ROMÂNIA

TRIBUNALUL H________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 208/A/2015DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 9 februarie 2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:M____ L____- judecător

D_____ I___- judecător

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către petenta F___ S_____ PHILIP împotriva sentinței civile nr. 976/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judec. fond M_______ T______)

La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns reprezentanta apelantului petent- avocat T___ A___ A___, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Se constatată că prin Serviciul Registratură, apelantul petent a depus la dosar acte în susținerea apelului.

Reprezentanta apelantului petent arată că nu are alte cererii de formulat.

Instanța ,raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Reprezentanta apelantului petent solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorar de avocat și 20 lei taxă timbru judiciar.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 976/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarulnr.XXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F___ S_____ PHILLIP, cu reședința în B____, ___________________.2, jud. B____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului H________, cu sediul în localitatea D___, _______________________. 130, jud. H________, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/09.07.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/9.07.2013 (fila 8) întocmit de I__ H________ s-a constatat că în data de 9.07.2013, petentul F___ S_____ PHILLIP a condus autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7, iar în localitatea Mintia, la km.399 a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a unei coloane de vehicule, în raza de acțiune a indicatorului „depășire interzisă” marcat și semnalizat corespunzător.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art.120 alin.1 lit.h din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fiindu-i aplicată petentului o sancțiune contravențională cu 4 puncte amendă în cuantum de 320 lei precum și reținerea permisului de conducere.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la criticile formulate de petent, instanța subliniază că nulitatea procesului verbal este o sancțiune ce constă în lipsirea acestuia de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute de validitatea sa, iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001 doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal, vătămarea adusă contravenientului fiind în aceste cazuri prezumată.

Astfel, critica privind faptul că nu a putut aduce obiecțiuni la procesul verbal nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, putând atrage nulitatea relativă a procesului verbal, căreia trebuie să îi fie asociată o vătămare produsă petentului. Instanța apreciază că petentul nu a invocat și nici nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, subliniind totodată că obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna în cuprinsul procesului verbal au putut fi valorificate în prezenta plângere, astfel încât nu se poate reține o reală vătămare a drepturilor și intereselor petentului. Față de mențiunile petentului din cererea de chemare în judecată conform cărora petentul „refuză să aducă obiecțiuni sau să semneze procesul verbal”, instanța apreciază că intimatul a procedat la comunicarea procesului verbal la reședința petentului tocmai urmare a refuzului acestuia de a semna procesul verbal.

Critica privind lipsa unui martor asistent care să ateste refuzul de a semna al petentului nu constituie deopotrivă un motiv de nulitate absolută, nefiind expres prevăzut de articolul sus menționat, această cerință neputând fi interpretată decât cel mult ca un motiv de nulitate relativă, care ar atrage anularea procesului verbal numai dacă, prin lipsa cerinței respective s-ar fi produs o vătămare petentului, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. Cum în cauză contravenientul nu a invocat o astfel de vătămare, reținând totodată că în cuprinsul procesului verbal contestat sunt făcute mențiunile necesare pentru a individualiza fapta sub toate aspectele ei, instanța constată că procesul verbal este corect întocmit sub acest aspect.

Față de circumstanțele cauzei și prin raportare la mențiunile petentului din cererea de chemare în judecată, instanța va analiza sub aspectul legalității actului constatator și posibilitatea contravenientului care este cetățean american de a lua cunoștință de conținutul procesului verbal. În considerarea asimilării procedurii contravenționale celei penale și prin raportare la prevederile art. 6 para.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), instanța reține că „orice acuzat are dreptul să fie informat în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.” În speța dedusă judecății, nu se poate reține că petentul nu a înțeles fapta ce i-a fost imputată de către organele de poliție. Pentru a aprecia astfel, din ansamblul probator administrat în cauză, instanța și-a format convingerea că petentul are cunoștințe de limba română care să îi permită participarea activă în dialoguri cotidiene. Din declarația martorului C____ F_____ (fila 42, 55, 56) rezultă că organele de poliție au vorbit cu petentul, purtând un dialog cu acesta, aspectul fiind confirmat de ambii martori (fila 56). Mai mult, petentul însuși a menționat în cererea de chemare în judecată că agentul constatator i s-a adresat „într-o engleză foarte proastă” și, la rândul său, a încercat să vorbească în limba română. În consecință, instanța consideră că petentul a luat cunoștință de fapta reținută în sarcina sa precum și de sancțiunea ce urmează a-i fi aplicată și, în orice caz, instanța consideră că petentul ar fi putut lua la cunoștință în mod integral de cele consemnate, dacă acesta ar fi fost mai cooperant.

Totodată, instanța apreciază că necesitatea aducerii la cunoștință a procesului verbal nu trebuie să pună organele de poliție în imposibilitatea de a sancționa pe cei care încalcă normele contravenționale. Instanța consideră că față de circumstanțele cauzei, respectiv ora săvârșirii contravenției - 00:05, posibilitatea organelor de poliție de a chema un traducător autorizat era extrem de redusă, deopotrivă neexistând nici un temei legal în baza căruia petentul să poată fi reținut în trafic până la eventuala sosire a unui translator. Instanța reține că agenții constatatori au explicat martorei P_______ M____ C_______ fapta reținută în sarcina petentului precum și sancțiunea ce i-a fost aplicată și, deși această opțiune nu are un caracter oficial, a contribuit totuși la reducerea vătămării ce i s-ar fi putut produce petentului prin neaducere la cunoștință a cuprinsului procesului verbal. Mai mult, instanța învederează că aceleași consecințe ale neaducerii la cunoștință s-ar fi produs și dacă actul constatator ar fi fost întocmit în lipsă, alternativă de întocmire a procesului verbal pe care dealtfel legea o prevede.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care ar fi efectuat manevra de depășire în condiții de legalitate, nu au fost dovedite, neexistând probe la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Instanța reține în drept că, potrivit art. 45 alin.1 din OUG nr. 195/2002, depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial, iar conform art. 120 alin.1 lit. h din HG nr. 1391/2006, depășirea este interzisă în zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă". Totodată, conform art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002 “constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (…) nerespectarea regulilor privind depășirea”

În acești parametri legislativi, din mențiunile petentului din cererea introductivă precum și răspunsurile la interogatoriu instanța constată în fapt că petentul nu contestă localizarea făcută în cuprinsul procesului verbal, respectiv DN7, km.399, precum nici faptul că ar fi efectuat o manevră de depășire, dar susține că aceasta ar fi fost realizată în condiții de legalitate. Cu privire la primul aspect – al efectuării unei manevre de depășire - atât contravenientul cât și martora P_______ M____ C_______ au confirmat că la locul indicat în procesul verbal, petentul a depășit o coloană de mașini, respectiv două tiruri. Cea din urmă teză privind legalitatea manevrei nu se coroborează însă cu cele consemnate în procesul verbal care sunt confirmate de afirmațiile martorului C____ F_____, care a precizat că de la locul unde petentul s-a angajat în depășire, linia continuă mai durează încă aproximativ 500-800 de metri.

Din declarațiile martorului C____ F_____, necontestate de petent sau de martoră, la momentul săvârșirii contravenției, autospeciala poliției se afla la o distanță de aproximativ 100-150 m de locul unde începe linia continuă dinspre D___ și la circa 700 m. de locul unde se termină marcajul longitudinal continuu spre A___ astfel încât posibilitatea de a constata săvârșirea contravenției nu a fost împiedicată în vreun fel.

În concluzie, instanța va reține ca adevărate cele consemnate în procesul verbal, sub aspectul efectuării manevrei de depășire în raza de acțiune a marcajului longitudinal continuu, cu atât mai mult cu cât petentul nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul l-ar fi oprit și ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale. Argumentele petentului conform cărora, agentul constatator l-ar fi oprit pentru a-i cere bani a fost contrazis de precizările martorului C____ F_____ care a arătat că petentul a fost oprit în trafic urmare a efectuării în mod neregulamentar a unei manevre de depășire și, mai mult, martorul a explicat că autoturismul petentului nici nu ar fi putut suscita vreun interes, fiind un vehicul obișnuit marca Citroen, cu număr de înmatriculare românesc. Față de aceste considerente, instanța apreciază că petentul nu a dovedit cu probe susținerile sale astfel încât nu se poate ridica nici un dubiu cu privire la obiectivitatea agentului constatator.

Pe de altă parte, sub acest aspectul caracterului discontinuu al marcajului longitudinal, instanța nu va reține declarația martorei P_______ M____ C_______ (fila 35, 55) deoarece, relația dintre martoră și petent poate fi asimilată concubinajului întrucât din declarațiile celui din urmă (fila 36), rezultă că cei doi locuiesc împreună, aspect de natură să afecteze obiectivitatea declarațiilor martorei P_______ M____ C_______. În consecință, afirmațiile martorei potrivit cu care manevra de depășire a fost efectuată în raza marcajului longitudinal discontinuu nu vor fi avute în vedere, instanța apreciind că, sub acest aspect, declarația martorului C____ F_____ este mai credibilă, acesta prezentând detalii de amplasament și topografie precum și justificări care țin de exercitarea atribuțiilor de serviciu care au conturat instanței opinia că martorul în mod real cunoaște aceste împrejurări potrivit propriilor percepții, iar cunoașterea martorei este dimpotrivă una relativă și conjuncturală.

Evaluând ansamblul probatoriu, instanța și-a format convingerea în sensul că procesul verbal este legal și temeinic, cele consemnate în cuprinsul său fiind conforme cu realitatea, petentul nefăcând dovada netemeiniciei actului constatator, a inexactității situației de fapt reținută în sarcina sa ori a existenței vreunei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.

În concluzie, instanța reține că prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal nu a fost răsturnată de petent prin probele solicitate de acesta, fiind însă susținută de declarațiile martorului C____ F_____ și parțial de declarațiile martorei P_______ M____ C_______ și răspunsurile la interogatoriu ale petentului.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că pentru fapta contravențională ce i se impută petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, și reținerea permisului de conducere, sancțiunea în ansamblul ei fiind orientată spre minim și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța atrage atenția asupra faptului că efectuarea în mod neregulamentar a manevrei de depășire constituie cauza a numeroase accidente, sporind considerabil și riscul producerii unor urmări grave constând în vătămarea corporală a unor persoane, respectiv daune materiale.

Totodată, instanța subliniază că este de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului, iar acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment ori prin înlăturarea sancțiunilor complementare.

Alăturat circumstanțelor in rem, instanța subliniază și circumstanțele in personam ale petentului. Astfel, din declarațiile petentului și ale celor doi martori, instanța reține că în contextul sancționării contravenționale, petentul și-a declinat calități oficiale, încercând să se prevaleze de acestea în fața agenților constatatori cu scopul de a-i determina să nu întocmească un proces verbal. Instanța învederează petentului că, potrivit art. 4 alin.1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, „pe timpul șederii în România străinii sunt obligați să respecte legislația română” iar potrivit alin.6 al aceluiași articol „străinii aflați pe teritoriul României au obligația de a se supune, în condițiile legii, controlului organelor de poliție si al celorlalte autoritati publice competente în acest sens.” Instanța învederează petentului că organele de poliție sunt învestite cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege, acestea îndeplinind funcția de a proteja drepturile omului și de a apăra ordinea publică și siguranța națională.

Instanța consideră că această atitudine a petentului, căreia i se adaugă și prezenta contestare a realității celor consemnate și minimizarea pericolul social al faptei sale, nu îl recomandă pe petentu pentru aplicarea sancțiunii mai ușoare cu avertisment, ci dimpotrivă demonstrează că acesta nu a înțeles scopul sancționării sale, sperând însă că va obține anularea procesului verbal cu consecința erijării de la sancțiunile aplicate.

Prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petentul solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii plângerii formulate.

In motivarea apelului s-a arătat că la dosar nu există probe care să-i dovedească vinovăția, expune o situație de fapt prin care arată că organele de poliție s-au purtat abuziv, că fiind cetățean american și nu cunoaște limba romana trebuia contactată o persoană care cunoaște limba engleza. A solicitat ca agenții rutieri să se legitimeze, dar au refuzat.

Mai arată că se impune anularea procesului verbal pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin.7 din OG 2/2001, în sensul că la rubrica mențiuni se specifică refuzul de a semna actul contestat, în condițiile în care procesul verbal nu a fost întocmit în prezența petentului, fiind astfel încălcate și prevederile art. 19 din O.G. 2/2001, privind semnarea actului de un martor asistent.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului invocând motive de legalitate și temeinicie ale sentinței atacate.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Se reține că și în procedura plângerii contravenționale, prevederile art.249 Cod procedură civilă cu privire la sarcina probei sunt aplicabile. Astfel cel care face o susținere în cursul procesului trebuie s-o dovedească, deoarece cele reținute de către agentului constatator în actul contestat se bucura de o prezumție relativa de temeinicie, prezumție care prin asigurarea accesului la justiție, petentul o poate răsturna în fata instanței.

Față de declarația de la f.35, dosar fond, coroborată cu susținerea din motivarea apelului la f.5, constată că martorul audiat este prietena petentului, astfel că declarația acesteia are o mică valoare probatorie, față de inadmisibilitatea probei cu martori potrivit art.315 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, fiind cazul legăturii de interese dintre martor și petent, aceeași situație fiind aplicabilă si interogatoriului de la f.55. Însă având în vedere ca petentul este cetățean american, martorul fiind în mașina petentului și fiind cetățean roman, anumite aspecte pot fi reținute. Si anume că petentul cunoaște limba romană la un nivel de baza, așa cum rezulta din răspunsul la întrebarea de la f.55 a interogatoriului, astfel că putea înțelege că trebuie să semneze actul. Întradevăr refuzul trebuia întărit de un martor asistent potrivit art. 19 din OG 2/2001, însă faptul că eventualele obiecțiuni pot fi dovedite în fața instanței, dealtfel și recunoașterea petentului din apelul efectuat cu privire la situația că nu a semnat actul atacat, înlătura vătămarea presupusă de art. 175 alin. 2 Cod procedura civilă.

Deasemenea, cu privire la aplicarea art. 16 alin.7 Cod procedură civilă, constată că lipsa obiecțiunilor este datorată refuzului petentului de a efectua aceste mențiuni, fapt consemnat în actul atacat.

Privind lipsa legitimării agentului constatator, nici această susținere nu a fost dovedită.

Față de cele analizate, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o soluție temeinică si legală.

In consecință, în temeiul art. 34 din OG nr. 2 /2001 și art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către F___ S_____ PHILIP împotriva sentinței civile nr. 976/2014 pronunțată de Judecătoria D___ , Județul H________.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 9.02. 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M____ LiviuDrăgan I___

GREFIER,

B_____ L____

25.03.2015

ML/_________________>

Judec. Fond M_______ T______