R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3599/2013

Ședința publică din data de 6 septembrie 2013

Instanța constituită din:

Președinte : R____ M__________

Grefier : M________ G______ M_____

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petenta _____________, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii de față constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, la data de 03.09.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, contestatoarea _____________ în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, anularea procesului-verbal de contravenție _______ 12 nr. xxxxxxx/20.08.2012.

Cererea nu a fost motivată în fapt.

În drept, au fost invocate disp. art. OG nr. 15/2002.

În susținerea cererii a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție _______ 12, nr. xxxxxxx/20.08.2012.

La data de 06.02.2012 contestatoarea, a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției si a efectelor acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment având în vedere lipsa pericolului social al contravenției.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că procesul-verbal de contravenție este netemeinic și nelegal, întrucât agentul constatator nu a respectat dispozițiile art 16 alin 1 din OG 2/2001 întrucât nu au fost arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.

Contestatoarea a precizat că în lipsa unor precizări esențiale și în lipsa unor alte probe din care să se poată trage o concluzie privind gravitatea faptei se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, în sensul că se va considera ca fapta este de o gravitate minima, aplicându-se, de la caz la caz, sancțiunea avertismentului.

Contestatoarea a mai arătat că prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza A_____ vs Romania din 4 octombrie 2007, CEDO s-a constatat că anumite dispoziții ale legislației contravenționale încurajează o jurisprudență contrară prezumției de nevinovăție. Pe fond, CEDO a considerat că sistemul procedural român în materie contraventională, având la baza principii de procedură civilă ce impun celui ce deschide o procedură judiciară - să probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de nevinovăție. Contestatoarea a precizat că actul de constatare și sancționare a contravențiilor nu poate face dovada prin el însuși a existentei faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzată de săvârșirea contravenției. Curtea a considerat ca prezumția de legalitate și de adevăr a procesului-verbal de contravenție este o prezumției lipsită de rezonabilitate.

Contestatoarea a precizat că din cuprinsul procesului verbal se poate constata că pe acesta sunt aplicate două ștampile care cuprind mențiunea: "Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica București 1" fără a se putea identifica dacă aceasta emană de la C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA care este beneficiarul unor sume înscrise în procesul verbal întocmit.

Un motiv de anulare îl constituie faptul că procesul verbal este întocmit de către un agent al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, iar ștampila aplicată pe procesul verbal aparține unui alt organism.

De asemenea s-au încălcat prevederile art. 17 din același act normativ întrucât lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitate procesului verbal, ori în cazul său acest fapt este evident. Art. 17 din OG2/200 care stabilește în mod clar obligativitatea existenței semnăturii fizice a agentului constatator, ori așa cum se poate observa din procesul verbal întocmit semnătura lipsește. În situația în care se aplică dispozițiile legii mai sus enunțate obligația existentei unei semnături fizice aplicată pe procesul verbal trebuie efectuată prin raportare la art. 17 din OG2/2001 nefiind de ajuns enunțarea legii pentru a înlocuii existența semnăturii, întrucât actul normativ nu poate suplini lipsa semnăturii.

Contestatoarea a subliniat faptul că legea impune întocminrea procesului-verbal în formă scrisă. Contestatoarea a precizat faptul că agentul care a constatat contravenția într-o anumită manieră trebuia să îi acorde posibilitatea de a semna procesul verbal, și de a formula obiectiuni.

Astfel, actul de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat abuziv persoana sancționată nu are posibilitatea producerii niciunei probe contrare prev; de lege în legătura cu acuzația sa.

A apreciat că actul de constatare și sancționare a contravențiilor nu poate face dovada prin el însusi a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.

Contestatoarea a arătat că avea de făcut anumite obiecțiuni referitoare la contravenția ce i se reține, dar cu toate acestea nu a putut să exprime obiecțiunile, întrucât intimata nu i-a acordat această posibilitate.

Contestatoarea a menționat că inserările din formularul tipizat nu înlocuiesc obligația agentului constatator de a constata faptic la fața locului împrejurările care au dus la semnarea procesului-verbal doar de către agentul constatator, fără a fi utilizat un martor deoarece ar duce implicit la o ineficiență a art. 19 din OG 2/2001.

S-a invocat și faptul că agentul constatator nu a menționat care este pericolul social care a determinat sancționarea cu amendă.

În drept, au fost invocate disp. OG nr. 15/2002.

În susținerea cererii a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție _______ 12, nr. xxxxxxx/20.08.2012, Sentința Civilă nr. 619/26.01.2010.

Ca motive de nulitate a actului sancționator a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 privind lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, apreciind că dispozițiile Legii 445/2001 nu sunt incidente în cauză și pentru nemenționarea datei corecte a săvârșirii faptei, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 privind dreptul contravenientului de a face obiecțiuni și a dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 privind nesemnarea procesului-verbal de către un martor.

Pe fondul cauzei a precizat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, precum și faptul că agentul constatator a ignorat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

În subsidiar, a subliniat că fapta reținută în sarcina sa prezintă un pericol social minim, iar sancțiunea aplicată este prea severă.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și OG 15/2002.

Petenta a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție.

Intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator precum și actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

Prin Sentința Civilă nr. 1412/08.02.2013, Judecătoria Sectorului 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D___. Dosarul a fost înregistrat la data de 22.03.2013 pe rolul Judecătoriei D___, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșa foto.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ___________ R12 nr. xxxxxxx încheiat la data de 20 august 2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.750,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în data de 13.xxxxxx, ora 17,24 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la motivul de nulitate absolută a procesului-verbal constând în lipsa semnăturii agentului constatator, instanța are în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 potrivit cărora în înțelesul legii „2. înscris în forma electronica reprezintă o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; 3. semnătura electronica reprezintă date în forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica și care servesc ca metoda de identificare;”

Totodată, în art. 5 din același act normativ se dispune că “Înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”., iar în art. 7 se arată că “În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu-și pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenție, care în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia. În speță, procesul-verbal a fost întocmit și semnat de către agentul constatator Stluța T____, calificat în acest sens în baza certificatului xxxxxxxxxxxx034b4c.

Nici criticile petentei referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 privind semnarea procesului verbal de către contravenient sau martor asistent, sau privarea acestuia de dreptul de a face obiecțiuni, nu pot fi primite.

Potrivit art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002 „Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor”.

Având caracter special, aceste dispoziții legale derogă de la cele de drept comun, respectiv O.G. nr. 2/2001, și înlătură obligativitatea consemnării prezenței unui martor asistent la încheierea procesului verbal în cazul întocmirii acestuia în lipsa contravenientului, astfel că nu se pune problema nulității procesului verbal sub acest aspect. Această concluzie este dată de interpretarea sistematică a acestor dispoziții cu cele ale art. 19 din OG 2/2001, care impun prezența unui martor pentru a confirma încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului sau refuzul ori imposibilitatea acestuia de a semna procesul verbal. Ori, dacă art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 prevede posibilitatea încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului, este logic că prezența unui martor nu mai este necesară, acesta putând doar constata modalitatea de încheiere a actului sancționator în lipsa contravenientului, ceea ce este prevăzut oricum de lege. Este adevărat că prin oprirea în trafic, petenta ar fi avut posibilitatea să prezinte agentului constatator rovinieta valabilă, dacă a deținut-o; însă nimic nu a împiedicat-o să prezinte și în fața instanței documentul de plată al tarifului de utilizare al drumurilor, pentru a demonstra că susținerile sale privind deficiența sistemului SIEGMCR sunt reale și că sancționarea sa s-a făcut în mod netemeinic.

Pentru privarea petentei de dreptul de a face obiecțiuni, art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 prevede sancțiunea nulității exprese relative, cu consecința anulării procesului-verbal numai în cazul în care vătămarea prezumată nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, în condițiile în care petenta are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze în fața agentului constatator, vătămarea prezumată de lege este înlăturată în această modalitate și nu este necesară anularea actului sancționator

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare la data săvârșirii contravenției ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”, iar conform prevederilor art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, respectiv persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din aceste dispoziții legale reiese cu evidență faptul că obligația de a achita taxa de utilizare a drumurilor naționale revine persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, fie ca proprietari ai autovehiculului, fie ca utilizatori legali ai acestuia, sub sancțiunea angajării răspunderii contravenționale a acestora.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că atâta timp cât petenta nu a negat existența faptei reținute în sarcina sa și nu a probat împrejurarea că la data săvârșirii faptei deținea rovinietă valabilă, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acesteia. Astfel, din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că în data de 13.xxxxxx, ora 17,24 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

În speță, petenta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată. Simpla afirmație în sensul că fapta nu a fost săvârșită, nu poate fi primită. Din punct de vedere al vinovăției, întrucât art. 1 din OG 2/2001 nu distinge între formele acesteia, rezultă că acțiunea sau inacțiunea prevăzută de norma contravențională este sancționată indiferent dacă se comite cu intenție sau din culpă, astfel încât, pentru existența unei contravenții este suficientă existenței culpei, respectiv a imprudenței sau neglijenței, din partea persoanei care realizează conținutul laturii obiective a unei contravenții.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 2.750,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petentă, care ar ajunge astfel ca autovehiculul său să circule fără a avea achitat tariful de utilizare a drumurilor, și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.

În aceste condiții, instanța apreciază că pentru corectarea conduitei petentei este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Față de considerentele mai sus expuse, urmează ca instanța să respingă ca neîntemeiată plângerea.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petenta _________________., cu sediul în loc. Câmpia Turzii, ____________________________, județul Cluj, cu sediul procesual ales la Cabinet avocat C________ L. C______, situat în loc. T____, ______________________, ________________, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20 august 2012.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2013.

Președinte,Grefier,

R____ M__________ M________ G______ M_____

Red. R.M./M.G.M.

4 ex. – 11.09.2013