ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.2162

Ședința publică de la 18.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A_____ A_____ B_____

Judecător: C_______ M_____

Grefier: S_______ D______ V________

Pe rol judecarea apelului în C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant O_____ R_____ E____, cu domiciliul în C________ ______________________ nr.53A, ______________, în contradictoriu cu intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C________, intervenient O____ A______ C_______, cu domiciliul în C________ ___________________, intervenient ________________________, cu sediul în C________ ___________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx, îndreptat împotriva sentinței civile nr.5967/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc in ședința publica din data de 16.12.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.

Instanța a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL ,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea depusă la 28.10.2014 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul contestator O_____ R_____ E____ a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 14.10.2014 de intimata IPJ C________.

În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că nu I s-a adus la cunoștință contravenientului dreptul de face obiecțiuni privind actul de constatare, desi potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 agentul constatator era obligat să-i aducă la cunoștință că are acest drept.

Cu privire la temeinicia actului contestat, se arată că în data de 14.10.2014, ora 10:00 se afla la volanul autoturismului Land Rover cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, autoturism ce aparține firmei al cărei angajat este se deplasa din direcția Complex Intim spre supermarket Lidl, iar în zona sensului giratoriu din zona complexului C___ de pe ____________________ acordat prioritate autoturismelor care se aflau în sens, s-a asigurat că nu mai este niciun alt autoturism, a pornit de pe loc, moment în care în sens a apărut o altă mașină care efectiv i-a tăiat fața, după care a frânat brusc.

A constatat că șoferul din acest autoturism vorbea la telefon și a fost efectiv neatent la trafic. Ulterior, acest șofer a declarat că a fost forțată să intre în sensul giratoriu de către o altă mașină din spatele ei care o claxona și s-a intimat.

A hotărât împreună cu acest șofer să se înțeleagă amiabil datorită coliziunii ușoare constatate și să se întâlnească la firma de asigurări, a doua zi.

A doua zi, șoferul s-a schimbat declarația și s-a dus direct la biroul de accidente în cadrul IPJ C________, unde a declarat că a fost lovită în spate de petent.

Consideră petentul că în realitate nu se face vinovat de săvârșirea faptei.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar documentația aferentă întocmirii procesului verbal de contravenție constând în raportul de caz al agentului constatator.

La data de 12.01.2015, a formulat întâmpinare și intervenientul O____ A______- C_______ care a arătat că în data de 13.10.2014, orele 12:00 se deplasa cu autoturismul Seat Ibiza cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre ______________________. Dezrobirii prin sensul giratoriu BIG-C___. La ieșirea din sensul giratoriu a oprit, deoarece în fața sa 2 mașini opriseră la trecerea de pietoni de pe _____________________________ iasă din sensul giratoriu, după ce îl parcursese aproape în totalitate, s-a trezit cu o mașină care venea spre ea și care nu a schițat frână, din partea dreaptă dinspre IC B_______. S-a speriat foarte tare văzându-l cum a intrat efectiv în partea dreaptă a mașinii sale, perpendicular, pe portiera față dreaptă.

În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru petent proba testimonială cu martorul Huijssen R_____-L__________.

Prin sentința civilă nr. 5967/21.05.2015 Judecătoria C________ a respins plângerea, reținând următoarele :

„ În fapt, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimată la data de 14.10.2014, petentul a fost amendat cu suma de 540 lei, reținându-se în fapt că în data de 13.10.2014 a condus autoturismul marca Land Rover cu nr. XXXXXXXX pe ____________________ la ____________________________ din zona Complex C___ nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. XXXXXXXXX intrând în coliziune cu acesta, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 135 lit. d din ROUG nr. 195/2002.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, respectiv că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, astfel cum prevede art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, instanța reține considerentele Deciziei nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat de P________ de pe lângă ÎCCJ, în raport de care situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a-i aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni și de a le consemna atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.

Pe cale de consecință încălcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub condiția dovedirii vătămării produse și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului–verbal de contravenție în condițiile art. 175 alin. 1 C.pr.civ. Or, nu s-a invocat de către petentă și, în consecință nici nu s-a făcut dovada unei astfel de vătămări.

Mai mult, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a supune atenției instanței toate criticile sale legate de încheierea acestui proces verbal spre a fi analizată temeinicia lor.

Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.

În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în procesul verbal nu au fost dovedite.

Astfel, instanța reține că după accident, petentul și-a asumat vinovăția producerii acestuia, sens în care i-a dat intervenientei polița RCA în vederea reparării autoturismului, aspect ce rezultă în mod clar și din cele afirmate cu ocazia audierii sale de instanță la termenul din data de 18.03.2015.

Totodată, instanța are în vedere că petentul nu a formulat nicio obiecțiune în momentul încheierii procesului verbal, la această rubrică fiind menționat că nu sunt obiecțiuni, iar petentul nu a negat nici un moment că cele menționate de agent nu corespund celor afirmate de el.

În ceea ce privește depoziția martorului audiat la termenul din data de 06.05.2015, aceasta urmează a fi înlăturată, ca nesinceră. Sub un prim aspect, instanța reține că martorul este cumnata petentului, ceea ce imprimă un grad de subiectivism afirmațiilor sale. Pe de altă parte, se observă că declarația sa este în contradicție chiar cu cele susținute de petent. Astfel, potrivit declarației petentului dată în fața organelor de poliție, acesta se deplasa pe banda 1 a _____________________ când martorul a arătat că petentul se deplasa pe banda a II a bulevardului menționat.

Totodată, același martor a făcut afirmații contradictorii, în sensul că deși petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, a predat polița RCA celuilalt șofer implicat în accident pentru repararea mașinii sale, fără să ofere însă nicio explicație rezonabilă a acestui fapt.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Nu există niciun motiv pentru care instanța să înlocuiască amenda cu avertismentul, întrucât petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici nu a invocat și dovedit circumstanțe personale de natura celor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 pentru ca instanța să poată aprecia asupra posibilității înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Pentru motivele arătate, în temei art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea ca nefondată.”.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul care solicită schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, pentru aceleași motive expuse prin plângerea introductivă de instanță.

Față de apelul formulat intimații nu au formulat întâmpinare .

Nu au fost administrate noi în fața instanței de apel .

Procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite de către apelant Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente :

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimată la data de 14.10.2014, petentul a fost amendat cu suma de 540 lei, reținându-se în fapt că în data de 13.10.2014 a condus autoturismul marca Land Rover cu nr. XXXXXXXX pe ____________________ la ____________________________ din zona Complex LIDL nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. XXXXXXXXX intrând în coliziune cu acesta, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 135 lit. d din ROUG nr. 195/2002.

Se constată că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție nu a fost constată în mod direct de către agentul constatator, astfel că în mod greșit a reținut instanța de fond că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, de temeinicie cu privire la situația de fapt constatată..

Procesul-verbal de contravenție se întemeiază însă pe declarațiile conducătorilor audiați în accident , declarații care pot avea valoarea juridică a unor mărturisiri extrajudiciare, revocabile numai pentru eroare de fapt.

În ceea ce privește lipsirea apelantului-petent de dreptul de a formula obiecțiuni, pe lângă împrejurarea că apelantul-petent nu a dovedit că a formulat în fapt obiecțiuni care nu au fost consemnate, dreptul său de a face o relatare proprie a situației de fapt în urma căreia s-a întocmit actul sancționator este pe deplin realizat prin luarea declarației din data de 14.10.2014.

În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, din declarațiile date la data de 14.10.2014 conducătorii auto implicați în accident rezultă că accidentul rutier a avut loc la sensul giratoriu de la complex C___ și nu LIDL, aflat în apropiere, eroare materială care nu are relevanță întrucât existența contravenției nu este condiționată de săvârșirea în anumite circumstanțe de loc, regulile de prioritate în sensul giratoriu fiind aceleași pentru ambele sensuri giratorii,

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, întrucât prin declarațiile date la data de 14.10.2014 conducătorii auto implicați în accident relatează situații de fapt diferite, probele administrate în cursul judecății sunt cele care confirmă aceasta.

Potrivit art. 135 lit. d din R OUG nr. 195/2002, „conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si în următoarele situații: d) când urmează să pătrundă într-o intersecție cu circulație în sens giratoriu fata de cel care circula în interiorul acesteia

Astfel, din proba cu înscrisuri- declarațiile date la data de 14.10.2014 în care sunt descrise avariile produse celor două autovehicule, rezultă că autovehiculul condus de către apelant este cel care a lovit autovehiculul condus de către intimata O____ M______ C_______, ceea ce confirmă susținerea acesteia în sensul că autovehiculul condus de către ea se deplasa deja în sensul giratoriu la momentul la care autovehiculul condus de către apelant a pătruns în sensul giratoriu.

De asemenea, audiat în fața instanței de fond, petentul a arătat că urma să se întâlnească cu intimata O____ M______ C_______ a doua zi, pentru a-i da asigurarea, declarație ce confirmă cele arătate de către intimată prin întâmpinare, în sensul că a doua zi urma să se întâlnească pentru a-i fi înmânată polița de asigurarea auto obligatorie a autovehiculului condus de către petent, pentru a-și repara propriul vehicul.

Or, în condițiile în care vina în producerea accidentului ar fi aparținut intimatei O____ M______ C_______, nu se explică de ce apelantul-petent ar fi fost de acord ca reparațiile autovehiculului acesteia să se realizeze în baza poliței lui de asigurare. Față de această împrejurarea, care reprezintă o recunoaștere implicită a vinovăției în producerea accidentului, în mod legal instanța de fond a înlăturat susținerile petentului cât și declarația martorei audiate în cauză.

Reținând și lipsa oricăror obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție,

Instanța de apel apreciază că situația de fapt a fost stabilită în mod corect de către agentul constatator și că, față de urmarea produsă, sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, neexistând circumstanțe personale care să impună înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului,

D____ care urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant O_____ R_____ E____ cu domiciliul în C________ ______________________ nr.53A, ______________, în contradictoriu cu intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C________, intervenient O____ A______ C_______, cu domiciliul în C________ ____________________, intervenient ________________________, cu sediul în C________ ___________________, împotriva sentinței civile nr.5961/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria C________.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică azi 18.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A_____ B_____ A_____ M_____ C_______

GREFIER,

D______ V________ S_______

Jud.fond.A.U______

Red.decizie jud.A.B.A_____/ 06.01.2016