Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1850/2015

Ședința publică din data de 03 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător I___ B_______

Grefier I______ C__________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul B______ F_____ – N______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu intimata I____________ DE P______ AL JUDEȚULUI T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul, identificat cu CI, ________, nr. xxxxxx, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 24 iunie 2015 s-a depus răspuns la întâmpinare din partea apelantului.

La interpelarea instanței, apelantul precizează că înțelege să formuleze apel prin cererea depusă. De asemenea ,depune la dosar un set de înscrisuri și învederează faptul că există o necorelare a datelor din procesul verbal de stabilire a contravenției cu cele menționate în referatul ulterior în ceea ce privește __________________ loc contravenția.

Instanța, în temeiul art.255 Cod de Procedură Civilă, încuviințează înscrisurile depuse la prezentul termen.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul personal solicită anularea sentinței primei instanțe și anularea procesului verbal de contravenție pentru necorelarea datelor din procesul verbal și raportul întocmit ulterior, în ceea ce privește __________________ loc contravenția.

Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

În deliberare asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul B______ F_____ N______, cu domiciliul ales in Timisoara, ______________________ A, jud. T____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDEȚULUI T____, cu sediul in Timisoara, _____________________. 46, jud. T____, impotriva procesului verbal de contraventie ________ nr. xxxxxxx/15.07.2014 încheiat de intimat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin procesul verbal contestat, depus în original la dosar, petentului i s-a aplicat sancțiunea de 180 de lei amendă contravențională, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002, reținându-se în fapt că la data de 15 iulie 2014, ora 8.40, în Timișoara, petentul a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________________ timp ce vorbea la telefonul mobil fără a avea dispozitivul “mâini libere”.

Petentul a considerat că nu a fost sancționat pentru că a vorbit la telefonul mobil și a precizat că are obiecțiuni, semnând astfel procesul verbal.

Referatul agentului constatator reliefează aspectul potrivit căruia petentul a continuat convorbirea telefonică și după momentul opririi sale de către agent, ceea ce îi formează instanței convingerea că atitudinea petentului în fața unui reprezentant care reprezintă o autoritate nu a fost una corespunzătoare, de vreme ce petentul nu a făcut dovada incidenței art. 11 din OG 2/2001, potrivit căruia starea de necesitate, ori cazul fortuit impuneau purtarea unei conversații telefonice în momentul deplasării în trafic a autoturismului condus de către petent și ulterior, astfel cum s-a arătat în raportul agentului constatator.

Conform art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002: “Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip >.”

În materia circulației rutiere Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauzele soluționate că, adresându-se în mod nediferențiat tuturor participanților la trafic, întreaga procedură de aplicare a amenzilor și astfel de sancționare a faptelor în temeiul legilor rutiere trebuie să se supună exigențelor art. 6 din Convenție.

Nu se poate ignora faptul că procesul verbal de contravenție are o valoare probantă, fiind întocmit ca urmare a percepției directe de către agentul constatator, CEDO menționând în mod constant faptul că administrarea probelor este supusă în primul rând regulilor din dreptul intern și că revine cu prioritate jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele furnizate de ele.

Ca o firească urmare, câtă vreme fapta s-a constatat în mod direct, apreciind că s-a dovedit temeinicia procesului verbal instrumentat, raportul agentului conturând aceeași stare de fapt și continuarea conversației la telefonul mobil, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța a respins plângerea ce formează obiectul acestui dosar.

Excepția nulității, invocată la 10 noiembrie 2014, nu poate fi reținută în cauză, întrucât procesului verbal nu îi lipsește niciunul dintre elementele necesare evidențiate în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001, aspect reliefat de procesul verbal în exemplarul original depus la dosar.

Împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara a formulat apel apelantul B______ F_____ – N______ în contradictoriu cu intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____ prin care a solicitat anularea sentinței civile și a procesului verbal de contravenție.

În susținerea cererii de apel, apelantul solicită anularea procesului verbal de contravenție deoarece nu este scris lizibil, cu invocarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OUG nr. 2/2001, iar agentul de poliție nu a respectat prevederile legale în sensul de a aduna suficiente probe pentru a dovedi vinovăția, așa cum cer dispozițiile art. 19 din OUG nr. 2/2001.

Din ceea ce este depus la dosarul cauzei nu rezultă că agenții de poliție ar fi procedat la culegerea de probe în așa zisul moment în care ar fi constatat săvârșirea contravenției.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond, potrivit cu care atitudinea față de organele de control a fost necorespunzătoare, apelantul acesta susține că a avut o atitudine corespunzătoare, corectă și legală.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____ a depus întâmpinare la data de 12 iunie 2015 prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din actele și lucrările dosarului rezultând, fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost dovedită prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul nu pot constitui un motiv de anulare a sentinței civile pronunțate.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 223 alin .3 coroborat cu art. 411 alin. 2 Cod de Procedură Civilă.

Apelantul a formulat la data de 24 iunie 2015 răspuns la întâmpinarea prin care arată că susține în întregime starea de fapt și motivele expuse în acțiune. În apărare înțelege să invoce Cauza Ozturk vs. Germania și decizia nr. 70/2013 pronunțată de Curtea Constituțională. De asemenea, arată că există o necorelare a datelor din procesul verbal de stabilire a contravenției cu cele menționate în referatul ulterior în ceea ce privește __________________ loc contravenția. Astfel, în procesul verbal de contravenție este menționat faptul că presupusa contravenție a avut loc pe __________________________ raportul întocmit ulterior, presupusa contravenție a avut loc pe __________________________.

Pentru aceste motive, apelantul solicită admiterea apelului și pronunțarea unei sentințe care să anuleze sentința pronunțată de prima instanță.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate a dispozițiilor art. 480 și urm C.proc.civ., cu privire la apelul declarat, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal contestat, depus în original la dosar, petentului i s-a aplicat sancțiunea de 180 de lei amendă contravențională, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002, reținându-se în fapt că la data de 15 iulie 2014, ora 8.40, în Timișoara, petentul a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________________ timp ce vorbea la telefonul mobil fără a avea dispozitivul “mâini libere”.

Contrar susținerilor apelantului, actul sancționator este lizibil, este încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001, astfel că nu se impune anularea sa.

Neconcordanța cu privire la locul săvârșirii faptei, în sensul că în actul sancționator este consemnat ca loc al săvârșirii faptei, ________________________________ în cuprinsul raportului agentului constatator s-a consemnat _________________________ nulitatea relativă a actului, nulitate care operează condiționat de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

Apelantul nu a indicat care este vătămarea ce i-a fost adusă prin această neconcordanță, așa încât această apărare a apelantului nu poate avea efectul solicitat, de anulare a actului.

Procesul-verbal de contraventie contestat prin plangerea de fata a fost incheiat de catre un agent al statului, aflat in exercitiul functiunii, fapta fiind constatată în mod direct de către agentul constatator, actul bucurandu-se astfel de prezumtia de adevar si legalitate.

In masura in care procesul-verbal de contraventie nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusa. In raport de principiile stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotarare din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina Conventiei.

Prezumția de nevinovăție de care se bucura apelantul nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană reține că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

F___ de cele retinute, apreciind că desfășurătorul depus la dosar de către apelant nu poate crea o stare de fapt opusă celei consemnată în actul sancționator, tribunalul constată ca in situatia de fata nu se identifica vreun motiv care sa conduca la schimbarea sentinței apelate, in baza dispozitiilor art. 480 alin.1 C.proc.civ., instanța va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de către apelantul B______ F_____ – N______, cu domiciliul în TIMIȘOARA, ____________________, ___________________________________ ,împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu intimata I____________ DE P______ AL JUDEȚULUI T____,cu sediul în TIMIȘOARA, ______________________. 46, J____ T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 03 Noiembrie 2015.

Președinte, I____ I______		Judecător, I___ B_______
	Grefier, I______ C__________

REDACTAT : I.I.

TEHNOREDACTAT C.I. 4 ex.

Primă instanță : Judecătoria Timișoara / Judecător H_____ G______