Cod ECLI ECLI:RO:TBBNS:2016:007.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 5/2016

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2016

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: D____ E_______ L____

JUDECĂTOR : G_______ O____

GREFIER : M______ D_____ P______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul C____ R__ C_______ B_____ împotriva Sentinței civile nr.5064/29.06.2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații Poliția L_____ a M___________ Bistrița, P_______ M___________ Bistrița, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimaților, c.j. B____ C______, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Instanța constată apelul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.

Se constată depusă la dosar întâmpinare formulată de intimații Poliția L_____ a M___________ Bistrița, P_______ M___________ Bistrița (filele 17-19), cu respectarea termenului stabilit de instanță prin raportare la art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului declarat.

Reprezentanta intimaților arată faptul că s-a demarat construcția lucrărilor înainte de a se aproba planul urbanistic și înainte de a se emite autorizația de construire. Arată că nu mai are cereri de formulat.

În estimarea duratei cercetării procesului, tribunalul față de susținerile reprezentantei intimaților apreciază că nu se mai impune acordarea unui nou termen de judecată, cauza putând fi soluționată la acest termen.

Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri și incidente de soluționat, potrivit art. 244 NCPC, se socotește lămurit și declară cercetarea procesului încheiată, fixând termen pentru dezbaterea fondului în această ședință, conform disp. art. 392 NCPC și acordă cuvântul în ordinea statornicită de art. 216 NCPC.

Reprezentanta intimaților, c.j. B____ C______, solicită respingerea apelului declarat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, menținerea procesului verbal de contravenție atacat pentru considerentele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Arată că instanța de fond în mod corect a reținut că această construcție nu a fost finalizată, observând faptul că este vorba despre o contravenție continuă, astfel că sancțiunea a fost corect aplicată. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța se declară lămurită, astfel încât în temeiul disp. art. 394 NCPC, închide dezbaterile și reține apelul în dezbatere.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată că:

Prin sentința civilă nr. 5064/2015 pronunțată Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea formulată de petentul C____ R__ C_______ B_____ în contradictoriu cu intimații Poliția L_____ a M___________ Bistrița și P_______ M___________ Bistrița, având ca obiect plângere contravențională și, în consecință, s-a menținut în totalitate procesul–verbal de constatare a contravenției nr. xxxxx /19.03.2014. Totodată, s-a respins cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. xxxxx din 19.03.2014, petentul C____ R__ C_______ B_____ a fost sancționat contravențional cu o amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 26 alin.1 litera a din legea 50/1991, reținându-se că în urma controlului din data de 25.02.2014, ora 13:45, în municipiul Bistrița, cartier Unirea, zona Poligon, petentul a executat o construcție în regim de înălțime P+M, fără a deține autorizație de construire eliberată de Primăria Bistrița.

Petentul a susținut că ar fi prescris dreptul de a constata contravenția și a aplica amenda contravențională, așa cum prevede art. 31 din legea 50/1991, dar a recunoscut că a construit casa în cauză fără autorizație și că împreună cu alți vecini aflați în aceeași situație au contribuit financiar pentru efectuarea planului urbanistic zonal.

Instanța a reținut că nici în prezent lucrările de construire la casa din cauză nu sunt terminate, așa cum reiese din fotografia depusă la dosar fila 26, declarația martorului P__ V_____ (fila 56) care arată că și în prezent se mai lucrează la casă, petentul trebuind să mai pună gresie în camere, declarația martorului P__ S______ R____ (fila 83), martor ce arată că în prezent casa nu este tencuită pe exterior și precizează că petentul s-a oprit din construit în anul 2011, fiind evident că a avut loc o întrerupere a activităților de construire și nu la finalizarea lor.

Așa cum precizează art. 31 din legea 50/1991, dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda prev. la art. 26 din lege se prescrie în doi ani, însă prescripția curge de la data săvârșirii faptei contravenționale.

Cât timp fapta de a executa lucrări de construire este o faptă ce necesită timp prin natura sa, instanța a reținut că în cauză contravenția este continuă, întrucât încălcarea obligației legale durează în timp, așa cum prevede art. 13 alin.2 din OG 2/2001.

Contravenția prevăzută de art. 26 alin.1 litera a din legea 50/1991 are ca element material executarea lucrărilor de construire. Cât timp în cauză s-a construit o casă, este evident că elementul material poate fi continuat până la terminarea lucrărilor de construire, în sensul că nu ar mai fi necesară vreo lucrare de construire, respectiv casa ar fi terminată. Până la acel moment elementul material al contravenției poate continua, fiind evident că după ultima lucrare de construire contravenientul nu ar mai putea săvârși vreun act material. În consecință instanța reține că atât timp cât casa nu era terminată în sens de lipsă obiectivă a vreunei lucrări de construire ce nu ar mai putea fi efectuată, termenul de doi ani al prescripției reglementat de art. 31 din legea 50/1991 începe să curgă de la data constatării contravenției. Dacă ar fi fost efectuate toate lucrările de construire, termenul de început al curgerii prescripției ar fi început să curgă de la data efectuării ultimei lucrări de construire.

În cauză cât timp casa mai necesita lucrări de construire, tencuit exterior, instanța a reținut că nu era prescris dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda contravențională, astfel că a înlăturat această susținere a petentului.

Faptul că petentul ar fi solicitat de mai multe ori autorizație de construire și nu a primit un răspuns pozitiv, nu ar fi avut vreo relevanță, potrivit art. 11 din OUG 2/2001, cauzele care înlătură caracterul contravențional al unei fapte sunt: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beția voluntară completă, eroarea de fapt, infirmitatea, dacă are legătură cu fapta, motivul invocat de petent nu se încadrează în elementele de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.

Legea 50/1991 prevede expres că nu se poate aplica sancțiunea avertismentului la contravențiile prevăzute de acest normativ, sens în care instanța a respins cererea de transformare a sancțiunii amenzii contravenționale în sancțiunea avertismentului.

Cât timp instanța a înlăturat criticile aduse procesului verbal contestat și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 a căror lipsă ar conduce la anularea din oficiu a procesului verbal, instanța a reținut că procesul verbal contestat este temeinic și legal întocmit și a respins plângerea contravențională.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, C____ R__ C_______ B_____, apreciind ca fiind neîntemeiată, ținând cont de faptul că motivele pe care se sprijină sunt contradictorii și străine de natura pricinii, iar instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel că hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Se arată că petentul a început construcția unei locuințe încă dinainte de anul 2009 în localitatea Unirea (localitate aflată în administrarea primăriei mun. Bistrița) finalizându-le în vara anului 2011. La data de 24.03.2009 i-a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 523/24.03.2009 însoțit de avizul de oportunitate.

După obținerea certificatului de urbanism, acesta s-a adresat Primăriei în vederea eliberării autorizației de construcție astfel cum legislația în vigoare o solicită. Angajații primăriei i-au adus la cunoștința faptul că în aceasta zonă nu se pot emite autorizații de construire având în vedere faptul că pentru aceste terenuri nu există încă un Plan Urbanistic Zonal, urmând a se lucra la acesta în viitorul apropiat. Existând în acest sens și un răspuns scris la solicitarea apelantului.

Având în vedere faptul că în zona unde se află imobilul construit de petent, erau mai multe persoane în aceeași situație, s-au adresat din nou Primăriei și li s-a răspuns că se poate realiza acest Plan Urbanistic Zonal din veniturile proprii în situația în care se grăbeau să obțină autorizația de construire.

Se precizează că, împreună cu persoanele care dețin imobile construite în această zona a realizat Planul Urbanistic Zonal din venituri personale iar la începutul acestui an s-au adresat din nou Primăriei în vederea obținerii autorizației de construire.

La data de 14.03.2014 petentul a depus actele necesare în vederea obținerii autorizației acordându-i-se un nr. de înregistrare și un termen în vederea soluționării dosarului.

Ulterior acestei date, respectiv în 19.03.2014 a fost întocmit procesul verbal de contravenție.

Se mai arată că, din toată această înșiruire de evenimente nu reiese decât reaua credință a reprezentațiilor instituției, care, deși s-a realizat PUZ-ul din banii proprietarilor de terenuri din această zonă, nu au găsit susținere în obținerea autorizațiilor de construcție, mai mult decât atât , după ce documentația petentului a fost completă și s-a depus la Primărie, la doar câteva zile, aceștia au emis procese verbale de contravenție, sancționându-ne cu amenda de 5000 lei.

Potrivit art. 31 din Legea 50/1991 dreptul de a constata contravențiile și de a aplica sancțiunile prevăzute de art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

Mai mult decât atât, potrivit Deciziei nr.7 a ICCJ „ dreptul de a constata contravențiile și de aplica amenzile prevăzute de art. 26 din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei."

La toate aceste argumente trebuie avut în vedere și faptul că în general instituția prescripției are că rațiune sancționarea titularului unui drept pentru pasivitatea să o anumită perioada de timp, precum și protejarea securității circuitului civil, instituind pentru cel în favoarea căruia curge posibilitatea păstrării dreptului care a fost născut cu încălcarea unor norme.

Se menționează că, având în vedere aceste aspecte și situația de fapt prezentată de apelant, respectiv faptul că, această construcția a imobilului a fost finalizată încă din anul 2011, nenumăratele încercări de a obține autorizația de construire chiar suportând costuri pentru obținerea unui PUZ (costuri care ar fi trebuit să cadă în sarcina Primăriei în a cărei administrare intră terenul în discuție, teren pe care s-a construit imobilul), solicită a se avea în vedere faptul că această fapta contravențională este prescrisă deoarece s-a scurs perioada de 2 ani de la finalizarea construcției.

Astfel cum au relatat și martorii audiați în cauză, construcția a fost finalizată cu mult timp înainte de a se aplica amenda, chiar dacă petentul a mai făcut lucrări de amenajare a curții, și acestea au fost executate cu mai bine de doi ani înainte de data aplicării amenzii contravenționale.

În ceea ce privește sancțiunea avertismentului se poate aplica conform art. 7 punctul 3 din OG nr. 2/2001 și în cazurile în care actul normativ de stabilire a sancțiunilor nu prevede această sancțiune, derogare de la principiul care permite organelor de constatare să aplice această sancțiune.

De aceea, solicită a fi avut în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu trebuie să constituie un mijloc de răzbunare a societății ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.

Se precizează că, acest scop preventiv era atins astfel dacă agenții atrăgeau atenția asupra faptei și aplicau sancțiunea avertismentului.

Pentru o justa interpretare a faptelor solicită aprecierea la justa valoare a celor contestate și consemnate în procesul verbal și în situația în care instanța nu va anula procesul verbal, să constate faptul că sancțiunea cu avertismentul este îndestulătoare.

Având în vedere aspectele invocate solicită admiterea apelului declarat și, în consecință, anularea procesului verbal atacat.

Intimații P_______ municipiului Bistrița și Poliția L_____ a municipiului Bistrița au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Apreciază că instanța de fond, în mod corect, a reținut că, în ceea ce privește prescrierea dreptului de a constata și sancționa fapta, în speță nu poate fi aplicabil art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare deoarece, întrucât la data constatării contravenției construcția nu era finalizată.

Acest aspect se desprinde din prevederile art. 37 alin. 5 din Legea 50/1991 conform căruia „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. în această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege". În plus, mai invocă și prevederile art. 13 alin 2, teza a doua din OG 2/2001, conform căruia „Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp". (în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 26/01.2004, decizie ulterioară Deciziei nr. 7/2001 ÎCCJ).

Fiind vorba despre o contravenție de rezultat, fapta contravențională ca atare constă nu în executarea propriu-zisă a acțiunii, ci în nerespectarea obligației de a avea autorizație de construire.

Apelantul a recunoscut de altfel că a început construcția fără a deține autorizație de construire iar din probatoriul administrat, în special din declarația martorilor P__ V_____ și P__ S______ R____, rezultă că susținerile petentului apelant privind finalizarea construcției nu se confirmă.

Așa cum se arată și în doctrină, obiectul contravenției îl constituie, din punct de vedere juridic, valorile sociale care sunt protejate prin norma contravențională, iar din punct de vedere material, obiectul unei contravenții îl reprezintă materializarea obiectului juridic. Cât privește latura obiectivă a contravenției, aceasta constă în acțiunea sau inacțiunea descrisă în norma de stabilire și sancționare a contravenției - ori în cazul de față este vorba despre încălcarea obligației prevăzută la art. 1 din Legea nr.50/1991 republicată „ (1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, In cazul In care legea nu dispune altfel".

Fiind o contravenție continuă, data săvârșirii faptei este identică cu data constatării contravenției de către agentul constatator, moment de la care începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.

Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și post-utilizarea construcțiilor iar certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

Se mai arată că, în aceeași ordine de idei, suportarea cheltuielilor ocazionate de elaborarea unui Plan urbanistic zonal de către beneficiarii acestuia este reglementată legal prin art.54 al.2 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul potrivit căruia Planurile urbanistice zonale și planurile urbanistice de detaliu, cu excepția celor prevăzute la alin. (1), se finanțează de persoanele juridice sau persoanele fizice interesate.

Se precizează că, și raportat la acest aspect reaua-credință a petentului, care a ignorat mențiunile din Certificatul de urbanism nr.66/2012 emis în vederea elaborării unui PUZ și mai mult, a demarat lucrările de construire anterior adoptării Hotărârii Consiliului local al municipiului Bistrița nr. 78/27.06.2013 și evident în lipsa autorizației de construire.

În concluzie, având în vedere cele ce preced, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție nr. xxxxx din 19.03.2014 și a sancțiunilor aplicate.

În drept, s-au invocat art.205 NCPC, Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul cu modificările și completările ulterioare.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476 - 478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi relevate:

În cauza de față, procesul-verbal contestat a fost încheiat de către Poliția L_____ a municipiului Bistrița, iar sancțiunea contravențională în cuantum de 5000 lei a fost aplicată de către P_______ municipiului Bistrița, în baza disp. art. 26 lit. "a" din Legea nr.50/1991, reținându-se că în data de 25.02.2014, urmare a unui control efectuat în cartierul Unirea, zona Poligon din municipiul Bistrița, s-a constatat faptul că petentul a ridicat o casă de locuit în regim P+M și anexa în regim de înălțime parter, fără a deține autorizație de construire.

Petentul a invocat că dreptul de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii era prescris la data constatării faptei, raportat la prevederile art. 31 din Legea nr. 50/1991: „Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”.

În dispozitivul Deciziei nr.7 din 2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii s-au statuat următoarele: „1. Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din această lege (potrivit numerotării de la acel moment) se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. 2. În cazul construcțiilor în curs de executare, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției. 3. Obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, o atare împrejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale”.

Așadar, Curtea Supremă de Justiție nu a statuat cu privire la momentul terminării construcției în raport de prevederile art. 37 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, reglementare care nu exista la momentul pronunțării deciziei, în conformitate cu care „Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie”.

De asemenea, nu s-a statuat cu privire la momentul terminării construcției nici raportat la prevederile alineatului 4 al aceluiași articol, în conformitate cu care „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară, situație în care se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege”, nici această reglementare neregăsindu-se in cuprinsul Legii nr. 50/1991 la acel moment.

În consecință, instanța de control conchide că Decizia nr.7/2000 nu poate reținută ca argument în sensul că momentul săvârșirii faptei, în cazul edificării construcțiilor fără autorizație, este acela al finalizării, potrivit art. 37 din Legea nr. 50/1991, impunându-se a se distinge între noțiunile de terminare a construcției, ca fapt material obiectiv și finalizarea acesteia, din punct de vedere juridic, pentru a putea fi înscrisă în cartea funciară.

Așadar, aplicarea art. 31 din Legea nr. 50/1991, care reglementează prescripția răspunderii contravenționale, se raportează la noțiunea de terminare a construcției, având în vedere că fapta contravențională continuă a edificării construcțiilor fără autorizație de construire are un moment de epuizare, care constă în terminarea acestor lucrări, acesta fiind momentul săvârșirii faptei.

Nu se poate considera că săvârșirea faptei de realizare a lucrărilor de construire fără a avea autorizație în acest sens, ori cu încălcarea autorizației, se comite continuu, până la finalizarea în sens juridic a construcției, respectiv până la ___________________________ obținerea autorizației sau prin respectarea prevederilor acesteia.

În realitate, din punct de vedere material și obiectiv, fapta de construire fără autorizație are doua momente esențiale, unul de începere și unul de terminare, în funcție de care se determină și răspunderea contravențională.

Interpretarea contrară, potrivit căreia săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 50/1991 poate fi sancționată o perioadă de timp nedeterminată, de la momentul începerii lucrărilor de construcție până la momentul obținerii autorizației de construire (acesta fiind momentul finalizării, potrivit art. 37), nu numai ca este contrară textului legal, dar si rațiunii instituției prescripției răspunderii contravenționale, anume sancționarea titularului unui drept pentru pasivitatea sa o anumită perioadă de timp, precum și protejarea securității circuitului civil, instituind pentru cel în favoarea căruia curge posibilitatea păstrării dreptului care a fost născut cu încălcarea unor norme.

În cazul de față, raportat la probatoriul administrat în fața instanței de fond, reiese că lucrările de construire nu erau finalizate la data controlului( casa, deși ridicată, nu era decât tencuită în exterior, nu și vopsită, iar în interior mai erau necesare lucrări), aspect evidențiat și de planșa foto depusă la fila 26 dosar fond, instanța reține că termenul de prescripție de 2 ani nu a început să curgă din anul 2011, când petentul s-a oprit din lucrări, deoarece în cazul construcțiilor în curs de executare, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției indicată în procesul verbal – 25.02.2014, fiind demonstrat că la momentul încheierii actului sancționator – 19.03.2014, nu era împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.

Raportat la cele mai sus expuse, tribunalul reține că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legii speciale, considerente pentru care, în baza art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul C____ R__ C_______ B_____ împotriva sentinței civile nr. 5064/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații Poliția L_____ a M___________ Bistrița și P_______ Municipiul Bistrița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul C____ R__ C_______ B_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. Bistrița, ___________________, _____________, jud. Bistrița-Năsăud, cu domiciliul procesual ales în Bistrița, __________________. 8, jud. Bistrița-Năsăud, la av. M______ I_____ A___, împotriva sentinței civile nr. 5064/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații Poliția L_____ a M___________ Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr.2, jud. Bistrița-Năsăud, CUI xxxxxxx și P_______ M___________ Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud, CUI xxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,GREFIER,

L____ D____ E_______ O____ GabrielaPărăuan M______ D_____

RED/DACT

DEL/ACC

11.02.2016

Jud. fond: B___ M______ A___

4 ex.