Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 489

Ședința publică din 01 aprilie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____ C_______

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul B____ M_____ R_____, cu domiciliul în mun. Suceava, _______________________. 48, ____________. C, ____________________, împotriva sentinței civile nr. 1417 din 28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Suceafa în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava, cu sediul în _______________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic M_____ R____, pentru intimat, lipsă fiind petentul apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1417 din 28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul B____ M_____ R_____, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 24.08.2013 emis de I.P.J. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 24.08.2013 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, petentul B____ M_____ R_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe 90 de zile, constatându-se că în data de 24.08.2013, ora 19⁴⁶, pe DN 17, în localitatea Stroești, a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, pe direcția Gura Humorului Suceava cu viteza de 106 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 24.08.2013, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Instanța a respins ca neîntemeiată susținerea petentului că procesul verbal este nul absolut pentru că nu este menționat numărul de kilometri cu care a fost depășită viteza legală, în condițiile în care în procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 24.08.2013 este menționat că petentul a fost depistat cu viteaza de 106 km/h. În condițiile în care viteza maximă permisă în localitate este de 50 km/h, după cum prevăd dispozițiile art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, iar intimatul nu a făcut mențiune că fapta a fost săvârșită de petent pe un sector de drum cu limită de viteză diferită instanța reține că reiese în mod logic că petentul a fost sancționat pentru depășirea viteazei legale cu 56 k.m./h. Prin urmare, dat fiind că a fost menționat numărul de km/h cu care a rulat autoturismul petentului nu s-a produs petentului nici o vătămare.

Totodată, a respins că neîntemeiată susținerea petentului că procesul verbal este nul absolut pentru că conține o eroare cu privire la numele localității Stroiești, precizând că localitatea Stroiești este în județul V_____, iar unitatea agentului apare ca fiind doar Biroul Rutier. Astfel, din ansamblul procesului verbal contestat reiese dincolo de orice dubiu că locul săvârșirii presupusei contravenții este DN 17, localitatea Stroiești, direcția Gura Humorului Suceava. În continuare, instanța arată că însuși petentul a precizat că este vorba despre o eroare că s-a menționat numele localității ca fiind Stroești, iar o simplă eroare materială cu privire la numele localității unde s-a săvârșit presupusa contravenție nu este în măsură să conducă la anularea procesului verbal în condițiile în care nu a produs petentului nici o vătămare.

S-a reținut, contrar susținerilor petentului, că în procesul verbal contestat este menționată unitatea din care face parte agentul constatator, respectiv I____________ de Poliție Județean Suceava – Poliția Municipiului Suceava –Biroul Rutier.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.

S-a constatat că petentul B____ M_____ R_____ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 24.08.2013 reținându-se că în data de 24.08.2013, ora 19⁴⁶, pe DN 17, în localitatea Stroiești, petentul a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, pe direcția Gura Humorului Suceava cu viteza de 106 km/h.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 24.08.2013 este susținută de planșele foto depuse la filele 36-40 dosar. Astfel, s-a reținut că la dosarul cauzei se află planșele foto și înregistrarea video a contravenției (f. 60), din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, condus de către petent, a fost surprins, în localitatea Stroiești, cu viteza de 106 km/h. De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx din data de 04.04.2013 și a atestatului operatorului radar nr. xxxxx din data de 07.04.2010 (filele 32-33).

În ceea ce privește apărarea petentului potrivit căreia a avut acea viteză în afara localității și că viteza nu a fost de 106 km/h, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin raportare la planșele foto și înregistarea video aflate la dosarul cauzei.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, s-a considerat că petentul B____ M_____ R_____ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii în cuantum de 720 lei cu avertisment, având în vedere locul în care a fost surprins petentul cu viteza de 106 km/h, respectiv în localitate, instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Astfel, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 56 km/h, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.

De asemenea, s-a avut în vedere și atitudinea petentului care nu conștientizează fapta pe care a săvârșit-o, iar prin susținerile sale din plângere încearcă să inducă în eroare instanța și să prezinte o situație de fapt diferită de cea reală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A arătat că instanța de fond a reținut că din înregistrările foto și video depuse la dosar de către intimat rezultă că a fost surprins de radar conducând cu viteza de 106 km/h în interitorul loc. Stroiești în condiția în care în ultimii ani pe traseul Suceava – Gura Humorului, între localități, s-au construit zeci de locuințe ( vile, cabane ) astfel încât consideră că probele ce susțin procesul verbal nu reprezintă o dovadă sigură și certă că radarul ce a înregistrat viteza de deplasare a autoturismului era instalat în interiorul loc. Stroiești și nu în afara acesteia.

A precizat că indicarea eronată a localității în care a fost surprins de radar ( Stroiești –V_____ ) și lipsa indicației privind unitatea agentului care a încheiat procesul verbal au fost de natură să îl inducă în eroare cu privire la instanța competentă teritorial de a soluționa contestația sa.

Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar la data de 19.01.2015, intimatul I.P.J. Suceava a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat că motivele de apel sunt nefondate, fiind invocate și la instanța de fond care le-a analizat și față de care s-a pronunțat motivat. Totodată, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat iar instanța a stabilit în mod corect că actul de constatare este legal și temeinic iar circumstanțele personale invocate de petentă se impun a fi și dovedite.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc.civilă, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art.109 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar potrivit art.102 alin.(3), lit. „e” din același act normativ, constatarea contravenției pentru săvârșirea căreia a fost sancționat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța constată că intimatul a făcut dovada, în cauză, că aparatul radar Autovision ROM 452 montat pe auto MAI xxxxx, cu ajutorul căruia a fost măsurată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, era verificat din punct de vedere metrologic la data constatării faptei. S-a demonstrat și că agentul constatator care opera pe aparatul radar deținea atestat corespunzător (f.61 ds.).

De asemenea, din planșele-foto depuse la dosar (f.36-40) rezultă că, potrivit înregistrării cinemometrului, în data de 24.08.2013, ora 19:46:56, autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX (condus de petent), a circulat cu viteza de 106 km/h pe DN17 în localitatea Stroiești. Nu se poate reține mențiunea eronată a localității Stroiești (V_____), câtă vreme agentul constatator a precizat locul săvârșirii faptei de DN 17, care trece prin localitatea Stroiești , jud. Suceava. De altfel, apelantul are domiciliul în munic. Suceava, astfel că este puțin probabil să fi fost indus în eroare cu privire la denumirea localității și la circumscripția instanței competente.

Instanța constată, de asemenea, că înregistrarea realizată îndeplinește condițiile minime cerute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală, cu modificările și completările ulterioare.

În speță, prima instanță a reținut motivat că petentul nu a demonstrat o stare de fapt diferită față de cea reținută de către agentul constatator, deci nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, alin. 6 dispunând că sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.

În același sens, art. 95 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 dispune că încălcarea dispozițiilor ordonanței de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2), sancțiunile contravenționale complementare având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

Referitor la modul de aplicare a sancțiunilor complementare, Tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii complementare nu se face de drept, ope legis, în virtutea simplului fapt al aplicării sancțiunii principale, ci în urma unei analize a proporționalității și necesității luării unei asemenea măsuri.

Pentru aceasta, se face trimitere la dispozițiile de mai sus, considerând că sintagma folosită de legiuitor „sancțiunile complementare se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului” (art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.) nu poate conduce la o altă concluzie, de vreme ce textul indică doar actul prin care se dispune aplicarea măsurii, respectiv procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar nu o condiție de aplicare a măsurii complementare pe lângă sancțiunea principală, și aceasta cu atât mai mult cu cât art. 95 alin. 1 prevede că sancțiunile complementare se aplică după caz, ceea ce presupune chiar analiza oportunității sancțiunii.

Tribunalul reamintește că unul dintre scopurile sancțiunii complementare este și cel educativ, de asigurare a prevenției generale, ori, față de poziția procesuală adoptată de apelant se impune corijarea sa și descurajarea pe viitor în comiterea de fapte similare.

În consecință, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului nu se justifică, având în vedere că fapta incriminată este una de pericol, iar depășirea vitezei cu 56 Km/h față de limita legală poate pune în pericol siguranța participanților la traficul rutier.

Pe de altă parte, nici înlăturarea sancțiunii complementare nu este justificată, din cazierul auto al petentului rezultând că acesta dă dovadă de perseverență contravențională.

În raport de probele administrate la fond și de susținerile părților, instanța de control judiciar apreciază că nu există dubii in ceea ce privește existența faptei, vinovăția petentului fiind pe deplin dovedită, astfel că Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul B____ M_____ R_____, cu domiciliul în mun. Suceava, _______________________. 48, ____________. C, ____________________, împotriva sentinței civile nr. 1417 din 28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Suceafa în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava, cu sediul în _______________. 9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01aprilie 2015

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____-C_______ J____ I____

Red. N.D.C.

Jud. T____ R_____

Tehnored. J.I.

4 ex. -07.05.2015