Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 149/ca

Ședința publică de la 03 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE I_____ D_____

Judecător A___ T________

Grefier E____ C______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I__ A____ și pe intimat I.P.J. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N___ C_______ pentru apelant, lipsă intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că apelul este la prim termen. Constată apelul formulat în termen, motivat,timbrat, constată competența materială și teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea apelului.

Instanța acordă cuvântul la probe:

Apelantul prin avocat declară că nu mai are cereri sau probe de formulat. Solicită a se lua act că intimatul nu a formulat întâmpinare.

Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apelantul prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii și anularea procesului verbal de constatare a contravenției. Se reține prin procesul-verbal că fapta pretins săvârșită constituie contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 si art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.

Art. 100 alin 3 lit. b din OUG 195/2002, prevede: Constituie contravenție si se sancționează cu amendă prevăzută in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractor agricol sau forestier ori tramvai ".

Solicită a se constata că termenul "acordare de prioritate" este definit de art.6 pct.1 din OUG nr.195/2002 ca fiind "obligația oricărui participant la trafic de a nu-și continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră , dacă prin aceasta îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori sa oprească;"

Așadar, pentru a fi in situația neacordării de prioritate pietonilor este necesar ca aceștia sa fie determinați de autovehiculul aflat in mișcare sa își modifice brusc direcția, viteza de deplasare sau chiar sa ____________________________> Ori, din planșele foto depuse la dosarul cauzei reiese in mod evident faptul ca pietonul se afla la o distanță de câțiva metri de autovehicul in momentul in care vehiculul se afla deja pe trecerea de pietoni ceea ce înseamnă că nici nu poate fi vorba despre o modificare bruscă a direcției sau a vitezei de deplasare a pietonului sau oprirea pietonului, astfel cum expres prevăd dispozițiile art.6 pct. 1 din OUG 195/2002 pentru a se reține neacordarea priorității.

Chiar si in situația in care s-ar presupune ca un pieton s-ar afla pe trecerea de pietoni pe o ___________________ benzi pe fiecare sens când autovehiculul s-ar afla deja pe trecerea de pietoni, această faptă nu poate constitui contravenția menționată întrucât legiuitorul a condiționat existenta faptei contravenționale de oprirea pietonului sau schimbarea sensului acestuia de mers determinate de autovehiculul aflat în mișcare in mișcare, fapt care in speța de față nu s-a întâmplat.

Totodată, si celelalte probe administrate in cauza, respectiv înregistrarea video și proba testimonială au dovedit fără nici un dubiu faptul că petentul – apelant a respectat regulile de circulație si ca in mod nelegal m fost sancționat pentru neacordarea priorității in condițiile in care nici un pieton nu s-a oprit, nu si-a schimbat direcția de deplasare si nu si-a schimbat viteza de deplasare ca urmare a trecerii autovehiculului petentului. Solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra apelului de fata:

Prin sentinta civila nr. 8256/18.06.2016 s-a respins ca nefondată plângerea formulata de petentul I__ A____, CNP xxxxxxxxxxxxx, având domiciliul in Iași, ________________________, jud. Iași si având domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet avocat M____ A____ din Iași, _______________________. 13-15, mezanin, jud. Iași, împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 27.10.2014, plângere formulata in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al Județului Iași, cod fiscal xxxxxxx, cu sediul in Iași, _______________________. 6, jud. Iași.

S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

„Prin procesul verbal CP numărul xxxxxxx, încheiat la data de 27.10.2014, petentul a fost sancționat întrucât pe data de 27.10.2014 ar fi condus auto Lexus cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________________ ___________________ Tarom iar la trecerea de pietoni din dreptul ING Bank nu a oprit si acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversarea trecerii din stânga spre dreapta a aceluiași sens de deplasare. S-a reținut ca fapta este prevăzuta de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.

Pentru fapta săvârșita petentului i-a fost aplica sancțiunea amenzii in cuantum de 360 lei si reținerea permisului de conducere in vederea suspendării pe o perioada determinata.

Petentul a semnat procesul verbal la rubrica obiecțiuni fiind cosemnat faptul ca nu erau pietoni pe trecerea de pietoni si împrejurarea ca in mașina se afla numita D___ C_______.

Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, instanța retine ca agentul constatator a respectat dispozițiile legale și au întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile normative în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, respectiv completându-se atât numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator cât și numele și prenumele petentului a cărei lipsă atrage sancțiunea nulității absolute .

In ce privește temeinicia procesului verbal, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal.

În acest sens, instanța reține că O.G. nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.

Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101).

Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar ________________ situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia /cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se posibilitatea de a propune probe.

În speță, petentul nu a dovedit o situație de fapt contară celei reținute prin procesul verbal.

Dimpotrivă, prin planșele foto si înregistrarea video depuse la dosar instanța constata ca intimata a făcut dovada ca petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea regulamentara a străzii.

Instanța retine in acesta context, contrar celor susținute prin plângerea contravenționala, ca in procesul verbal fapta săvârșita este corespunzător descrisa, agentul constatator consemnând ca petentul nu a oprit si acordat prioritate de trecere si nu faptul nu a oprit a acordat prioritate de trecere.

Retine instanța ca fapta săvarșita de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. B din OUG 195/2002.

Astfel, conform textului de lege anterior menționat: Constituie contravenție și se sancționeazã cu amenda prevãzutã în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 30 de zile sãvârșirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte: b) neacordarea prioritãții de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentarã a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

La rândul sau art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002: În sensul prezentei ordonanțe de urgențã, expresiile și termenii de mai jos au urmãtorul înțeles: 1. acordare a prioritãții - obligația oricãrui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altã manevrã, dacã prin acestea îi obligã pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere sã își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori sã opreascã;

Din corelarea textelor de lege anterior menționate rezulta ca pentru a se retine săvârșirea contravenției constând in neacordarea de proprietate este necesar ca pietonul sa fie angajat in traversarea regulamentara a drumului public prin locuri special amenajate si semnalizate, aflate pe sensul de deplasare al autovehiculului iar conducătorul auto sa își continue deplasarea sau sa efectueze orice manevra care sa îl oblige pe pieton sa își modifice direcția sau viteze de deplasare ori sa oprească.

Cu alte cuvinte, pentru a se retine săvârșirea contravenției este suficient ca pietonul aflat in traversarea regulamentara a străzii prin loc semnalizat sa fie obligat sa reducă viteza de deplasare pentru a permite autovehiculului sa treacă.

Or din înregistrarea video depusa la dosar rezulta ca pietonul se afla pe banda 3 pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de petent, acesta din urma deplasându-se pe banda doi. Mai rezulta ca pietonul a fost nevoit sa își reducă viteza de deplasare pentru a permite autovehiculului condus de petent sa își continue deplasarea.

În condițiile in care din înregistrarea video depusa la dosar rezulta cu certitudine ca petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat pe sensul sau de mers instanța va înlătura declarația martorului audiat in cauza, D___ C_______.

Analizând sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, instanța constată că aceasta respecta dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr.2/2001, conform cărora la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicata sancțiunea amenzii in cuantumul minim prevăzut de lege.

În aceste condiții, ținând cont de faptul că, pe de o parte , petentul nu a făcut contradovadă asupra celor reținute în procesul verbal, iar pe de alta parte, fata de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta.

Având in vedere si dispozițiile art. 453 Cod procedura civila instanța va lua act ca in cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecata”

Impotriva acestei sentinte a declarat apel petentul criticand solutia primei instante sub aspectul nelegalitatii si neteminiciie În motivarea apelului, a arătat că în mod greșit instanța a respins plângerea, apreciind ca procesul - verbal este temeinic si legal, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, fapta fiind complet nereala pietonii , , fapta nu exista intrucât nicio dispoziție legala nu prevede obligația de a opri la trecerea de pietoni ci doar obligația acordării priorității de trecere pietonilor angajați in trecere, procesul verbal este nelegal, in condițiile in care se retine ca a acordat prioritate de trecere dar s-a reținut ca a săvârșit contravenția care prevede tocmai neacordarea priorității.

.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 479 alin 1 Cod procedura civilă, instanța de apel constata că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 477 Cod procedura civilă, ce stabilește limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, „(1) Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

(2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil”.

Potrivit art. 479 Cod procedura civilă, „(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. (2) Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. (3) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. (4) Părțile pot însă să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe”.

Tribunalul apreciază ca în cauza nu operează un motiv de nulitate absoluta (procesul - verbal contestat fiind încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001) si sub aspectul legalității procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției, tribunalul constată, in acord cu instanța fondului, că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Tribunalul apreciază, in acord cu instanța de fond, ca au fost respectate exigentele unui proces–verbal corect întocmit.

În privința existenței contravenției, Tribunalul constată că a fost pe deplin probată prin faptul ca , a fost constata contraventia prin propriile simturi ale agentului de politie, conformata si de suportul video depus.

Constatările personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că acest proces verbal reprezintă și un mijloc de probă.

Tribunalul arata ca potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2001 „(1) Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. (2) Pot fi agenți constatatori: primării, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, presedinti ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale. (3) Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constata contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, tigarilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului”.

Potrivit art. 177 din Hotărârea nr. 1391/04.08.2006, „(1) Indrumarea, supravegherea, controlul respectarii normelor privind circulatia de drumurile publice si luarea masurilor legale in cazul in care constata incalcari ale acestora se realizeaza de catre politistii rutieri din cadrul Politiei Romane. (2) Politistii rutieri sunt ofiterii si agentii de politie specializati si anume desemnati prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane”.

Actul de contraventie întrunește cerințele de legalitate impuse de O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006 și a fost emis de către o persoană care deținea calitatea cerută de prevederile legale incidente.

Nu se poate retine apararea petent apelant, cum pretinde acesta, ca nu exista niciun pieton angajat in trecerea strazii , deoparece potrivit art. 135 alin. 1 lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”. Din analiza suportului video depus pietonul , se deplasa la stanga spre dreapta, pe banda trei, iar masina petentului se afla pa banda doi pe acelasi sens de mers, fiind nevoit sa se a se opreasca pentra ca masina petentului nu a oprit pentru a acorda priorotate de trecere

În procedura contravențională prevăzuta de O.G. nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativa de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei.

Potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate.

Procesul - verbal contravențional este un act administrativ, adică un act emis, pe baza și în executarea legii, de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice, și cenzurabil, potrivit art. 34 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, de instanța de contencios administrativ, la nivelul la care aceasta există, adică în recurs, la secția de contencios administrativ a tribunalului. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat sarcina să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia.

În concluzie, din cumularea faptului că legea contravențională cadru califică persoana sancționată contravențional prin procesul-verbal, înainte de sesizarea instanței judecătorești și de rămânerea irevocabilă a soluției, ca fiind “contravenient”, adică vinovată, a faptului că acest „contravenient”, făcând plângere în fața instanței, are poziția de contestator și, prin urmare, lui îi revine sarcina probei, precum și a faptului că procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, este prezumat a fi legal, cel care contestă acest caracter trebuind să facă dovada contrară, rezultă că un „contravenient” care a contestat în fața instanței procesul - verbal întocmit de agentul administrativ, solicitând anularea lui, este calificat deja de lege ca fiind vinovat și el este titularul sarcinii probei, urmând să înlăture prezumția de legalitate a procesului-verbal numai dacă dovedește nelegalitatea și/sau netemeinicia lui.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, tribunalul arată că acesta, în baza art. 16 și art. 34 din O.G nr. 2/2001, face dovada situației de fapt până la proba contrară în situația în care este încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator, beneficiind de prezumția de veridicitate. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28). Pe de altă parte, petentul se bucură de o prezumție de nevinovăție în baza căreia are dreptul de a-și propune probe în apărare și de a combate situația de fapt reținută de agentul constatator. Astfel, cele două prezumții nu au un caracter absolut, ci unul relativ, prezumția de veridicitate atribuită de lege procesului verbal de contravenție încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator neputând opera dacă prin aplicarea ei l-ar pune pe contravenient în imposibilitatea de a-și administra probe în apărare.

Procesul – verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Deși a contestat cele reținute de agentul constatator, petentul–apelant nu a dovedit o situație de fapt contrara.

In speța insa, fapta contravențională a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate. Tribunalul arata faptul că potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Inregistrarea depusa de intimata face parte integranta din procesul – verbal, sunt facute in mod legal, servesc la aflarea adevarului judiciar in cauza, rezultand data si ora la care au fost efectuate, imortalizeaza imagini cu traficul rutier si pietonal in intersectie, surprind fapta cercetata, astfel ca aceste elemente probatorii au prin ele insele forta probanta.

Analiza cadru cu cadru, detaliata, a inregistrarii video nu poate conduce la o alta solutie decat ce a instantei de fond. Alte chestiuni nu sunt determinante in constatarea faptei, ceea ce transeaza existenta faptei de neacordare a prioritatii este comportamentul acestuia ce nu a acordat efectiv prioritate pietonului angajat in traversare.

Or, prioritatea în sensul regulilor de circulație reprezintă dreptul de a fi primul, de a avea întâietate în concurs cu alți participanți la trafic. Atunci când accesul pe trecerea de pietoni nu este stânjenit de ceilalți participanți la trafic și se asigură un mod fluent de circulație, fără a fi pusă în pericol securitatea persoanelor sau a bunurilor, dreptul de a fi primul, de a avea prioritate, nu trebuie considerat ca fiind încălcat.

Planșele foto depuse de intimata existente la dosar întrunesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească inscrisurile de acest fel pentru a fi folosită ca probă în fața instanței.

Nu se impunea verificarea acestora, intrucat acestea sunt printuri de pe inregistrarea video din care rezulta savarsirea contraventiei de neacordare prioritate pieton.

Astfel, în conditiile în care la dosarul cauzei au fost depuse de catre intimata planse foto, ale caror fotografii au fost coroborate si analizate una dupa alta si inregistrarea video, din care nu rezulta ca apelantul ar fi acordat prioritate pietonului, asa cum sustine, independent de modul criticat de apelantul – petent din care a fost realizata filmarea, contraventia a fost dovedita. Martora audiata in cauza a relatat ca nu a observat nciun pieton , nu ca nu ar fi existat, astefl incat aceasta declaratie nu este utila cauzei.

Analiza făcută în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 obligă instanță să verifice modul de stabilire al sancțiunii aplicate contravenientului si verificând limitele de sancționare, amenda aplicată este în limitele legale și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Analizând modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, privind proporționalitatea sancțiunii, instanța de apel apreciază ca s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Tribunalul admite ca normele juridice de reglementare a circulației rutiere sunt prin excelenta norme de pericol, de avertizare, de prevenție, finalitatea respectării lor asigurând în principal protejarea vieții, integrității si a sănătății persoanelor, a mediului si, în subsidiar, a bunurilor acestora si ca nerespectarea acestor norme conduce la producerea accidentelor de circulație, de la cele mai ușoare până la cele mai grave, ceea ce implica o responsabilitate deosebita, atât din partea autorităților statului, cât si a participanților activi sau pasivi la traficul rutier de a respecta si aplica normele rutiere.

În condițiile în care din materialul probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de acesta, instanța fondului a apreciat in mod corect că plângerea contravențională formulată este neîntemeiată si, prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, se va respinge, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. . 8256/18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași de către petent care nu a făcut proba unei situații contrarii actului de sancționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul A____ I__ împotriva sentinței civile nr. 8256/18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași , pe care o menține .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică , azi , 03.02.2016.

Președinte, I_____ D_____		Judecător, A___ T________
	Grefier, E____ C______

Red/tehnord TAM 4 ex. 26.02.2016

judecator fond Ganju E____