Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A III-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 198/CA/A/2015

Ședința publică de la 06 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D____ B_____

Judecător A_____ T__

Grefier G____ M_____

Pe rol fiind judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelantul P_____ T_____ A_______ în contradictoriu cu intimata O.S. BRATCUȚA R.A. împotriva sentinței civile nr. 311/08.04.2014, pronunțată de Judecătoria Beiuș , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. __________ NR. xxxxxxx

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este completă, că apelul este timbrat, că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care :

INSTANȚA

Asupra apelului de față Tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 311/08.04.2014, pronunțată de Judecătoria Beiuș , s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul P_____ T_____ A_______ în contradictoriu cu intimatul O.S. BRĂTCUȚA R.A. împotriva procesului verbal _________ nr.xxxxxxx încheiat de intimat la data de 13.01.2014 în loc. C____, pe care l-a menținut în totalitate.

S-a obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 60 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a obligat petentul să plătească în favoarea martorului D____ G_____ suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Executorie în ceea ce a privit cheltuielile de judecată acordate martorului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal _________ nr.xxxxxxx încheiat de intimat la data de 13.01.2014 în loc. C____, petentul a fost sancționat cu amenda în valoare de 1500 lei. Se menționează în actul de constatare și sancționare că, a tăiat fără drept din u.a. 1 c, una bucată carpen cu diametru de 38 cm, 2 bucăți carpen cu diametru de 24 cm, o bucată carpen cu diametru de 12 cm și una bucată salcie cu diametru de 28 cm, petentul săvârșind astfel contravenția sancționată de art.8 aliniatul 2 lit.b din Legea 171/2010.

Împotriva procesului verbal mai sus identificat, instanța a constatat potrivit articolului 34 din O.G. nr. 2/2001 că petentul a depus și înregistrat plângerea contravențională pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 23.01.2014, în condițiile în care actul constatator i-a fost comunicat la data de 15 .01. 2014 , potrivit fotocopiei plicului de la fila 5 , așadar în termenul legal prevăzut de articolul 31 alin. 1 din același act normativ.

Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă sa soluționeze plângerea, verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.

Instanța a respins criticile de nelegalitate formulate de către petent constând în aceea că agentul constatator nu a încadrat fapta la un anumit articol, ci la lege, precum și în aceea că la rubrica alte mențiuni din procesul verbal este menționat „nu face”, în condițiile în care el nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, potrivit următoarelor argumente:

- din analiza procesului verbal din litigiu, instanța a reținut că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei de tăiere fără drept a arborilor , prevăzută de art.8 aliniatul 1 litera a și sancționată la aliniatul 2 lit.b din Legea 171/2010,

- prin Decizia nr.22/2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în articolul 16 din O.G. 2/2001 atrag sancțiunea nulității relative a procesului-verbal de constatare a contravenției, sancțiune condiționată de pricinuirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Ori, această premisă nu este îndeplinită în cauză întrucât petentul prin formularea plângerii contravenționale a avut libertatea de a–și exprima punctul de vedere asupra legalității și temeiniciei actului constatator, asigurându-se astfel accesul la un tribunal independent și imparțial care să hotărască asupra acuzației aduse.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, s-a reținut că agentul constatator a aplicat petentului amenda în valoare de 1500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.8 lit.b din Legea 171/2010.

Din proba testimonială administrată în cauză – anume declarația martorului D____ G_____ – fila 24, instanța reține:

În luna ianuarie a acestui an a fost împreună cu petentul la terenul ce-l deține martorul, pentru a-i vinde acestuia lemne de pe acest imobil. Cu acea ocazie P_____ T_____ i-a arătat lemnele pe care le-a tăiat din pădurea statului, pădure învecinată cu terenul martorului. Martorul a văzut în acest sens cioatele rămase în urmă. Totodată, martorul a menționat că terenul pe care îl deține nu este o pădure, a fost cândva un teren arabil, dar datorită nelucrării au crescut spini și tufișuri pe acest teren. Între aceste tufișuri erau și lemnele pe care i le-am dat petentului.

Din fișa de calcul nr. 36 din 13.01.2014 (fila 9) a rezultat numărul arborilor tăiați precum și valoarea acestora , astfel încât raportat la prețul volumului de material lemnos , se încadrează în textul contravenției prevăzute la articolul 8 aliniatul 1 litera a .

Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului-verbal, din prevederile art.34 rezultă că actul constatator face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară. Petentul nu a dovedit inexactitatea procesului verbal și nici nu a prezentat argumente în favoarea reținerii unei situații de fapt nereale, care să conducă la aplicabilitatea principiului in dubio pro reo. Reține totodată instanța că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, având în vedere faptul că nu există nici un dubiu cu privire la temeinicia situației reținute de agentul constatator.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Salabiaku c. Franța), în situația stabilirii unor prezumții legale, revine ambelor părți sarcina de a proba situația de fapt, cu respectarea dreptului la apărare și a celorlalte drepturi garantate de art.6 din CEDO, drepturi și garanții asigurate petentului pe parcursul procesului. Instanța a considerat că s-a menținut un raport de proporționalitate între scopul legitim urmărit, prin instituirea unor prezumții de legalitate si veridicitate ale procesului-verbal (prezumții ce nu încalcă dispozițiile articolului 6 paragraful 2 al Convenției) si mijloacele utilizate, întrucât petentului i s-a asigurat exercitarea efectivă a dreptului la apărare, acordându-i-se totodată posibilitatea reală de a răsturna aceste prezumții relative.

Referitor la sancțiunea aplicată prin actul sancționator, instanța a constatat că petentul a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum minim de 1500 lei, conform art.8 lit.b din Legea 171/2010

Cu privire la severitatea sancțiunii aplicate, în fiecare caz concret, este necesară respectarea unei proporționalități între fapta comisă și consecințele comiterii ei, respectiv sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.

Analizând circumstanțele săvârșii faptei reținute în sarcina petentului, instanța a apreciat că sancțiunea contravențională a fost în mod corect individualizată, prin fapta săvârșită petentul eludând dispozițiile legale în materie, sancțiunea fiind aplicată potrivit criteriilor prevăzute de articolul 21 din O.G. nr.2/2001.

Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petent și a menținut ca legal și temeinic procesul verbal _________ nr.xxxxxxx încheiat de intimat la data de 13.01.2014 în loc. C____.

În baza art.36 aliniatul 2 din OG nr.2/2001, instanța a obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 60 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art.326 C.pr.civ., instanța a obligat petentul să plătească în favoarea martorului D____ G_____ cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate cu transportul, dus-întors, din loc. Cotiglet la Beiuș (raportat la distanța de 37 km din Cotiglet până în Beiuș).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul P_____ T_____ A_______ solicitând admiterea apelului , modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale.

În motivare se arată că prima instanță a dat o interpretare eronată probațiunii administrate, în sensul că a reținut în sarcina apelantului fapta de a fi tăiat arbori din pădurea satului, în condițiile în care martorul audiat a declarat că tăierile efectuate de către reclamant s-au realizat pe un teren care în urmă cu ceva timp a fost arabil, însă pe care, în prezent au crescut tufișuri.

În continuare petentul insistă asupra faptului că nu a fost de față la întocmirea procesului verbal de contravenție, prin urmare nu avea cum să insereze mențiuni la rubrica obiecțiuni a procesului verbal de contravenție.

Sub aspectul individualizării, apelantul arată că apreciază că nu există pericol social în condițiile în care nu există prejudiciu, iar simpla afirmație a pădurarului că s-a cauzat un prejudiciu de 217,60 lei nu este dovedită.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 485, 486, 487, 490 C.pr.civ.

Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru a-i susține poziția.

Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată, instanța reține următoarele:

Contravenția reținută în sarcina apelantului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare al legea 171/2010 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.

Pe cale de consecință, în speță, apelantului îi sunt recunoscute garanțiile procedurale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful 2 al art.6 din CEDO.

Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.

Pe de altă parte, însă, instanța apreciază că această circumstanță nu trebuie absolutizată, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la situația inacceptabilă de a se admite de plano, toate plângerile contravenționale, deși, procesul verbal este temeinic încheiat.

De altfel, în cauza N____ împotriva României, Curtea Europenă a subliniat că în materia plângerilor contravenționale, instanțele investite nu trebuie să pornească de la idei preconcepute cu privire la vinovăția persoanei sancționate, ceea ce nu exclude posibilitatea pronunțării unei soluții de respingere a plângerii contravenționale și de menținere a procesului de contravenție contestat, în situația în care vinovăția contravenientului rezultă indubitabil din probele administrate în cauză.

În speță, din probele administrate –– rezultă, fără dubiu, că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, aceea de a fi tăiat fără drept, arborii descriși în procesul verbal de contravenție. Astfel, din declarația martorului audiat, rezultă că la data deplasării la terenul proprietatea acestuia, petentul i-a arătat cioatele copacilor pe care îi tăiase de pe terenul intimatei, teren care se învecina cu cel al martorului.

Prin urmare este lipsită de relevanță vegetația care crește pe terenul martorului, în condițiile în care nu tăierea acesteia a făcut obiectul sancționării apelantului.

Față de cele reținute, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind nici un motiv de nulitatea ori de schimbare a acesteia, instanța, în temeiul art.480 al.1 C.pr.civ., va respinge, ca neîntemeiat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de apelantul P_____ T_____ A_______ domiciliat în loc. Cotiglet, nr.23/A, ______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata O.S. BRATCUȚA R.A. cu sediul în loc. Bratca, nr.126B, jud. Bihor , împotriva sentinței civile nr. 311/08.04.2014, pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care o păstrează în totalitate.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 06 Aprilie 2015.

Președinte, D____ B_____		Judecător, A_____ T__
	Grefier, G____ M_____

Red.jud.fond. C_______ D.M____

Red.T.Bihor A_____ T__

Tehnoredactat A.T/G.M. 4 ex XXXXXXXXXX

Se comunică cu : P_____ T_____ A_______

O.S. BRATCUȚA R.A.

Pt.conf. 2 _________________________>