Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 784/A/2014

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014

Completul compus din:

Președinte: C_______ D_______

Judecător: E______ V______

Grefier: A__-M____ O________

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul E_____ M____ împotriva sentinței civile nr. 1772/15.05.2014 pronunțată de Judecătoria B_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs, s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei;

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de fata, instanța constata următoarele:

Prin sentința civila nr. 1772/15.05.2014 Judecătoria B_____ a respins plângerea formulata de petentul E_____ M____ în contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov; și a obligat petentul la plata a 50 de lei cheltuieli de judecată către stat.

În motivarea în fapt și în drept a acestei soluții prima instanța a reținut următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 04.03.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul M____ E_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Ilfov a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 21.02.2013, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În fapt, petentul a arătat că la data de 21.02.2013 se deplasa spre localitatea Tâncăbești, cu autoturismul marca Skoda având număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost oprit de un agent constatator care i-a comunicat că se face vinovat de neacordarea priorității de trecere unui pieton angajat pe trecerea de pietoni, deși, în realitate, nu a văzut nicio persoană în apropierea trecerii de pietoni, nici pe sensul său de mers și nici pe sensul opus.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin.1 și următoarele din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, și cele ale OUG 195/2002

În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: procesul– verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 21.02.2013, dovada achitării amenzii, carte de identitate.

Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art.1, alin 2 din OG 32/1995.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că procesul – verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2012. Mai arată că situația de fapt reținută este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Instanța a încuviințat și administrat pentru petent proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx incheiat la data de 21.02.2013 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 21.02.2013, ora 14,15, pe DN1, in localitatea Tancabesti, la km 28+700 a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX si nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea regulamentara pe trecerea pentru pietoni marcata si semnalizata corespunzator pe sensul sau de mers.

Petentul s-a incadrat în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Prima instanța a subliniat faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, judecătoria a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai reținut, totodată și împrejurarea că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.

In ceea ce priveste locul savarsirii faptei, acesta a fost individualizat - pe DN1, in localitatea Tancabesti, la km 28+700.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, prima instanța a constatat că în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.

Contrar sustinerilor petenului, agentul constatator nu are obligatia de a inregistra video faptele contraventionale, cu exceptia cazurilor in care legea o impune, avand competenta atribuita de lege de a constata personal faptele prevazute de legea contraventionala.

Întrucât din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale judecătoria a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului. Astfel, s-a constatat ca s-a aplicat petentului minimul amenzii prevazute de lege pentru fapta retinuta in sarcina sa, petentul nefăcând dovada unor circumstanțe exceptionale care ar impune inlocuirea acesteia cu cea a avertismentului.

Față de aceste considerente, plângerea a fost respinsă în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

In baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a obligat petentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel apelantul E_____ M____, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii plângerii și a anulării procesului – verbal ca netemeinic și nelegal.

Asupra fondului cauzei, partea a arătat că la data de 21.02.2013 se deplasa spre localitatea Tâncăbești, cu autoturismul marca Skoda având număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost oprit de un agent constatator care i-a comunicat că se face vinovat de neacordarea priorității de trecere unui pieton angajat pe trecerea de pietoni, deși, în realitate, nu a văzut nicio persoană în apropierea trecerii de pietoni, nici pe sensul său de mers și nici pe sensul opus. La momentul opririi, agentul de poliție i-a învederat că a fost filmat cu o cameră video, dar a refuzat să îi prezinte filmarea. Totodată, a insistat să semneze procesul - verbal dat fiind faptul că îi va suspenda dreptul de a conduce pe o perioada de 30 zile.

Apelantul critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, un prim motiv invocat fiind acela că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor a căror administrare a solicitat-o. Astfel, prin cererea de chemare în judecată a solicitat încuviințarea probei cu planșe foto sau înregistrarea video, iar prin răspunsul la întâmpinare, și administrarea probei cu martori. Partea apreciază că instanța de fond avea obligația să pună în discuția părților cererile de probatoriu și să se pronunțe asupra acestora, cu atât mai mult cu cât soluția de respingere a fost motivată prin aceea că nu s-a făcut dovada netemeiniciei procesului – verbal.

O a doua critică a sentinței pronunțată pe fondul cauzei vizează faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat. Partea consideră că, față de dispozițiile art.135 lit.h și art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002 privind obligația de acordare a priorității către pietonii angajați în traversare, nu au fost întrunite elementele esențiale ale contravenției reținute, nici un pieton nefiind angajat în traversarea străzii la momentul pătrunderii pe trecerea de pietoni. Apelantul arată că, deși agenții constatatori au competența atribuită de lege de a constata personal faptele prevăzute de legea contravențională, însă aceasta nu trebuie să conducă la abuzuri.

Partea subliniază faptul că instanța de fond nu i-a permis să răstoarne prezumția de temeinicie prin prisma faptului că nu a pus în discuție probatoriul, nu a solicitat IPJ Ilfov să probeze starea de fapt reținută și nu a încuviințat proba cu martori. Apelantul solicită prin cererea de apel obligarea intimatului să depună la dosar înregistrarea video sau planșele foto care atestă contravenția.

Raportându-se la practica și jurisprudența CEDO, apelantul învederează tribunalului că orice îndoială cu privire la condițiile de întocmire a unui proces-verbal operează în favoarea presupusului contravenient, că , deși necalificată în dreptul intern, contravenția este totuși subsumată noțiunii de acuzație în materie penală, astfel impunându-se totodată respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate.

Mai subliniază partea și faptul că pe ruta B_____ – București prezența echipajelor de poliție a fost prezentă pe tot traseul, astfel că apelantul apreciază că a avut un comportament rutier de maximă prudență, respectând viteza legală și acordând o deosebită atenție tuturor potențialelor obstacole.

Apelantul nu a depus înscrisuri la dosar.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm . Cod proc.civ. .

S-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare la data de 26.09.2014 prin care a solicitat respingerea apelului, ca netemeinic și menținerea primei hotărâri .

Partea a învederat tribunalului că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, fapta fiind constatată personal de agentul de poliție, cu propriile simțuri, iar procesul - verbal este înzestrat cu tripla prezumție de legalitate, veridicitate și autenticitate. Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, fiecare stat de drept urmând să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

Referitor la solicitarea apelantului de a fi audiată ca martor soția sa, intimatul precizează că acest lucru este inadmisibil conform art. 315 alin. 1 pct.1 și 2 Cod proc.civ.

Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.205 alin.2 Cod civil .

Analizând sentința civila apelată in raport de motivele invocate instanța constată următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul E_____ M____ împotriva sentinței civile nr. 1772/15.05.2014 pronunțată de Judecătoria B_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV , ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi 24.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECATOR,

C_______ D_______ E______ V______

GREFIER,

A__-M____ O________

Concept red. gref. A.O..

Red. Jud: CD./2exemplare

Jud.fond : Galațanu N_______ - Jud. /B_____