Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 26 septembrie 2014

Instanța compusă din:

Președinte - P_______ M_____

Judecător - H________ G___- A____

Grefier - F______ G______

DECIZIA NR. 3 9 2

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta – petentă Societatea Comercială Șapte S____ S.A. Râmnicu V_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR București, împotriva sentinței civile nr. 315 din 16.01.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare pe fond.

T R I B U N A L U L ,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 06.03.2013 sub numărul XXXXXXXXXXXXX petenta S.C.ȘAPTE S____ S.A. a contestat procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxx întocmit la data de 20.02.2013 emis de Inspectoratul de Stat Pentru Controlul În Transportul Rutier - I.S.C.T.R.. În motivare a arătat că în urma verificării datelor din cardul conducătorului auto G____ M_____ D__ - angajatul petentei, s-a constatat că în intervalul 02.02.2013 ora 11:54 – 04.02.2013 ora 06:38 acesta a efectuat perioada de odihnă săptămânală redusă cu 2,15 ore.

Având în vedere art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, ținând cont de faptul că se află la prima abatere de acest fel și că abaterea a fost săvârșită datorită neglijenței conducătorului auto care a plecat în cursă mai repede. De asemenea se arată că distanța ce urma să fie străbătută era una foarte scurtă respectiv, Iași – B_______.

A anexat: procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxx întocmit la data de 20.02.2013 emis de Inspectoratul De Stat Pentru Controlul În Transportul Rutier - I.S.C.T.R..

Legal citată intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată motivat de gravitatea faptei săvârșite, prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 37/2007, și de cuantumul minim al amenzii aplicate.

Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.

Prin sentința nr. 315 din 16.01.2014 Judecătoria B_______ a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut ca fiind temeinic și legal procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxx întocmit la data de 20.02.2013 emis de intimată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxx întocmit la data de 20.02.2013 emis de Inspectoratul de Stat Pentru Controlul În Transportul Rutier - I.S.C.T.R. petentul a fost sancționat în baza art. 8 alin. 1 pct. 10 din OG nr. 37/2007. În sarcina acestuia s-a reținut că la acea dată, conducătorului auto G____ M_____ D__ - angajatul petentei, a fost surprins că în intervalul 02.02.2013 ora 11:54 – 04.02.2013 ora 06:38 efectuase o perioada de odihnă săptămânală redusă cu 2:15 ore.

Procesului verbal de contravenție face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie ca act administrativ. Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că putem afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept.

In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, este întemeiat a se aprecia ca una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.

Această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Totodată, în situația în care procesul verbal mai cuprinde alte elemente, spre exemplu este indicat un martor sau un alt mijloc de proba, instanța va dispune din oficiu, independent de cererea petentului în acest sens, administrarea și a acestor probe. Astfel, deși plecând de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt pe care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.

Din punctul de vedere al legalității procesului verbal de contravenție instanța de fond constată că acesta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001. De asemenea în cauză nu se poate reține nici unul din motivele de nulitate absolută a procesului verbal potrivit art. 17 OG 2/2001.

Raportat la încadrarea juridică a faptei, consultând procesul verbal, prima instanță constată că acesta cuprinde o încadrare completă cu privire la fapta incriminată și norma de sancționare.

Procesul verbal de contravenție a fost comunicat în termenul de o lună prevăzut de art. 14 din OG nr.2/2001.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție acesta face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară.

Din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt, confirmând astfel temeinicia celor consemnate în procesul verbal de contravenție.

În aceste condiții operează prezumția stabilită în favoarea procesului verbal de contravenție.

Raportat la sancțiunea aplicată, instanța de fond reține că acestea respectă prevederile legale iar petentul nu a prezentat nici un motiv de natură să determine înlăturarea acestora.

În ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului prima instanță o apreciază ca neîntemeiată raportat la gravitatea faptei săvârșite. Mai mult decât atât, faptul că distanța ce urma a fi parcursă era scurtă și că șoferul s-a grăbit să plece în cursă, nu reprezintă o împrejurare care să exonereze de răspundere sau să minimalizeze gravitatea faptei săvârșite, atâta timp cât petentul avea la dispoziție mijloace de a împiedica săvârșirea faptei contravenționale printr-un control mai riguros la plecarea în cursă. Practic, dacă s-ar reține explicațiile petentei, lipsa de diligență a acesteia a făcut posibilă săvârșirea contravenției. Fapta de a pleca în cursă fără ca angajatul să-și efectueze perioada de odihnă săptămânală, reprezintă un abuz al angajatorului care pune în pericol nu numai sănătatea și viața personală a angajatului ci și siguranța circulației pe drumurile publice.

Față de cele expuse mai sus plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal apelanta- petentă Societatea Comercială Șapte S____ S.A. Râmnicu V_____, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii și înlocuirii sancțiunii cu avertisment.

În motivare apelanta a arătat că sentința este netemeinică, deoarece judecătoria nu a ținut cont de nici un element circumstanțiator, ci a aplicat amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege, deși petenta a recunoscut săvârșirea faptei, la momentul controlului toate actele au fost în regulă, ca și diagramele tahograf din cele 28 de zile anterioare, iar fapta s-a săvârșit din neglijența conducătorulu auto, solicitând aplicarea prevederilor art. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Intimatul ISCTR București,a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Verificând, conform art. 479 NCPC, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul reține că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele motive:

Soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, actele deduse judecății fiind interpretate corect, iar hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

În cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea principală a avertismentului nu este suficientă pentru a atrage atenția contravenientei asupra necesității respectării dispozițiilor legale și pentru a preveni în viitor săvârșirea de fapte similare.

Asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind corespondența între gradul de pericol social al contravenției și sancțiunea stabilită, în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța de fond a ținut seama de aceste elemente, și a făcut o apreciere corectă a gradului concret al pericolului social, avându-se în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, atribuțiile pe care le are petenta în instruirea și supravegherea angajaților, precum și răspunderea corelativă pentru faptele acestora, petenta neaflându-se la prima abatere – fiind sancționată de către intimată de alte 33 de ori, ceea ce dovedește organizarea defectuoasă a activității sale, astfel încât se apreciază că scopul de prevenție generală și specială al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins și prin aplicarea unui „Avertisment”.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelanta – petentă Societatea Comercială Șapte S____ S.A. Râmnicu V_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR București, împotriva sentinței nr. 315 din 16.01.2014 a Judecătoriei B_______, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 26 septembrie 2014.

PREȘDDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

P_______ M_____ M______ H________ G___ A____ F______ G______

Red. – P.M.

Tehnored. FG/PM

23.12.2014/4 ex.

Judecător B_______ - jud. B____ P___