Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL C________
SECȚIA C_________-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1351/APCA
Ședința publică din data de 17.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L_______ V______ M____
JUDECĂTOR – A___ J______ N___
GREFIER – M______ G________
Pe rol, soluționarea apelului – avand ca obiect anulare proces – verbal de contraventie , promovat de apelanta – intimata DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________, cu sediul în C________, _____________ nr. 18, județul C________ în contradictoriu cu intimata – petenta ______________, cu în G_____, _____________________, ________________, județul G_____, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6604/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 17.12.2014, când a decis următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata :
Prin sentinta civila nr 6604/11.xxxxxx , Judecatoria Constanta a admis plangerea contraventionala formulată de petenta ______________ , cu consecinta anularii procesului – verbal de contraventie _________/200 NR xxxxxxx/31.10.2013 intocmit de intimat .
Pentru acesta , instanta de fond a retinut ca în data de 31.10.2013 intimata a încheiat procesul-verbal de contravenție _________/200 nr xxxxxxx prin care a sancționat societatea petentă cu amendă în sumă de 3000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 653 alin 1 lit f din HG 707/2006.
S-a reținut în sarcina petentei că la controlul vamal fizic efectuat asupra bunurilor prezentate la vămuire în containerul IPXU xxxxxx-0, a rezultat un număr de nouă bucăți scaune lemn tapitate neasamblate în plus față de cele declarate. Totodată, s-au constatat în plus două bucăți fotolii lemn, față de mențiunile din declarația vamală.
Sub aspectul temeiniciei procesului- verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul- verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1500 lei), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept, instanța reține că potrivit art. 653 alin. 1 lit. f din H.G. 707/2006. constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 la 8000 lei: f) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date eronate privind cantitatea mărfurilor dacă fapta nu constituie infracțiune prevăzută de Codul vamal. În cazul în care prin această faptă este influențată stabilirea drepturilor de import și alte drepturi legal datorate reprezentând impozite și taxe care se încasează de către autoritatea vamală la punerea în liberă circulație a mărfurilor, mărfurile constatate în plus față de cele înscrise în declarația vamală se confiscă;
Cercetând înscrisurile administrate în cauză, instanța constată că petenta a achiziționat din Indonezia diverse articole de mobilier, ce au făcut obiectul a două declarații vamale de punere în liberă circulație, respectiv declarația vamală MRN 130 ROCTxxxxxxxxxxxx/28.10.2013 și declarația vamală MRN 130ROCTxxxxxxxxxxxx/28.10.2013.
În urma controlului fizic efectuat asupra celui de- al doilea container în care erau transportate articolele de mobilier, s-a constatat prezența unui număr suplimentar de unsprezece obiecte de mobilier, față de cele consemnate în declarația vamală MRN 130ROCTxxxxxxxxxxxx/28.10.2013.
Această situație de fapt, în sensul constatării în cel de-al doilea container a existenței unui număr suplimentar de unsprezece obiecte de mobilier, față de cele consemnate în declarația vamală MRN 130ROCTxxxxxxxxxxxx/28.10.2013, este confirmată și de către petentă.
Cu toate acestea, pentru corecta apreciere a situației de fapt, instanța reține și următoarele aspecte relevate prin declarația martorului I______ D_________ (f 72): marfa comandată de către societatea petentă din Indonezia nu a putut fi încărcată într- un singur container, motiv pentru care producătorul a expediat- o în două containere, fiind întocmite două invoiceuri. La controlul efectuat în vamă, primul container a fost vămuit fără a fi desigilat, procedându- se doar la controlul fizic al celui de- al doilea container. Cu această ocazie s-a constatat existența unui număr suplimentar de obiecte de mobilier, motiv pentru care reprezentantul societății a solicitat lucrătorului vamal să procedeze și la verificarea primului container, pentru a proba apartenența produselor. Ca urmare a refuzului lucrătorului vamal de a mai cerceta și conținutul primului container, reprezentantul societății petente a solicitat conducerii autorității intimate acordul de a desigila și primul container, în vederea identificării comparative a tuturor produselor, fapt ce nu s-a mai putut realiza ca urmare a expedierii containerului către G_____.
Prin urmare, analizând prevederile O.G. nr 2/2001, instanța constată că elementele generice ale unei contravenții sunt: latura obiectivă și latura subiectivă, contravenția fiind o faptă săvârșită cu vinovăție.
În lipsa vinovăției, nu poate exista răspundere contravențională. În plus, scopul contravenției este o condiție a vinovăției, ce constă în obiectivul actului de conduită.
Analizând materialul probator din prezenta cauză, sub aspectul săvârșirii faptei cu vinovăție, instanța constată că petenta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa cu vinovăție, scopul său nefiind acela de a depune declarația vamală conținând date eronate privind cantitatea mărfurilor, cu atât mai mult cu cât aceasta a probat faptul achitării tuturor obligațiilor vamale.
Apărările intimatei urmează a fi respinse ca neîntemeiate, în condițiile în care sarcina probării vinovăției contravenientului îi aparține.
Prin urmare, instanța apreciază prin documentația întocmită de intimată cu ocazia încheierii procesului- verbal, aceasta nu a probat săvârșirea cu vinovăție de către petentă a contravenției reglementate de dispozițiile art. 653 lit. f din Regulamentul vamal.
Față de natura contravenției ce face obiectul prezentei cauze, instanța apreciază că intimata avea sarcina de a proba dincolo de orice dubiu faptul depunerii de către petentă, în mod intenționat, a unei declarații vamale conținând date eronate.
Or, din probele administrate în cauză, rezultă că lucrătorii vamali au procedat doar la controlul fizic al celui de- al doilea container în care se găseau obiecte de mobilier având aceiași proveniență cu marfa din primul container, asupra căruia nu s-a efectuat nicio verificare faptică în pofida solicitării petentei.
Impotriva acesteia a declarat apel –intimate ANAF – DGRFP GSLSTI – SJFP CONSTSNTA , dosarul fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C_________ Administrativ si Fiscal la data de 1.09.2014.
In motivare apelului se invedereaza ca instant nu a analizat si nu s –a pronuntat asupra tuturor mijloacelor de aparare considerate ca hotaratoare pentru dezlegarea cauzei .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ , intimata –petenta a formulat si depus intampinare( f 15) , solicitand respingerea apelului ca nefondat .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, in cauza pendinte , Tribunalul retine ca in mod concludent si pertinent instanta de fond face o analiza a probatoriului administrat in cauza , reprezentat de înscrisurile depuse in cauza de ambele parti , constatându - se că petenta a achiziționat din Indonezia diverse articole de mobilier, ce au făcut obiectul a două declarații vamale de punere în liberă circulație, respectiv declarația vamală MRN 130 ROCTxxxxxxxxxxxx/28.10.2013 și declarația vamală MRN 130ROCTxxxxxxxxxxxx/28.10.2013.
În urma controlului fizic efectuat asupra celui de- al doilea container în care erau transportate articolele de mobilier, s-a constatat prezența unui număr suplimentar de unsprezece obiecte de mobilier, față de cele consemnate în declarația vamală MRN 130ROCTxxxxxxxxxxxx/28.10.2013.
Această situație de fapt, în sensul constatării în cel de-al doilea container a existenței unui număr suplimentar de unsprezece obiecte de mobilier, față de cele consemnate în declarația vamală MRN 130ROCTxxxxxxxxxxxx/28.10.2013, este confirmată și de către petentă.
In mod corect s –a retinut de catre instanta de fond ca cele invederate de catre petenta – intimata privind nedeclararea obiectelor gasite la controlul vamal nu se sustine atata timp cat in declaratiile vamale numarul acestora nu corespundeau cu cele existente faptic .
Astfel , in containerul IPXU xxxxxx-0 coroborat cu art 1 din declaratia vamala ( poz 1 din factura ) s –a constatat ca in fapt erau 37 colete care contineau 38 bucati scaune tapitate neasamblate – fata de cele inscrise in declaratie 37 colete care contineau 29 bucati scaune tapitate neasambalte – rezultand un numar de 9 bucati scaune lemn tapitate in plus .
De asemenea , s –a constatat ca bunurile declarate la art 4 al declaratiei vamale ( pot, 6-9 din factura ) contineau 9 bucati canapele din lemn si 6 bucati fotolii lemn , fara de 9 colete ce trebuiau sa contina 5 bucati canapele din lemn si 4 bucati fotolii lem , rezultand astfel 2 bucati fotolii de lemn in plus .
In contextul argumentarii venite din partea petentei , potrivit careia in lipsa spatiului de incarcare , au fost incarcate in alt container , Tribunalul va retine ca in mod corect si a evidentei rezultate din verificarile efectuate de inspectorii vamali , scaune tapitate neasamblate in plus nu au fost gasite in celalalt container , cum nu se poate retine ca 2 bucati de fotolii lemn reprezinta altceva decat produsul in sine .
Tribunalul nu poate aprecia ca depozitia martorului I______ D_________ reprezinta o dovada concludenta si pertinenta a celor retinute in vederate de petentei in dovedirea netemeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina acesteia , atata timp cat evidenta scriptica si verificarile facute de agentii vamali au relevat o diferenta de cantitate dar si de produs fata de cele declarate .
Pe cale de consecinta , avand in vedere cele mai sus retinute , tribunalul va aprecia ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei a fost corect retinuta de agentul constatator .
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite , circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientei , se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilirea cu exactitate a obligatiilor financiare ce – i revin a fi platite catre bugetul general consolidat, in considerarea cuantumului faptic al sumei nefiscalizate – sau al cursivitatii modalitatii concrete in care societatea isi desfasura activitate prin acumularea constanta de sanctiuni contraventionale de acest gen ________________________ de timp . .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca , potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate., dar si sa dea valenta prevenirii de astfel de fapte si nu de sanctionare unilaterala si neechivoca de natura a duce la imposibilitatea faptica a agentului economic de a mai desfasura activitate si a avansa la stat sume de bani cu titlu de obligatii corelative activitatii desfăsurate .
In acest context , Tribunalul apreciaza ca in raport cu situatia dedusa judecatii , a neidentificarii circumstantelor personale de natura sa se aprecieze ca nu poate fi reapreciata sanctiunea aplicata , va retine ca in cauza se impune ca prin reindividualizare sa se dispuna inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu masura Avertismentului . Se va atrage , totodata atentia petentei ca masura in sine nu este una de clementa , ci doar de apreciere obiectiva si de reconsiderare a comportamentului civic adecvat ce trebuie sa – l manifeste in societate.
Avand in vedere cele retinute , în temeiul art. 480 alin 2 c.pr.civ., va admite apelul , va schimba sentinta apelata , in sensul ca va admite in parte plângerea contraventionala si pe cale de consecinta va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu masura Avertismentului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelanta – intimată DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________, cu sediul în C________, _____________ nr. 18, județul C________ in contradictoriu cu intimata - petenta ______________, cu în G_____, _____________________, ________________, județul G_____, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6604/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX
Schimbă sentința civilă nr. 6604/11.06.2014, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție _________/200 nr. xxxxxxx/2013, în sensul că:
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei cu măsura avertismentului.
Menține restul dispozițiilor cuprinse în procesul-verbal de contravenție _________/200 nr. xxxxxxx/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2014.
P_________, JUDECATOR,
L_______ V______ M____ A___ J______ N___
GREFIER,
M______ G________
Jud.fond.M.B_____
Tehoreedact.jud.L.V.M____/4 ex.
29.01.2015
2 ________________________>
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025