ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1250/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 09 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L_____ M______

JUDECĂTOR – Z__ M______

GREFIER – C___ A_____

Pentru astăzi este amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ împotriva sentinței civile nr. 1230/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent A____ P____ C_______ având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2015 în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă,, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.10.2015.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față,

Constată că prin Sentința civilă nr. 1230/17.12.2014 Judecătoria Zărnești a admis plângerea formulată de petentul A____ P____ C_______ în contradictoriu cu intimata IPJ B_____ - Poliția Stațiunii Râșnov și a dispus anularea procesului-verbal contravențional ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimată la data de 11.07.2014, exonerând pe petent de plata amenzii.

Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere că prin procesul-verbal contravențional ________ nr. xxxxxxx întocmit de către intimata IPJ Brasov - Politia orașului Râșnov la data de 11.07.2014, petentul A____ P____ C_______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006 reținându-se în sarcina sa că la data de 11.07.2014 se deplasa din direcția Rucăr către B_____, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 73, la km 107, pe raza localității B___ și a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX care circula regulamentar în fața sa, încălcând marcajul linie continuă vizibilă, circulând efectiv pe sensul opus.

Conform art. 120 alin. (1) lit. i din H.G. nr. 1391/2006: „Se interzice depășirea vehiculelor: (...) i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.”

După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx întocmit de către intimata IPJ B_____ - Poliția orașului Râșnov la data de 11.07.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca „acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A_____ împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.

De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.

În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).

De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge singură prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.

Pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia ar trebui susținută și cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora. Intimata trebuie să prezinte probe în sprijinul acuzației pe care o formulează.

Instanța reține că agenții de poliție nu au întocmit documentație suplimentară, au procedat la audierea distinctă a pretinsului contravenient, acesta arătând la rubrica „Alte mențiuni” că nu recunoaște fapta săvârșită, iar martorii audiați in fata instanței, respectiv D_________ C________, D______ Victorel L_____, Pinzaru D______ confirmă cele susținute de petent prin plângere.

În condițiile în care intimata nu a probat vinovăția petentului mai presus de orice îndoială rezonabilă, nu a operat o răsturnare a sarcinii probei, iar a cere petentului să producă probe în fața instanței echivalează cu o cerere de demonstrare a nevinovăției; cu toate acestea, petentul a înțeles să se folosească de depoziția martorilor D_________ C________, D______ Victorel L_____ și Pinzaru D______ - martor asistent care a recunoscut că a redus viteza la 30 km/h, depoziții care sunt de natură să creeze un dubiu cu privire la veridicitatea celor consemnate de organele statului.

Astfel, probatoriul administrat este de natură a potența prezumția de nevinovăție a petentului și a combate cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.

Așadar, fiind înlăturată prezumția de validitate și legalitate a procesului-verbal contestat, fiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul-verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 360 de lei și suspendarea dreptului de a conduce, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a considerat că plângerea formulată de petentul A____ P____ C_______ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru care o a admis-o și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesul-verbal amintit anterior și de la executarea măsurii reținerii permisului de conducere.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul IPJ B_____, solicitând admiterea acestuia și menținerea procesului-verbal de contravenție.

În motivarea apelului s-a arătat că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, că de la debutul activității contravenționale și până la epuizarea acesteia, de regulă se scurge o perioadă foarte scurtă de timp, de ordinul secundelor, iar această situație nu permite agentului constatator preconstituirea unui material probator, spre deosebire de alte domenii ale legislației contravenționale unde activitatea contravențională poate fi documentată în timp și spațiu cu ajutorul mai multor mijloace de probă. Relativ la depoziția martorilor se arată că nu se cunoaște împrejurările în care aceștia au perceput comiterea contravenției și nici dacă în cauză au fost aplicate dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă. Datorită faptului că din aceste declarații rezultă o stare de fapt contrară aceleia reținute în procesul-verbal contestat, se apreciază că această probă a fost constituită pro cauza.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

Intimatul-petent a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de apel și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că din declarațiile martorilor rezultă fără putință de tăgadă că situația de fapt reală este cea descrisă de petent în cuprinsul plângerii, că a efectuat manevra de depășire pentru a trece de un obstacol - autoutilitara care a redus brusc viteza semnalizând intenția de a vira la dreapta, situație care a permis depășirea; împrejurările în care a fost săvârșită depășirea pot constitui chiar și o stare de necesitate care înlătură caracterul contravențional.

Nu au fost administrate probe noi în apel.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază apelul nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/11.07.2014 încheiat de apelantul IPJ B_____, intimatul-petent A____ P____ C_______ a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că la data de 11.07.2014 se deplasa din direcția Rucăr către B_____, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 73, la km 107, pe raza localității B___ și a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX care circula regulamentar în fața sa, încălcând marcajul linie continuă vizibilă, circulând efectiv pe sensul opus.

Motivele de apel formulate de apelantul IPJ B_____ se circumscriu modului de interpretare a probelor administrate de părți în cauză, respectiv se raportează la faptul că, prin proba testimonială administrată, petentul nu ar fi înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal atacat în cauză.

Tribunalul reține că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Cauza A_____ contra României, Cauza N____ contra României, Cauza N_______ G_______ contra României).

Relativ la sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO menționată anterior, se impune realizarea distincției că, în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă.

Raportând aceste principii la ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța apreciază că intimatul-petent a reușit să facă proba contrară care îi incumbă sub aspectul temeinicie actului constatator, din următoare considerente: din declarațiile martorilor audiați, D_________ C________, D______ Victorel L_____ si Pinzaru D______, ultimul fiind martor asistent, se reține că manevra de depășire a fost efectuată de intimatul-petent în condițiile în care șoferul din față a încetinit brusc, astfel că s-a aflat într-o stare de necesitate.

În mod corect judecătorul fondului a dat eficiență declarațiilor martorilor audiați, reținând că a fost înlăturată prezumția de temeinicie a actului sancționator constând în procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.07.2014 întocmit de apelant, iar Tribunalul nu are motive pentru aprecierea în alt mod a declarațiilor acestora și nici pentru a considera declarațiile ca fiind făcută pro causa și, deci, pentru înlăturarea lor, deoarece primii doi martori au declarat că se aflau în autoturismul petentului și au văzut modul de desfășurare a evenimentelor, iar ultimul martor a semnat actul sancționator ca martor asistent, declarațiile acestora fiind date sub prestare de jurământ, nefiind acuzați de mărturie mincinoasă.

Concluzionând, instanța de apel apreciază că, prin probele administrate la instanța de fond, intimatul-petent a răsturnat prezumția de temeinice a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.07.2014, astfel că în mod corect a fost anulat, iar motivele de apel sunt nefondate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-intimat IPJ B_____, păstrând sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____, cu sediul în B_____ ________________________.28, în contradictoriu cu intimatul A____ P____ C_______, domiciliat în Pitești, ______________________, nr.5, ____________, județul Argeș, împotriva Sentinței civile nr. 1230/17.12.2014 a Judecătoriei Zărnești, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_____ M______ Z__ M______

GREFIER,

C___ A_____

Tehnored. L.M./09.10-2015

Dact. C.A./14.10.2015

5 ex.

Judecător fond: I___ E____