Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 755

Ședința publică din 11 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O_______ C_____ S________

Judecător A_____ S_____ S_____

Grefier C______ C______

Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă ___________________. prin reprezentant S__________ I_____, împotriva sentinței civile nr. 1292 din 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă al Județului Gorj, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns S__________ I_____ pentru apelanta petentă ___________________. și consilier juridic B_____ A____ pentru intimatul I____________ T_________ de Muncă al Județului Gorj.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, în condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 N.C.P.C., tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 N.C.P.C., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, tribunalul a constatat cercetarea judecătorească încheiată, acordând cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel:

S__________ I_____ pentru apelanta petentă ___________________., a solicitat admiterea apelului, considerându-se nevinovat de cele reținute prin procesul-verbal de contravenție, și să se aibă în vedere că apelanta petentă nu a mai săvârșit fapte de acest gen.

Consilier juridic B_____ A____ pentru intimatul I____________ T_________ de Muncă al Județului Gorj a solicitat respingerea apelului ca nefondat și să se aibă în vedere că petenta a mai fost sancționată pentru astfel de fapte.

TRIBUNALUL

Asupra apelului declarat:

P___ sentința civilă nr. 1292 din 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de reclamanta ___________________., în contradictoriu cu pârâtul I____________ T_________ de Muncă Gorj.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.04.2014, reclamanta ___________________. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxx emis de I____________ T_________ de Muncă Gorj în data de 26.03.2014, solicitând anularea procesului verbal și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii „ amendă” cu sancțiunea „ avertisment”.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că prin procesul verbal contestat societatea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1500 lei și s-a menționat faptul că aceasta nu se face vinovată de cele reținute în sarcina sa.

În dovedire au fost depuse înscrisurile de la filele 4 -13.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

S-a arătat că, potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, în urma controlului documentelor efectuat la sediul Inspectoratului T_________ de Muncă Gorj în data de 26.03.2014 (documente puse la dispoziție de către administrator), verificând statele de plată și pontajele lunii ianuarie 2013, societatea reclamantă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1500 lei conform art. 260 alin. 1 lit. j din Legea nr. 53/2003 care prevede: „Constituie contravenție și se sancționează astfel nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.

S-a menționat că potrivit pontajului aferent lunii ianuarie 2014, salariatele Ș_____ D___ și B______ A____ figurează pontate cu 6,30 ore lucrate în zilele de 4,11,18 și 25 ianuarie, iar în statul de plată nu sunt evidențiate și nici remunerate, fiind încălcate prevederile art. 137 din Codul Muncii, care prevede următoarele: (1) Repausul săptămânal se acordă în doua zile consecutive, de regula sâmbăta si duminica. (2) În cazul in care repausul în zilele de sâmbătă si duminica ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, după caz, prin contractul individual de muncă.(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioada de activitate continua ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. (5) Salariații al căror repaus săptămânal se acorda in condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

S-a mai precizat, în întâmpinare, faptul că, în conformitate cu foile colective de prezență aferente perioadei controlate, salariații sunt pontați dar nu sunt plătiți în zilele de sâmbătă și duminică, iar din verificarea statelor de plată a salariaților s-a constatat că orele pe care acești salariați le-au lucrat au fost evidențiate dar nu au fost plătite cu spor la salariu așa cum prevede legea, salariul tarifar fiind identic cu brutul realizat, menționându-se totodată că neaplicarea sporului prejudiciază bugetul de stat, prin neplata contribuțiilor datorate pentru întreaga sumă.

S-a învederat că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și că în mod justificat petenta a fost sancționată în conformitate cu art. 260 alin. 1 lit. j din Legea nr. 53/2003 care stabilește că orice angajator trebuie să respecte repausul săptămânal de lucru.

S-a menționat că nu se impune reindividualizarea pedepsei deoarece reclamanta a mai fost sancționată pentru aceeași faptă cu amendă, sancțiune ce a fost înlocuită ulterior cu avertisment, sancțiune ce nu și-a atins scopul.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de Procedură Civilă.

Au fost atașate la întâmpinare înscrisurile de la filele 22-29.

La data de 26.05.2014, rpetenta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a învederat faptul că în luna ianuarie 2014, numita B______ A____ a lucrat 6,30 ore/zi, având duminicile libere, iar pe data de 22.01.2014 în statul de plată apare plătită pentru 8 ore/zi.

S-a menționat de asemenea că în luna ianuarie 2014, cele două angajate au lucrat toată luna 151,24 ore, iar în statul de plată au fost plătite pentru 168 ore, petenta precizând totodată că instanța trebuie să aibă în vedere și faptul că liberele angajaților se acordă și după nevoile personale, iar în luna februarie și-au luat libere aferenta lunii ianuarie 2014, conform foii de pontaj.

A mai arătat că bugetul de stat nu a avut cu nimic de suferit, deoarece în cadrul societății nu există o regulă a neacordării acestor libere după cum reiese și din foile de pontaj.

Au fost depuse înscrisurile de la filele 39-46.

La termenul din data de 11.09.2014, au fost ascultate martorele B______ A____ și Ș_____ D___, angajate ale societății petente.

Examinând plângerea în raport cu probele administrate, instanța de fond a apreciat următoarele:

P___ procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxx, încheiat la data de 26.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în sarcina sa că, în urma verificării ce a avut loc la data de 26.03.2014, ora 12.30, la sediul Inspectoratului T_________ de Muncă Gorj, a ștatelor de plată pentru salariați întocmite de ___________________. pe luna ianuarie 2014, documente ce au fost confruntate cu foile colective de prezență întocmite de angajator pe luna ianuarie 2014, în care salariatele B______ A____ și Ș_____ D___ figurează cu câte 6,30 ore lucrate în zilele de 4, 11, 18 și 25 ianuarie 2014 (zile de sâmbătă), s-a constatat faptul că orele lucrate de aceste salariate în cele patru zile de sâmbătă din luna ianuarie 2014 nu au fost plătite cu spor conform art. 137 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicată.

A fost sancționată contravențional reclamanta în temeiul art. 260 alin 1 litera j din legea 53/2003 cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei.

În termen legal împotriva procesului verbal de contravenție a formulat plângere petenta.

Verificând din oficiu potrivit dispozițiilor art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de contravenție instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu.

Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul contestator corespunde realității.

Instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situație de prezumția de legalitate și temeinicie, în sensul că face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, probă ce cade în sarcina reclamantului, care, astfel cum rezultă din actele dosarului, deși a contestat cele reținute în actul de constatare, nu a furnizat suficiente probe pertinente care să dovedească o altă situație de fapt.

Instanța a reținut că starea de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție contestat a fost dovedită cu înscrisul constatator și anexa acestuia, respectiv foile colective de prezență și statele de plată aferente perioadei controlate, din care rezultă că numitele Ș_____ D___ și B______ A____ au lucrat câte 6,30 ore în zilele de 4, 11, 18 și 25 ale lunii ianuarie, fără a fi remunerate suplimentar, fiind încălcate prevederile art. 137 din Legea nr. 53/2003 potrivit căruia: (1) Repausul săptămânal se acorda in doua zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. (2) În cazul in care repausul in zilele de sâmbătă si duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și in alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

Că din interpretarea coroborată a textelor mai sus menționate rezultă concluzia că desfășurarea activităților de serviciu de către angajat în cursul zilei de sâmbătă sau duminică, ce poate avea loc doar în situații excepționale de natură a prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, atrage obligația angajatorului de a-i acorda salariatului un spor la salariu.

Cum din actele dosarului nu a rezultat că societatea reclamantă a oferit sporul de salariu angajatelor Ș_____ D___ și B______ A____ pentru activitățile îndeplinite în zilele de sâmbătă, instanța reține încălcate dispozițiile art. 137 din Legea nr. 53/2003, faptă ce constituie contravenție conform art. art. 260 alin. 1 lit. j din Legea nr. 53/2003 care prevede : „Constituie contravenție și se sancționează astfel nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.

Instanța a reținut că dispozițiile legale mai sus enunțate au fost elaborate pentru protejarea și respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor încadrate în muncă, dreptul la odihnă și la recompensă pentru munca prestată în timpul liber, astfel că importanța drepturilor ocrotite conferă normei o valoare deosebită a cărei respectare trebuie să se facă cu strictețe de către angajatori.

Martorele Ș_____ D___ și B______ A____, ascultate în cursul cercetării judecătorești au arătat că în calitate de angajați ai societății petente lucrează 5 zile pe săptămână, că beneficiază de 2 zile libere pe săptămână de obicei sâmbăta și duminica, însă uneori când se ivește o problemă personală în cursul săptămânii solicită acordarea unei zile libere, urmând să recupereze sâmbăta.

În răspunsul la întâmpinare, petenta a învederat că liberele angajaților se acordă și după nevoile personale, iar în luna februarie angajații și-au luat liber și pentru luna ianuarie 2014.

Instanța de fond a reținut că acordarea de către angajator a zilelor de repaus și în funcție de nevoile personale ale angajaților, nu îl absolvă de obligația de a plăti sporul salarial prevăzut de lege.

Așa cum s-a arătat mai sus, normele legii nr. 53/2003, dată fiind importanța valorilor sociale ocrotite, sunt de strică interpretare, aspect ce rezultă expres din cuprinsul legii care la art. 38 prevede faptul că „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a analizat sancțiunea aplicată de agentul constatator așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a considerat că sancțiunea amenzii aplicată, constând în minimul prevăzut de lege, în raport de valoarea socială protejată prin norma încălcată, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Față de cele expuse mai sus, instanța a respins plângerea contravențională ce face obiectul prezentei cauze.

Împotriva sentinței a declarat apel petenta ___________________., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P___ motivele scrise de apel, apelanta petentă a solicitat ca instanța de apel să caseze sentința atacată și să trimită cauza la rejudecare pentru noi probatorii și pentru audierea martorilor, iar în cazul în care se va trece peste această solicitare, instanța de apel să schimbe sentința și în subsidiar să înlocuiască sancțiunea „amendă” cu sancțiunea la „avertisment”.

S-a arătat de către apelanta petentă că prin sentința atacată i-a fost respinsă plângerea formulată, aceasta nedând dovadă de rol activ în sensul că nu a făcut toate diligentele pentru o judecată corectă a cauzei.

A menționat că în cauza de față, a avut tot timpul contract economic cu un contabil, iar aceste rețineri în sarcina sa nu trebuia să le facă administratorul societății, ci contabilul.

Mai mult, așa cum a arătat instanței de fond, liberele angajatelor le-a acordat și în funcție de nevoile acestora și au fost luni când acestea au lucrat toată luna din cauza acestor decalări, dar nu a încălcat cu nimic temeiul juridic.

Că, nu este de acord cu reținerea instanței cum că dacă nu există martor, procesul-verbal fiind întocmit de un agent al statului trebuie să i se recunoască valoarea sub aspectul constatării de fapt, deoarece procesul-verbal se bucură de prezumția de netemeinicie și nelegalitate până la proba contrară, ori în cazul de față, apelanta petentă a probat acest lucru, dar instanța de fond nu a luat în seamă acest aspect.

Având în vedere și analizând gradul de pericol social, trebuie ca instanța de apel să analizeze că starea nu este gravă, nu au existat sesizări din partea angajaților cu privire la vre-o neregulă a firmei, cu atât mai mult cu cât apelanta petentă a acordat un program flexibil după nevoi și urgențe.

În drept, apelanta petentă și-a întemeiat apelul pe dispozițiile noului cod de procedură civilă.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul reține ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

P___ sentința civilă nr. 1292 din 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta ___________________., împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxx, încheiat la data de 26.03.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Gorj.

S-a reținut de instanța de fond că intimata petentă a săvârșit contravenția prev. de art. 260 alin 1 lit. j din legea 53/2003, constând în aceea că nu a oferit sporul de salariu angajatelor Ș_____ D___ și B______ A____ pentru activitățile îndeplinite în zilele de sâmbătă, conform prevederilor art. 137 din același act normativ , apreciindu-se că, raportat la criteriile prev. de art. 21 alin 3 din OG 2/2001, sancțiunea amenzii în cuantum de 1500 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Tribunalul, examinând probele administrate în cauză, constată că în mod corect a reținut instanța de fond că intimata petentă a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție întocmit de ITM Gorj, respectiv că două dintre angajatele societății B_______ SRL nu au beneficiat de sporul acordat de lege pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal, conform prevederilor art. 137 alin 3 din același act normativ, prev. de art. 260 alin 1 lit. j din legea 53/2003 , aspect care rezultă din ștatele de plată atașate la dosar, dar și din declarațiile martorelor Ș_____ D___ și B______ A____, ce au învederat instanței de fond că lucrează în zilele de sâmbătă și duminică pentru a recupera liberele ce li se acordă în cursul celorlalte zile ale săptămânii.

Se impune mențiunea că această procedură este neconformă normelor incidente în materie.

În ceea ce privește critica apelantei privind necesitatea administrării de noi probatorii și lipsa de rol activ a instanței de fond pentru o justă soluționare a cauzei, tribunalul are în vedere dispozițiile art. 254 C.proc.civ ce prevăd condițiile în care părțile pot propune probe, dar și faptul că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

În speță, se constată că la primul termen de judecată, respectiv la data de 19.06.2014 prima instanță a pus în discuția părților probele propuse, necesare pentru dezlegarea pricinii, fiind încuviințate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii propuși de reprezentantul petentei.

Așadar, susținerea mai sus arătată nu poate fi primită ca de altfel nici apărarea reprezentantului petentei privind prezumția de netemeinicie și nelegalitate a procesului verbal.

Este bine știut că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, doctrina și jurisprudența fiind unanime în a asocia prezumția de legalitate a actului administrativ cu prezumția de autenticitate și veridicitate a acestuia, fiind afirmat că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție este o prezumție prevăzută de lege în sensul pe care instanța europeană îl dă acesteia.

Simpla negare a faptei nu reprezintă și nu se poate interpreta prin aplicarea principiului in dubio pro reo care să profite petentului, deoarece în situația sancționării unor contravenții constând în fapte omisive de nerespectare a unor prevederi legale, cum este contravenția reținută în cauza de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă.

Astfel, procesul verbal, dovedește doar o situație de fapt care a dus la încheierea sa.

În situația sancționării unor contravenții constând în omisiuni, cum este în speța de față, se naște prezumția rezonabilă că a existat o încălcare a prevederilor legale, iar sarcina probei contrară acestei prezumții aparține petentului în calitatea sa de contravenient, respectiv de a prezenta toate probele prin care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul verbal de constatare a contravenție.

Pe de altă parte, analizând întreg materialul probator aflat la dosarul instanței de fond, tribunalul reține că în mod corect s-a apreciat drept corespunzătoare contravenției reținută în seama societății petente, sancțiunea amenzii ce a fost stabilită de intimat la minimul incident, față de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite, ținând cont de abaterea anterioară a petentei, care deși nu este de identică cu cea de față se înscrie în același gen de fapte sancționate de legiuitor.

Față de considerentele ce preced , constatând că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare realității și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, în temeiul art. 480 alin 1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă ___________________., cu sediul în Motru, _________________________. 3, _____________, județul Gorj, reprezentată de S__________ I_____, împotriva sentinței civile nr. 1292 din 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă al Județului Gorj, cu sediul în Tg.-J__, _____________________. 154, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11 Martie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte, O_______ C_____ S________		Judecător, A_____ S_____ S_____
	Grefier, C______ C______

Red. A.S.S.

Tehnored. C.C.

Judecăt. fond P.-D. O____

4 ex./ 11.05. 2015