de achitare.

Pentru săvârșirea contravenției reținute astfel în mod temenic în sarcina petentei, agentul constatator a aplicat acesteia o amendă contravențională în cuantum de 1.000,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut de art. 219 alin. 2 lit. d din OG 92/2003.

Potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. În acord cu aceste dispoziții legale, se va reține că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Asemenea circumstanțe sunt considerate de instanță de lipsa unui prejudiciu creat, împrejurare ce conduce la concluzia că petenta nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa, cât și pasivitatea de care a dat dovadă organul fiscal competent care doar începând cu data de 19 octombrie 2012 a făcut verificări cu privire la societatea în lichidare, cu toate că pentru aceasta nu erau depuse declarații fiscale încă din anul 2009.

Notificările depuse de intimată la dosarul cauzei nu au fost comunicate cu petenta, ci la sediul S.C. T_____ T______ S.R.L., astfel că la dosar nu există nicio dovadă în sensul că intmata a înștiințat petenta de obligația legală pentru care a și fost sancționată.

În consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, apreciind că scopul aplicării sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii celei mai ușoare. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001 pentru executarea sancțiunii avertismentului, se va atenționa petenta asupra pericolului social al faptelor și i se va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Prin urmare, pentru cele ce preced, plângerea formulată de petenta va fi admisă în parte, în sensul că se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat, cu avertisment.

Fără cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. ALFA & QUANTUM CONSULTING SPRL, cu sediul în municipiul D___, _________________________. 32, ___________, județul Hunedoara în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, ____________________. H3, parter, județul Hunedoara și, în consecință:

Înlocuiește amenda de 1.000,00 lei aplicată petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 26 octombrie 2012, cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2013.

P_________, GREFIER,

C______ C_________ D_________ Ragner

Red. 4 ex.

CC / DE

24.06.2013