Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1638/2013

Ședința publică de la 14 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ D_________

Judecător A______ M_____ P______

Judecător G_______ T______

Grefier M______ L___

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES-SERVICIUL RUTIER împotriva sentinței civile nr. xxxxx/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul S___ I__.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .

Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față,

Constată că prin plângerea înregistrată la data 17.07.2012 petentul S___ I__ a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/06.07.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 280 lei, în baza art. 31 lit.a din OUG nr.195/2002.

În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 06.07.2012 se deplasa În Orașul Pitești, din direcția _________________________________. C________ când un agent de poliție , fără a dirija circulația, a solicitat colegului său din zona Bisericii Sf I___ să îl legitimeze pentru că nu ar fi oprit la semnalul polițistului. Din direcția sa de mers către zona Centru, primul agent fiind postat lângă Biserica Adventistă, dacă a efectuat o manevra de oprire, nu-l puteau observa decât conducătorii auto de pe primele benzi de circulație, nu și petentul care se afla pe banda de refugiu cu lumină intermitentă pentru manevra obligatorie la stânga. Agentul de la circulație , ar fi trebuit să se așeze în mijlocul intersecției pentru a putea fi observat de toți participanții la trafic, cu atât mai mult cu cât petentul a circulat pe banda a treia pe lângă un autobuz și nu a observat că polițistul i-ar fi făcut vreun semn pentru a opri.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/6.12.2012 a Judecătoriei Pitești a fost admisă plângerea și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție, reținându-se următoarele:

Petentul a fost sancționat prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/6.07.2012 al I.P.J Argeș, pentru că a condus autovehiculul pe _________________________________. C________ și a efectuat un viraj spre stânga, nerespectând semnalul regulamentar de oprire efectuat de polițistul aflat în dirijarea traficului. Acestuia i s-a aplicat amenda în sumă de 280 lei în baza art.31 lit.a din OUG nr. 195/2002.

Petentul se deplasa din direcția _________________________________. C________ și nu a văzut agentul de circulație aflat lângă Biserica Adventistă din Pitești care ar fi efectuat o manevra de oprire a circulației. Agentul putea fi observat numai de pe primele benzi de circulație și nu de pe banda a 3-a și a 4-a .

Față de aceste considerente prima instanță a reținut netemeinicia procesului verbal, dispunând anularea acestuia.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs organul constatator , care a arătat că sentința primei instanțe este nelegală, deoarece nu s-a procedat la comunicarea plângerii contravenționale, ceea ce a determinat imposibilitatea intimatului de a-și formula corespunzător apărările. Deși organul constatator a primit citația pentru termenul la care s-a judecat pricina pe fond, nu și-a putut exprima un punct de vedere, sens în care există o vătămare care se sancționează cu nulitatea potrivit art.105 alin.2 C.pr.civilă.

Recursul a fost întemeiat pe disp.art.312 alin.1 și 5 C.pr.civilă.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art.304 ind.1 , tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În condițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ , actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit pprții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților anume prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Din acest text rezultă că nu orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent este nul ci, pentru anularea unui act de procedură se cer a fi îndeplinite cumulativ trei condiții:

actul de procedură să fi fost întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Ne aflăm în fața unei nulități relative, iar cea de-a treia condiție prevăzută mai sus nu este îndeplinită, pentru că vătămarea produsă intimatului a putut fi acoperită prin formularea căii de atac împotriva sentinței, moment la care a existat posibilitatea de a se formula apărări și pe fondul cauzei. Doctrina și practica judiciară au statuat că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, în cazuri cum ar fi : lipsa încheierii de dezbateri va atrage nulitatea în lipsa încheierii de dezbateri; nesemnarea minutei de către judecător nu poate fi acoperită prin semnarea ulterioară; semnarea minutei de alți judecători decât aceia care au participat la deliberare.

În cuprinsul sentinței recurate, judecătorul fondului a redat starea de fapt , motivele pentru care petentul a fost sancționat, argumentele acestuia invocate în plângerea contravențională precum și considerentele avute în vedere la momentul pronunțării soluției. Organul constatator a luat cunoștință de această sentință și chiar a formulat recurs, ce are caracter devolutiv, hotărârea nefiind supusă apelului, însă nu a înțeles să formuleze nicio critică pe fondul cauzei, adică să își arate nemulțumirile față de soluția adoptată. Aceasta înseamnă că odată ce vătămarea a fost înlăturată și s-a luat la cunoștință de motivele contestației redate în sentință, organul constatator nu a înțeles să critice și soluția pe fond.

Tribunalul constată că există un singur motiv de recurs care vizează nulitatea sentinței potrivit art.105 alin.2 C.pr.civilă , care este nefondat și că alte critici pe fondul cauzei nu au fost exprimate.

Totuși, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și că în conformitate cu practica CEDO , prezumția de veridicitate a proceselor verbale de contravenție nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrara celor consemnate în procesul-verbal. Pentru respectarea prezumției de nevinovăție în materie contravențională, consacrată de necesitatea dreptului la un proces echitabil potrivit art.6 din CEDO ( cauza A_____ împotriva României), sarcina probei nu aparține în exclusivitate petentului, ci și organului constatator , deoarece procesul verbal de contravenție nu se bucură de o prezumție absolută de adevăr.

Coroborând acest principiu cu inexistența unor minime probe privind săvârșirea contravenției, tribunalul reține că plângerea contravențională a fost în mod corect admisă, urmând ca în baza art.312 alin.1 și 304 ind.1 C.pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES-SERVICIUL RUTIER împotriva sentinței civile nr. xxxxx/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul S___ I__.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 14.06.2013.

Red. A.M.P

Dact. NE/ 2 ex

04.07.2013