R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIE CIVILA Nr. 1237/2013

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE M_____ T_____

Judecător I___-M_____ L____

Judecător A____-C______ Ț____

Grefier Ani-Letiția C___

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta M___ G_______ I____ împotriva Sentinței civile nr.xxxxx/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj N_____ privind și pe intimata R____ A_______ DE TRANSPORT U____ CALATORI CLUJ-N_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimatul, sens în care reține cauza in pronunțare în baza actelor de la dosar.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr.xxxxx/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta M___ G_______ I____ cu domiciliul în A___ I____ ______________________ jud. A___, împotriva procesul-verbal încheiat de R____ A_______ DE TRANSPORT U____ CALATORI CLUJ N_____ cu sediul în Cluj-N_____ _______________________ nr. 128-130 jud. Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxx/10.05.2012 încheiat de către intimată, petenta a fost sancționată pentru că a călătorit fără legitimație de călătorie, în data de 10.05.2012, ora 15, faptă prevăzută de HCL nr. 767/2004, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii de 100 lei (f. 5).

Sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 17 din O. G. nr. 2/2001 este ținută de a verifica din oficiu legalitatea întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare contravențională sub aspectul motivelor ce atrag nulitatea absolută a acestuia.

Procedând la examinarea procesului verbal încheiat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, în cauză nefiind incidente niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute în norma indicată.

Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței).

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că ,, orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță” (Cauza N_______ G_______ c. României par. 31).

Ca urmare, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.

Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.

In privința procesului verbal instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrară (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.

Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul întocmirii sale valabile potrivit art. 16, 17 și urm. din OG 2/2001, instanța a apreciat că acesta este întocmit cu respectarea condițiilor cerute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Nulitățile invocate de petenta, respectiv lipsa mențiunilor cu privire la datele de identificare ale unui martor în condițiile în care agentul constatator a indicat - in acord cu art. 17 si 19 din OG nr. 2/2001- motivul pentru care lipsesc datele cu privire la persoana martorului, respectiv neimplicarea cetățenilor aflați la fata locului, nu sunt astfel incidente în cauză.

De observat, că martorul semnatar al procesului verbal nu este identic cu martorul ocular, ci doar are rolul de a atesta că procesul verbal s-a întocmit in lipsa contravenientului sau în cazul refuzului acestuia din urma de a semna procesul verbal.

De asemenea în ceea ce privește lipsa obiecțiunilor din procesul verbal nu atrage automat anularea procesului verbal, atâta vreme cât nu s-a dovedit o vătămare prin aceasta. Instanța a reținut că odată cu formularea plângerii petenta și-a prezentat poziția față de cele reținute in sarcina sa prin procesul verbal.

In ceea ce privește temeinicia sa, instanța a reținut că petenta nu a dovedit o alta stare de fapt decât cea cuprinsă în procesul-verbal contestat.

Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. a) din HCL nr. 767/2004 constituie contravenție încălcarea dispozițiilor referitoare la obligația călătorului de a plăti costul călătoriei, de a-și procura cu anticipație legitimația de călătorie și de a o prezenta agentului constatator.

Din înscrisurile depuse de către petentă rezultă că aceasta a beneficiat de abonament de călătorie pe două linii de transport in comun, la un preț redus, dată fiind continuarea studiilor în sistem bugetat, abonament cu valabilitatea de la data de 09.04.2012 până la data de 08.05.2012.

Petenta nu a făcut dovada că ulterior constatării și-a reînnoit abonamentul, de pe tichetul depus rezultă că de abia în luna noiembrie 2012 s-a procedat la întocmirea unui nou abonament (fila 7 verso).

Susținerile petentei cu privire la omisiunea agentului constatator de a-i pune în vedere petentei că poate achita un bilet cu suprataxă nu poate fi primit cât timp nu s-a făcut dovada că petenta a solicitat acest lucru și agentul constatator ar fi refuzat.

Potrivit disp. art. 13 din HCL nr. 767/2004 ”In cazul in care contravenientul care a circulat fără legitimație valabila in mijlocul de transport achita pe loc agentului constatator aparținând personalului RATUC contravaloarea unui bilet cu suprataxa, nu se mai încheie proces verbal si orice urmărire încetează”. Textul legal coroborat cu dispozițiile OG nr. 2/2001 nu pun în sarcina agentului constatator - sub sancțiunea nulității sau anulării procesului verbal - vreo obligație de a solicita achitarea biletului cu suprataxă, ci este o măsură lăsată la îndemâna celor care beneficiază de transport public fără legitimație de călătorie. În speță chiar petenta a indicat că nu a solicitat achitarea suprataxei și a considerat, în mod netemeinic, că prevederile legale trebuiau să-i fie aduse la cunoștință de către agentul constatator.

Prin urmare, pe baza probelor administrate (înscrisuri) instanța va reține că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal contestat și nu s-au dovedit motive de nelegalitate sau netemeinicie în legătură cu acesta.

În ceea ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța reține că, potrivit art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale trebuie să fie rezultatul analizei unui complex de factori în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii scopului sancțiunii contravenționale.

Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.

În raport cu aceste prevederi legale, în speță nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale, iar instanța apreciază că, în speță, sancțiunea aplicată este îndreptată spre minimul prevăzut de textul legal și este suficientă și de natură a îndeplini funcția punitivă și de prevenire la care tinde o sancțiune contravențională. Instanța apreciază că sancțiunea „avertismentului” este insuficientă, raportat la împrejurarea că petenta s-a sustras de la obligația de plată a contravalorii călătoriei cu mijloacele de transport publice, nu a recunoscut fapta și nu a manifestat o atitudine sinceră în legătură cu cele întâmplate, de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului ar putea îndeplini funcția punitivă și de prevenire la care tinde o sancțiune contravențională.

Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către petentă împotriva procesului-verbal.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurenta M___ G_______ I____, solicitând admiterea sa, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat.

În motivarea recursului declarat, se arată că petenta a avut legitimație de călătorie care expirase cu o zi înainte, împrejurare care ar justifica înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, în situația în care nu s-ar constata nulitatea procesului verbal pentru aceea că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni sau de a achita un bilet cu suprataxă, procesul verbal nefiind semnat de un martor.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/10.05.2012 încheiat de către intimată, petenta M___ G_______ I____ a fost sancționată pentru că a călătorit fără legitimație de călătorie, în data de 10.05.2012, ora 15, faptă prevăzută de HCL nr. 767/2004, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii de 100 lei.

Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat, sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut în mod corect, că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolelor 16 și 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor legale care să fi cauzat contravenientei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, criticile formulate de aceasta referitoare la lipsa semnăturii unui martor ori la neaducerea la cunoștința contravenientei a dreptului de a face obiecțiuni fiind corect analizate de către judecătorul fondului.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut corect faptul că starea de fapt reținută de agentul constatator este una corespunzătoare realității, deoarece petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, dimpotrivă petenta a recunoscut că îi expirase abonamentul cu o zi înainte, sens în care și în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, considerăm că instanța de fond a concluzionat în mod corect că starea de fapt reținută în procesul verbal este cea corespunzătoare realității iar contestatorul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare.

Totodată, instanța de fond a apreciat corect că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, față de comportamentul petentei după comiterea contravenției, fiind justă concluzia că sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru ca pe viitor aceasta să își conformeze conduita astfel încât să corespundă normelor încălcate.

Pentru aceste motive, tribunalul constată că prezentul recurs nu este fondat, sens în care în baza art.312 al. 1 C.p.civ. îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta M___ G_______ I____ cu domiciliul în A___ I____ ______________________ jud. A___, împotriva Sentinței civile nr.xxxxxxx.11.2012 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, pe care o menține în totul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2013.