Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1783 R

Ședința publică de la 17 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR D______ I___

JUDECĂTOR M_____ E_____

Grefier C_____ D_________

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 677/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata ____________, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 677/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, constată următoarele:

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Cornetu sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, declinata de la Judecatoria Tulcea, petenta ____________ a solicitat in contradictoriu cu intimata CNADNR anularea procesului-verbal _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012.

In motivarea plangerii a aratat ca in data de 23.08.2011 a vandut autoturismul marca Dacia cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX catre numitul Amet Antus Junbis.

In dovedirea plangerii a depus inscrisuri.

Nu si-a motivat plangerea in drept.

Legal citata, intimata CNADNR nu a formulat intampinare, insa, a comunicat inscrisurile solicitate.

Prin sentința civilă nr. 677/21.01.2014 instanța de fond admite plangerea, exonereaza petenta de la plata amenzii in cuantum de 750 lei si a tarifului de despagubire in cuantum de 96 euro.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, în data de 22.02.2012 petenta a fost sanctionat contraventional, in temeiul OG nr. 15/2002, cu amenda in cuantum de 750 lei si obligarea la plata tarifului de despagubire in cuantum de 96 euro, retinandu-se in sarcina sa ca in data de 22.09.2011 ar fi circulat pe drumurile publice fara a detine rovinieta valabila.

Din inscrisurile atasate dosarului cauzei rezulta ca in data de 23.08.2011 petenta a vandut autoturismul cu nr. de inmatriculare XXXXXXXXX catre numitul Amet Antu Junbis.

F___ de situatia de fapt existent, in raport de prevederile art. 1 al. 2 din OG nr. 15/2002, instanta constata ca petenta nu mai avea calitatea de detonator al autoturismului, astfel incat, nu ii mai revenea obligatia de plata a rovinietei.

Împotriva sentinței a formulat recurs intimate, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26.06.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Solicită recurenta modificarea în parte a sentinței de fond, în sensul menținerii sancțiunii amenzii.

Arată recurenta că, din analiza disp. art. 7 și 8 coroborate cu cele cuprinse în art. 1 al.1 lit. b din OG 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului/utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare.

În baza de date a M.A.I.- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform OG 2/2001 și OG 15/2002.

În drept au fost invocate disp. art. 304 pct.8, art. 312 al.3 c.p.c..

Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând plângerea, instanța de fond a reținut că petenta a fost sancționată potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.

Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b) unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”

Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehicului în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit O.G. nr. 15/2002 (Ordinul 769/01.10.2010).

Din înscrisurile depus la dosar (factură fiscală, contract de vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire autovehicul) reiese că autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX nu mai era proprietatea petentei, fiind utilizat de S.C. Multibrand Auto Shop S.R.L. din data de 13.03.2009, astfel încât la data săvârșirii contravenției, respectiv 12.10.2013, dacă autovehiculul nu deținea rovinietă valabilă urma a fi sancționat utilizatorul acestuia.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța a admis plângerea contravențională cu consecința anulării în tot a procesului verbal contestat și a exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale și a contravalorii tarifului de despăgubire.

Împotriva sentinței civile nr. 4311/26.09.2014, a formulat apel intimata solicitând admiterea apeluliu, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.

În motivare apelanta-intimată a susținut că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției, iar înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, formalitățile prevăzute de disp. OG nr. 15/2002 sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Mai mult, dacă în urma contractului de vânzare cumpărare noul proprietar nu face demersurile dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.

Apelanta-intimată a arătat faptul că nu se poate reține culpa procesuală a CNADNR SA-CESTRIN deoarece autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există rovinietă înregistrată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art. 466 Cod proc. Civ, OG 15/2002, O.G. 2/2001 și legea nr. 455/2001.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea apeluliu ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile apelate ca temeinică și legală.

În motivare s-a arătat că deși deține fișa de înmatriculare cu viza organului fiscal aferent radierii din evidențele fiscale aceasta nu este suficientă pentru a obține radierea întrucât la momentul vânzării și predării autoturismului, sunt remise cumpărătorului documentele autoturismului în original cât și plăcuțele cu numărul de înmatriculare, iar o eventuală cerere de radiere a autoturismului în cauză este lipsită de eficiență fără concursul noului proprietar.

Intimata a invocat și faptul că procesul verbal este nul absolut având în vedere lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, invocând în acest sens dispozițiile decizie nr. 6/16.02.2015 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 C. Proc. Civ. Ordinul nr. 1501/2006, OUG nr. 195/2002, O.G. 2/2001.

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, tribunalul reține următoarele: Intimata petenta a fost sancționata contravențional potrivit art. 8 alin. 1, 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.

Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul O.G. nr. 15/2002, la art. 1 unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.

Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 769/01.10.2010).

Din aspectele reliefate mai sus, precum și din înscrisurile depuse la dosar reiese că petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției.

Referitor la împrejurarea înstrăinării de către petenta a autovehiculului, tribunalul urmează a o înlătura reținând că nu îi este opozabil recurentei C.N.A.D.N.R., contractul de vânzare-cumpărare, aceasta neavând obligația de a solicita petentei informații cu privire la persoana utilizatorului autoturismului surprins în trafic fără rovinietă. În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, intimata-petentă apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.

Deși obligația de a efectua formalitățile de transcriere a autoturismului pe numele cumpărătorului este o obligație ce incumbă acestuia din urmă, tribunalul reține că intimatei petente îi revine și acesteia obligația de a da dovadă de diligență în sensul de a solicita, prin mijloace legale, obligarea cumpărătorului de a respecta dispozițiile legale. Petentei nu îi este îngăduit să se apere în sensul că odată ce a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului nu îi mai revine niciun fel de obligație, întrucât opozabilitatea față de terți a acestui transfer al dreptului de proprietate se realizează prin intermediul operării mențiunilor corespunzătoare în evidențele organelor de poliție.

Or, atâta vreme cât petenta nu s-a asigurat de efectuarea formalităților de transcriere a dreptului de proprietate asupra autoturismului de către cumpărător, acesta continuă să fie evidențiat atât în cartea de identitate a autovehiculului, cât și în baza de date a organelor de poliție în calitate de proprietar. A-i cere recurentei să facă demersuri suplimentare pentru a identifica actualul proprietar al autoturismului, în condițiile în care în evidențele oficiale ale statului continuă să figureze în această calitate petenta ar însemna o sarcină mult prea împovărătoare și nejustificată pentru aceasta.

Pentru evitarea unei asemenea situații în care se află petenta, acesta avea la îndemână mai multe remedii procesuale pentru obligarea cumpărătorului să efectueze formalitățile legale presupuse de transcrierea dreptului de proprietate pe numele său.

De asemenea, petenta va avea posibilitatea de a se regresa împotriva cumpărătorului pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii de către acesta a obligațiilor ce-i reveneau ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigu.

Cu toate acestea, tribunalul reține că potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, înscrisul sub formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu înscrisul sub semnătură privată. Art. 4 din Legea nr. 455/2001, republicată, stipulează că, în înțelesul prezentei legi: datele în forma electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice, iar înscrisul în forma electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Din aceste dispoziții legale rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

În aceste condiții, rezultă că înscrisul comunicat de agentul constatator intitulat proces-verbal de contravenție nu constituie un proces-verbal de contravenție, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat un proces-verbal de contravenție în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul-verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție sub sancțiunea nulității.

În același timp, din întreaga economie a Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege. Aceleași dispoziții legale conduc la concluzia că procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001, republicată, fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor de autoritate.

Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, a prevăzut posibilitatea constatărilor contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice (în format electronic). Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private (cheia privată fiind pe un stick usb-etoken) și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat cu un asemenea dispozitiv astfel încât să poată citi semnătura. Or, destinatarul este contravenientul căruia i se comunică procesul-verbal în forma clasică, prin intermediul serviciilor poștale, iar nu electronic.

Totodată, trebuie avut în vedere că intimatei petente i-a fost comunicat un înscris intitulat proces-verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale mai sus relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres, posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic. În aceste condiții, tribunalul apreciază că în speță procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 fiind lovit de nulitate absoluta.

În plus, tribunalul reține că, prin Decizia R.I.L. nr. 6/16.02.2015 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că: „ În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2011 privind modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct.1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art.8 al.(1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 al.(1) lit.a), alin.(2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Prin urmare, decizia menționată, produce efecte obligatorii la data publicării în Monitorul Oficial, astfel încât tribunalul urmează a-i acorda eficiență practică în cauză.

Pentru aceste motive, care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 312 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu intimata ____________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 noiembrie 2015.

Președinte, E______ M_____ O_____	Judecător, D______ I___	Judecător, M_____ E_____
	Grefier, C_____ D_________

Red. jud. D.I.

Thn. red. gr.C.D. /2 ex./ 2015

Red. jud. fond L_____ D_____/Judecătoria Cornetu