Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Tribunalul TIMIŞ
Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal
Stadiu procesual:
Apel
Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie
Număr hotarâre:
146/2016 din 22 ianuarie 2016
Sursa:
Rolii.ro

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:030.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 146/A/CAA/2016

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE I___ B_______

Judecător I____ I______

Grefier M_____ Z______


Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către apelanta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN împotriva sentinței nr. xxxxx/25.09.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata R___ C_____, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție R15 NR.xxxxxxx/03.08.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata personal, care se legitimează cu cartea de identitate, lipsind apelanta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că s-a depus prin registratura instanței la data de 24.11.2015, de către intimată, întâmpinare, în dublu exemplar din care un exemplar a fost comunicat apelantului, în cadrul procedurii prealabile reglementate de noul cod de procedură civilă. Nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

Intimata arată că nu mai are alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 392 din noul cod de pr. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Intimata solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza spre soluționare, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.


INSTANȚA


Deliberând asupra apelului de față, constată că:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/25.09.2015a Judecătoriei Timișoara, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta R___ C_____, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, București.

Anulează procesul verbal de sancționare contravențională R15 nr.xxxxxxx/xxxxxxxxxxx.

Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei aplicate prin acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că:

Instanța constată că petenta a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de sancționare contravențională.

Astfel, din proba cu contractul de vânzare cumpărare pentru un autoturism folosit, încheiat de către petentă, în calitate de vânzător, la 30.09.2014 (f. 7) rezultă că aceasta a înstrăinat autovehiculul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, către numitul M____ O_____.

Instanța reține că actul nu a fost întocmit pro causa deoarece petenta a mai făcut dovada radierii autoturismului din evidențele fiscale depunând o copie a dosarului fiscal emisă de Direcția Fiscală a Primăriei Municipiului Timișoara din care rezultă că data încetării dreptului de proprietate asupra autoturismului în cauză este 30.09.2014.

Părțile au completat și înregistrat și fișa de înmatriculare auto pe care aud epus-o în copie la dosar ( f. 6).

Este lipsit de relevanță, în ceea ce privește stabilirea calității de utilizator al unui autovehicul, faptul că, contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu ar fi suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Din moment ce legea nu instituie o modalitate specială în care să fie asigurată publicitatea unor contracte de vânzare cumpărare, pentru care nu este instituită obligativitatea formei autentice, ca în speța dedusă judecății, nu se pot reține susținerile intimatei potrivit căreia contractul de vânzare-cumpărare nu îi este opozabil, neputând fi înlăturată apărarea petentei cu privire la înstrăinarea autoturismului.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți, a dobândit dată certă în condițiile art. 278 C. pr. civ. prin înfățișarea lui unei autorități publice respectiv a Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara, la 30.xxxxxx ( f. 5).

Potrivit dispozițiilor legale indicate mai sus: ,, data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv:… din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri…,,

Certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, totuși el poate face dovada încetării dreptului de proprietate cu privire la bunurile la care se referă.

Deși din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal, nu este culpa petentei că noul proprietar nu a înmatriculat pe numele său autoturismul achiziționat.

Având în vedere dispozițiile art. 7 din OG 15/2002 care prevăd că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români….., iar potrivit art. 1 lit. b din același act utilizatorii sunt definiți ca fiind - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România…. instanța reține că petenta nu mai avea calitatea de utilizator al autovehiculului identificat în trafic care a circulat fără a deține rovinietă, nemaifiind proprietarul acestuia, și în consecință nu poate avea nici calitatea de contravenient.

Instanța va avea în vedere și principiul personalității răspunderii contravenționale.

Sunt neîntemeiate argumentele intimatei care a susținut că atâta timp cât petenta figurează ca proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din O.G. 15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

Potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale.

Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni: a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

Operațiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului și ale proprietarului și condiționează eliberarea de către autoritățile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare atribuit și transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului.

În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.

Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: a) proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități specializate în vederea dezmembrării; c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; d) în cazul furtului vehiculului.

Având în vedere faptul că petenta a făcut dovada că numitul M____ O_____ este proprietarul autovehiculului în cauză instanța reține că acesta avea obligația legală de a solicita înscrierea mențiunilor privind transferul proprietății autoturismului, în termenul indicat mai sus, obligație care și-a asumat-o și prin contractul de vânzare cumpărare însă nerealizată de către aceasta.

Din moment ce petenta a transmis noului proprietar talonul și cartea de identitate a autoturismului este evident că nu mai putea proceda la radierea acestuia, contrar susținerilor intimatei.

Pentru argumentele de mai sus instanța va înlătura și proba cu procesul verbal de sancționare contravențională (f. 8) acesta necorespunzând adevărului.

Mai mult, instanța reține că în cauză a operat și prescripția dreptului de a aplica sancțiunea amenzii raportat la dispozițiile art. 9 alin. 3 teza a 2-a din OG 15/2002.

Potrivit acestor dispoziții legale: ,, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1),,.

Din conținutul procesului verbal atacat instanța reține că agentul a constatat contravenția la 16.03.2015 iar procesul verbal de sancționare _________ nr.xxxxxxx a fost întocmit la 03.08.2015, fiind depășit termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Instanța reține că dispozițiile art. 9 alin. 3 teza a 2-a din OG 15/2002 instituie un termen special, care derogă de la cel stabilit de legea generală, OG 2/2001.

Termenul de 30 de zile instituit de art. 9 alin. 3 teza a 2-a din OG 15/2002, curge de la data la care a fost constatată contravenția respectiv 16.03.2015 iar nu de la data redactării procesului verbal, respectiv 03.08.2015.

Din planșa foto depusă la dosarul cauzei rezultă că data ,,înregistrării,, contravenției de către intimată este chiar data săvârșirii faptei respectiv 16.03.2015.

Este culpa petentei care deși a înregistrat această contravenție cu aproximativ 3 luni în urmă, nu a redactat procesul verbal în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Este de subliniat și faptul că anterior introducerii termenului de 30 de zile, se aplica termenul general de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 si 2 din OG 2/2001 ceea ce a condus la situații în care petenții erau sancționați de mai multe ori pentru aceeași faptă în tot acest interval.

Intenția legiuitorului prin introducerea acestui termen special de 30 de zile a fost aceea de a elimina abuzurile și încărcarea rolului instanțelor de judecată cu acțiuni având ca obiect plângeri contravenționale întemeiate pe dispozițiile OG 15/2002.

O interpretare contrară a dispozițiilor legale contravine scopului urmărit de legiuitor prin modificarea dispozițiilor art. 9 din OG 15/2002.

Pe cale de consecință, având în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție atacat, este un act administrativ care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și temeinicie, și văzând că petenta a făcut dovada netemeiniciei acestuia, instanța, în baza art. 34 din OG nr.2/2001, va admite cererea de anulare a procesului verbal de sancționare contravențională.

Ca urmare a admiterii acestui capăt de cerere instanța nu va mai analiza capetele de cerere subsidiare.

Ca urmare a anulării procesului verbal va exonera petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei aplicate prin acesta.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen și motivat – apelanta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul menținerii sancțiunii amenzii.

În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că instanța de fond in mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, apreciind ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa.

Potrivit Art. 14 din OG 2/2001 ca (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Au arătat că, potrivit dovezii de comunicare anexate, procesul verbal a fost comunicat in intervalul de o luna de la data constatării faptei contravenționale, astfel ca nu avea cum sa intervină prescripția executării sancțiunii cu amenda.)

Procesul verbal contestat a fost întocmit si comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatata in intervalul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, iar comunicarea procesului verbal a fost efectuata in intervalul de o luna de la data constatării faptei, potrivit art. Art. 14 - (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se

prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

In speța procesul verbal a fost întocmit la data de 03.08.2015 si comunicat la data de 11.08.2015 cu respectarea dispozițiilor legale.

Termenul de 30 de zile, nu este un termen special de prescripție, in interiorul căruia procesul verbal trebuie întocmit si comunicat, cum greșit a fost interpretat de către petent/a.

Astfel, art. 9, alineatul (3) al OG 15/2002 (modificata si completata prin Legea 144/2012. ) prevede: Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).", iar din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fără echivoc faptul ca, prin apariția Legii 144/xxxxx pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției sa nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționalele mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Au arătat că au fost îndeplinite în termen legal toate procedurile, astfel că nu a intervenit prescripția aplicării pentru procesul verbal contestat si ca acesta este legal si temeinic.

Consideră de asemenea că hotărârea este criticabila si in raport de art. 480 alin. (6) N. Cod Pr. Civ., instanța reținând ca înstrăinarea vehiculului a avut loc anterior constatării faptei contravenționale si ca petenta este exonerata de orice vina.

Din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin.l, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise in cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.

Înscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terți.

Onorata instanța, va rugam sa luați in considerare faptul că, daca în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.

Atâta timp cât petenta figurează ca și proprietara a autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

Potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

Referitor la condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, ale H.G nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

Astfel, conform art. 24 alin.2 lit.d din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor: "Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane".

Art. 11 alin. 4 din O.U.G nr. 195/2002 prevede că "în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar".

Așa cum s-a reținut in mod constant in jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act in baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisa in certificat își asuma întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit si pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta ii aparține.

Au mai arătat că daca în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN. De asemenea, în cauza de față, petentul nu a dovedit că, la data constatării contravenției, autoturismul vândut ar fi fost radiat din evidențele poliției, de pe numele său.

Cu privire la același aspect, acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea si consolidarea unei situații juridice anormale, in sensul ca părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare in vederea reglementarii situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la baza si convingerea pârtilor contractului de vânzare-cumpărare ca orice sancțiune contravenționala aplicabila fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulata de instanța de judecata.
În drept, au invocat dispozițiile art. 466 si art. 480 Noul C. proc. civ.

Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru potrivit art. 30 din OUG 80/2013.

Intimata petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că autoturismul marca DACIA a vândut-o numitului M____ O_____ domiciliat in Timișoara, ______________________, jud T____, la data de 30.09.2014.

A arătat că apelului declarat de parata este inadmisibil si netemeinic solicitând anularea procesului verbal de contravenție deoarece nu mai este proprietara, precizând că are pe rolul instanței Judecătoriei Timișoara o acțiune pentru radierea autovehiculului marca Dacia având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.`

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

În fapt, prin procesul-verbal _________ NR.xxxxxxx/03.08.2015, intimata – petentă R___ C_____ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, în temeiul art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, reținându-se că în data de 16.03.2015, pe DN 59 Km 22+700 m, pe raza localității Jebel, județul T____, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a ține rovinieta valabilă.

În ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, Tribunalul reține, că fapta a fost săvârșită la data de 16.03.2015, iar procesul verbal R15 NR.xxxxxxx a fost încheiat la data de 03.08.2015, apelanta nefăcând dovada unei alte situații de fapt.

Conform art. 13 al. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor – care constituie dreptul comun în materia răspunderii contravenționale „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, iar potrivit art. 14 al. 1 din OG 2/2001 (astfel cum a fost modificată prin O.G. 5/28.01.2015) “Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii..”.

Instanța va avea în vedere faptul că urmare a apariției Legii nr. 144 din 23 iulie 2012, publicată în M.Of. din 24.07.2012 (de modificare a OG 15/2002), dispozițiile legii speciale în materie – O.G. 15/2002 (în forma sa în vigoare la data săvârșirii faptei) - privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, conțin dispoziții derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialibus generalia derogant.

Astfel potrivit art. 9 al. 3 din OG 15/2002 (modificat prin Legea 144/2012) arată că “În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”.

Tribunalul apreciază că în mod just a reținut instanța de fond, că dispozițiile art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 mai sus arătate, instituie un termen special de prescripție, derogator de la termenul general stabilit de OG 2/2001 prin 13 al. 1, în condițiile în care legea generală – prin art. 13 alin. 4 din OG 2/2001 arată în mod expres că prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

În aceste condiții, văzând starea de fapt de mai sus, raportat la dispozițiile legale reținute, Tribunalul reține că în cauză a intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale în condițiile art. 9 al. 3 din O.G. 15/2002.

Referitor la temeinicia procesului verbal, în ceea ce privește susținerile apelantei C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, privind inopozabilitatea actului de vânzare - cumpărare intervenit între intimata – petentă R___ C_____ și numitul M____ O_____ la data de 30.09.2014, Tribunalul reține că potrivit art. 8 din O.G. 15/2002, „Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.”, răspunderea contravențională fiind una personală, neputând fi angajată pentru fapta unui terț.

În cauză, intimata - petentă a făcut dovada, prin contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit (contract tipizat) că la data săvârșirii pretinsei contravenții reținute în sarcina acesteia (16.03.2015) prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ NR.xxxxxxx/03.08.2015, aceasta nu mai era titulara dreptului de proprietate asupra autovehiculului marca Dacia 1305 Pick Up, nr. înmatriculare XXXXXXXXX, chiar dacă în baza de date a MAI – Direcția Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor vehiculul în discuție încă figurează numele acesteia, transferul dreptului de proprietate operând o dată cu încheierea contractului de vânzare – cumpărare, potrivit art. 1674 Noul Cod Civil (Legea 287/2009).

În acest sens, din contractul (formular tipizat) de vânzare-cumpărare pt. un vehicul folosit din data de 30.09.2014 (fila 7 dos. fond), rezultă că intimata - petentă a înstrăinat către numitul M____ O_____ autovehiculul marca Dacia 1305 Pick Up, nr. înmatriculare XXXXXXXXX, iar potrivit extrasului din dosarul fiscal al petentei eliberat de către Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara (fila 5 dos. fond), autoturismul în cauză a fost radiat din evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului Timișoara la data de 30.09.2014, ca urmare a înstrăinării mașinii.

În aceste condiții, contrar susținerilor apelantei, Tribunalul reține faptul că prin depunerea contractului de vânzare încheiat de părți la o instituție de stat (primărie), acesta a dobândit dată certă în condițiile art. 278 al. 1 pct. 2 noul cod de proc. civilă., opozabilă terților.

Tribunalul observă, că prima instanță în mod corect a concluzionat, raportat la actele aflate la dosar, că la momentul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei, aceasta nu mai avea calitatea de proprietară a autovehiculului în cauză și, drept consecință, nu-i mai incumbă obligația de plată a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, fiind indiferent, din acest punct de vedere, faptul că în certificatul de înmatriculare a autoturismului petenta figurează în continuare în calitate de proprietar, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale ale O.U.G. nr. 195/2002, art. 8 din Ordinul nr. 1501/2006, obligația de înmatriculare, în caz de vânzare-cumpărare, revine noului proprietar.

Pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat în cauză, luând act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE


Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. – CESTRIN, având CUI xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXX, cu sediul în București, __________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dos. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – petentă R___ C_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Timișoara, ______________________ nr.1, etaj 2, _____________________.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2016.

Președinte,

I___ B_______

Judecător,

I____ I______

Grefier,

M_____ Z______


RED/TEHN. BI/M.Z. 29 ianuarie 2016 4 ex. / 2 _______________________________. fond: C____ M____.

Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

office@avocatura.com

Formular de contact

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025