R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL H________

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Sentința civilă nr.857/2014

Ședința publică din 06.03.2014

Instanța constituită din :

Președinte : Ș_____ D____ – M______- judecător

Grefier: R___ S_____

Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de petentul Z_____ I___ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI H________, avand ca obiect plangere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică‚ au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează în ședință publică la vizualizarea CD-ului aflat la dosar fila 7 și, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar în dovedirea acțiunii, constată închisă cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Deliberând, constată că:

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul Z_____ I___ a solicitat instanței admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 08.05.2013 emis de intimatul I.P.J. H________ iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment.

În fapt, petentul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/08.05.2013, deoarece acesta s-a încheiat fără prezența acestuia, fără a fi consemnat un martor asistent și analizându-se procesul verbal de contravenție se poate observa ca acesta a fost încheiat la sediul Postului de Politie în lipsa petentului.

În aceasta situație, prin prisma dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 Procesul verbal trebuia sa cuprindă: datele personale din actul de identitate ale unui martor asistent și semnătura acestuia.

Este adevărat ca organul constatator a menționat in cuprinsul procesul verbal ca „petentul a refuzat sa semneze", dar aceasta mențiune nu este adevărată, deoarece nu a fost prezent la data întocmirii procesului verbal de contravenție.

F___ de data si ora întocmirii procesului verbal de contravenție este greu de crezut ca organul constatator nu a fost in măsura să menționeze numele unui martor asistent. Mai învederează instanței ca procesului verbal de contravenție a fost întocmit in întregime de catre organul constatator.

Fată de aceste împrejurări apreciază ca modul în care a fost încheiat procesului verbal de contravenție i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin anularea actului pentru motive de nelegalitate, respectiv neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 19 din OG 2/2001.

În ceea ce privește fondul cauzei petentul a arătat că prin procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/08,05.2013 emis de I__ H________, a fost sancționat cu amenda in cuantum de cate 450 lei, în cuantum total de 900 lei, aferente unui număr de 12 puncte amenda, respectiv 4 puncte amenda.

Pentru a dispune astfel organul constatator a reținut ca în data de 08.05.2013, ora 14,17 in locul numit „Iași" a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care tracta remorca XXXXXXXXX prin localitate, cu viteza de 89 KM/ora, fata de 50 KM/ora, maxim admis legal in localitate.

Totodată petentul a relevat că organul constatator a reținut ca acesta nu a prezentat permisul de conducere și cartea de identitate, apreciind că faptele astfel reținute întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prev. de art. 121-147 din HG 159/2006 raportat la art. 101, 108 din OUG nr. 195/2002.

De asemenea s-a menționat că starea de fapt astfel reținuta de organul constatator este netemeinica, contestând modalitatea de înregistrare a vitezei menționate în procesului verbal de contravenție.

În acest sens petentul a învederat instanței ca potrivit dispozițiilor art. 109 alin.2 din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare „constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul mijloacelor tehnice verificate sau cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesului verbal de contravenție, fără a fi necesară confirmarea faptelor de catre martori^.

Potrivit dispoziției legale reiterate, mijloacele tehnice trebuie sa fie consemnate in mod expres in procesului verbal de contravenție prin indicarea seriei și a numărului acestora.

În consecință s-a relevat că organul constatator trebuie sa faca dovada verificării metrologice a mijloacelor tehnice și analizându-se procesul verbal de contravenție se poate observa ca organul constatator nu a menționat aparatul radar utilizat, respectiv ________ numărul acestuia și nici locul unde era amplasat. Modalitatea utilizata de agentul constatator de întocmire a procesului verbal de contravenție este nelegala, contravenind dispozițiilor invocate.

Pe de alta parte, s-a arătat că organul constatator nu a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar utilizat și nici nu putea face o astfel de dovada de vreme ce nu a fost menționat in mod expres mijlocul tehnic utilizat.

Organul constatator nu a respectat dispozițiile legale invocate, existând astfel o îndoială rezonabila ce îl îndreptățește sa conteste viteza menționata în procesului verbal de contravenție

Pentru considerentele expuse, starea de fapt reținuta de organul constatator este netemeinică și nu poate fi dovedită prin probe, iar aceste împrejurări se circumscriu nelegalității procesului verbal de contravenție.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 31-34, art. 19 din OG 2/2001.

În probațiune petentul a uzat de proba cu înscrisuri.

Intimatul I.P.J. H________, legal citat a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței instanței de judecată deoarece fapta contravențională a fost săvârșită în circumscripția Judecătoriei D___ - jud. H________, (proces-verbal întocmit de Serviciul Rutier din cadrul I__ H________, pe DN 7, localitatea Zam), aceasta fiind competentă să judece plângerea formulată de petent, potrivit dispozițiilor art.32, alin.2 din OG nr.2/2001.

Pe fondul cauzei intimata a arătat că procesul verbal este încheiat de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, investit cu autoritate publică, trebuind să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

Fiind act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale are forța probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie.

Sub aspectul legalității s-a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, neexistând cauze de anulare prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

S-a mai relevat că sarcina probei incubă celui care-l contestă, așa cum este stipulat în art. 1169 din Codul civil, conform cărora „Cel ca face o propunere înainte judecății trebuie să o dovedească". De vreme ce prin acest articol s-a prevăzut că sarcina probei incubă celui care sesizează instanța de judecată înseamnă că dovada netemeiniciei procesului verbal îi revine petentului, drept pentru care, până la proba contară, procesul verbal se bucură de prezumția relativă că faptele s-au petrecut așa cum acestea sunt descrise în conținutul actului constatator, având și în vedere aspectul că actul de constatator emană de la un organ care are competență prin lege să constate și să aplice contravenții (art. 26 pct. 10 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române).

În contextul celor prezentate și din perspectiva art. 34 (1) din O.G. nr. 2/2001, care conține norme procedurale cu privire la modalitatea de judecare a unei plângeri contravenționale, fără a se institui, a priori, o prezumție de validitate a procesului-verbal de contravenție, dată fiind împrejurarea că judecătorul are un rol activ accentuat pentru a verifica legalitatea și temeinicia acestuia, apreciază că petentului îi sunt oferite suficiente garanții privind exercitarea drepturilor procesuale (cu precădere dreptul la apărare) și implici posibilitatea de a proba netemeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.

Pe fond, până la proba contrară, procesul-verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie contravențională, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate, care se coroborează cu prev. art. 1 169 din Codul civil, conform cărora ..Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".

In cauza de față, petentul nu a dovedit cu certitudine că cele consemnate în procesul-verbal ar fi nereale.

Așa fiind, în cauza dedusă judecății atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și temeinicie îndreptățesc aplicarea prezumției că procesul verbal face dovada cu privire la cele constatate până la proba contrarie.

Pe baza probelor care se vor administra în cauză intimata solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În drept intimata a invocat dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă și pe prevederile OG nr.2/2001.

În probațiune intimata a uzat de proba cu înscrisuri: raportul agentului constatator; fotografiile realizate cu aparatura radar.

Prin sentința civilă nr.2631/2013 a Judecătoriei Năsăud, cauza a fost declinată spre soluționare în favoarea Judecătoriei D___, cauza fiind înregistrată la această instanță sub același număr de dosar, la data de 22.11.2013.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/8.05.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 900,00 lei - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 8.05.2013, ora 14,16 în Zam, a condus autoturismul marca Mercedes, numărul XXXXXXX, care tracta semiremorca cu nr. XXXXXXX, în localitatea Zam, cu viteza de 89 km/h, față de maxim 50km/h admisă în localitate și la solicitarea agentului constatator nu a prezentat permisul de conducere și actul de identitate. Filmat pe hard 11, auto MAI xxxxx, verificat în baza de date BCE valid.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivele de nulitate a formei invocate de către petent prin plângerea sa, instanța reține că în mod corect agentul constatator a procedat la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor, devreme ce potrivit art. 109 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 – „ (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.

Având caracter special, aceste dispoziții legale derogă de la cele de drept comun, respectiv OG 2/2001 și înlătură obligativitatea consemnării prezenței unui martor asistent la încheierea procesului verbal în cazul constatării faptei printr-un mijloc tehnic certificat sau omologat, astfel că nu se pune problema nulității procesului verbal sub acest aspect. Această concluzie este dată de interpretarea sistematică a acestor dispoziții cu cele ale art. 19 din OG 2/2001, care impun prezența unui martor pentru a confirma încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului sau refuzul ori imposibilitatea acestuia de a semna procesul verbal. Ori, dacă art. 109 alin. 3 din OUG 195/2002 prevede posibilitatea încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului, este logic că prezența unui martor nu mai este necesară, acesta putând doar constata modalitatea de încheiere a actului sancționator în lipsa contravenientului, ceea ce este prevăzut oricum de lege.

În ceea ce privește critica petentului în sensul că nu s-a indicat în cuprinsul procesului verbal aparatul radar, ________ numărul și locul amplasării, instanța reține că susținerile nu sunt pertinente și nici de natură a duce la anularea procesului verbal.

Astfel se observă din conținutul procesului verbal că aparatul radar a fost identificat în cuprinsul procesului verbal, fiind menționat numărul de înmatriculare al autospecialei pe care acesta era amplasat și al hardului pe care s-a efectuat înregistrarea.

În ceea ce privește locul amplasării, instanța reține că acest aspect este vizibil din planșele foto și înregistrarea aflată pe suportul CD, fiind indicate și coordonatele GPS, care permit verificarea locului staționării autospecialei. De altfel, nu există temei legal care să impună sub sancțiunea nulității, indicare locului unde se afla agentul constatator.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit practicii Curții EDO, astfel cum aceasta a fost în mod elocvent descrisă în cauza H______ și alții contra României, este corect și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României, nr. xxxxx/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Curtea a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999].

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Pe fond, instanța reține că a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu a avut viteza indicată de agent, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului, această sarcină revenindu-i potrivit art.249 Cod proc. Civ..

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (f.15), potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșele fotografice și CD-ul depuse la dosar se poate observa, la timpul 14:16:39 (f.13) că petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXX în localitatea Zam cu viteza de 89 km/h, fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului în foto 4, la timpul 14:17:12 (f.14) și din vizualizarea CD-ului.

Potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, viteza maximă admisă în localități unde a fost surprins petentul circulând cu 89 km/h, este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța reține că procesul verbal face dovadă prin el însuși, petentul nu a contestat prin plângere această faptă și nici nu a propus probe care să indice o altă stare de fapt, deși această sarcină îi revenea potrivit dispozițiilor art.249 Cod proc. Civ..

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele ce au fost reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile OUG nr.195/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule fără respectarea legii, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic. Totodată, va recomanda petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Văzînd că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul Z_____ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Nimigea, ___________________/B, jud. Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului H________, cu sediul în D___, ____________________.130, jud. H________, împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx/8.05.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept exclusiv de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 6.03.2014

Președinte,Grefier,

Ș_____ D____-M______ R___ S_____

Red. ȘDM/RS

4 ex. –22.04.2014