Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 1071 A

Ședința publică din 16 noiembrie 2015

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Poliția L_____ B_______, în contradictoriu cu intimatul petent L____ L________ M____ din ____________________, ________________________________, împotriva sentinței civile nr. 2766 din 16 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă petentul L____ L________ M____, lipsind reprezentantul apelantei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Se constată că apelanta a depus la dosar copia adresei nr. 3084/2015 emisă de Poliția L_____ B_______ către ________________ B_______, răspunsul acestei din urmă instituții, respectiv adresa nr. 6701 din 5.06.2015 și graficul orar pentru accesul autovehiculelor în perimetrul piețelor.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părții prezente cuvântul asupra acestuia.

Petentul L____ L________ M____ solicită respingerea cererii de apel.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2766 din 16 martie 2015, Judecătoria B_______ a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul L____ L________-M____, în contradictoriu cu intimata Poliția locală a municipiului B_______ și a dispus înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxx din 28.03.2014, cu sancțiunea „Avertisment”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxx din 28.03.2014, petentul L____ L________-M____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 170 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct.5 din O.U.G. 195/2002, reținându-se că la data de 15.03.2014, ora 10,00, în parcarea Big din municipiul B_______, a pătruns cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, având masa maximă autorizată mai mare de 1,5 tone, nerespectând indicatorul rutier cu semnificația „Accesul interzis” pentru acest tip de vehicule.

Potrivit dovezii de comunicare atașată procesului verbal, existentă la dosarul cauzei rezultă că procesul verbal a fost comunicat petentului prin afișare deși art.27 din O.G. nr.2/2001 stabilește modalitatea în care urmează a se face comunicarea procesului verbal respectiv, prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul contravenientului.

Cum intimata nu a respectat succesiunea cronologică de comunicare, instanța de fona a apreciat că nu poate fi reținută tardivitatea formulării plângerii.

Analizând procesul-verbal contestat, instanța de fond a reținut că la încheierea acestuia s-au respectat dispozițiile prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind date motive de nulitate.

S-a mai reținut, din materialul de verificare atașat la dosarul cauzei, că nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, fapta fiind constatată personal de agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii, procesul verbal bucurându-se de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forța probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei săvârșite până la proba contrarie.

Astfel, potrivit disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, iar sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.

Așadar, instanța de fond a reținut că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, însă având în vedere că prin fapta sa nu s-au adus prejudicii grave nu au fost semnalate evenimente care au pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, s-a apreciat că pentru realizarea coerciției petentului și atenționarea sa ca pe viitor să nu mai săvârșească asemenea fapte, este suficientă aplicarea unui avertisment.

Față de considerentele expuse, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei, în condițiile în care petentul nu a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, instanța de fond, în temeiul art. 21 alin. 3 și 34 din OG nr. 2/2001 a admis, în parte plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxx din 28.03.2014, cu sancțiunea „Avertisment”.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel intimată Poliția L_____ B_______, prin care a arătat următoarele:

Motivarea primei instanțe a constat în a arăta că instituția intimată nu a respectat succesiunea cronologică de comunicare a procesului verbal de contravenție atacat de intimat, fiind respinsă excepția tardivității invocată de Poliția L_____ B_______ prin întâmpinare.

Învederează apelanta că, deși prin întâmpinare a arătat că procesul verbal de contravenție a fost afișat la domiciliul intimatului, după ce anterior acest act administrativa fost trimis prin Poșta Română, prima instanță nu a ținut seama de această afirmație și nu nici nu a solicitat dovezi în sensul trimiterii prin poștă a procesului verbal de contravenție, pentru a verifica respectarea dispozițiilor Deciziei I.C.C..J. nr.l0/2013.

Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, fiind respectate prevederile art.16 și 17 din O.G. nr.2/200 1 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând motive de nulitate.

Apelanta reiterează instanței că, petentul este în eroare asupra întinderii valabilității permisului de liberă trecere, despre care afirmă că l-ar avea, în sensul că locul săvârșirii faptei contravenționale este parcarea Big din municipiul B_______, care este lângă Piața Centrală și unde nu are valabilitate acel permis.

Regimul Permisului de Liberă Trecere la care face referire petentul, este reglementat de prevederile art.1 O alin.(1) și (2) din HCL nr.202/200S privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Serviciului public de administrarea piețelor și târgului (obor) din Municipiul B_______, care arată:

,,(1) Accesul autovehiculelor în perimetrul piețelor și târgului (obor) este permis numai prin zonele unde sunt instalate bariere de acces, pentru aprovizionare, încărcarea-descărcarea mărfurilor, după care acestea vor fi dirijate către locurile speciale de parcare:

(2) Accesul auto vehiculelor în afara programului de încărcare-descărcare marfă se va face pe baza "PERMISULULUI DE LIBERĂ TRECERE" emis de operator (________________ B_______), contracost la cerere. Este interzisă staționarea auto vehiculelor de orice lip în perimetrul piețelor, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, cu excepția timpului afectat operațiilor de încărcare-descărcare marfă. " `i ,

Precizează apelanta că, singura cale de acces în Piața Centrală pentru autovehicule, prevăzută cu barieră, este dinspre ___________________ petentul a fost sancționat contravențional pentru că a pătruns în parcarea Big, care se află în sens opus intrării cu barieră.

Fapta petentului sancționată prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/28.03.2014, are temei legal art.108 alin. 1 lit. a) pct.5 din O.U.G. nr.195/2002.

Indicatorul rutier cu semnificația "Accesul interzis" pentru vehiculele cu masa maximă autorizată mai mare de 1,5 tone a fost montat la ________________________, tocmai pentru că există amenajată și o parcare subterană în același loc și trebuie înlăturate eventualele riscuri apărute ca urmare a depășirii greutății susținute de structura ele rezistență a construcției.

Din punctul de vedere al instituției apelante, intimatul a fost de rea credință, încercând să inducă în eroare prima instanță asupra legalității faptei sale.

Precizează apelanta că va solicita ________________ B_______ să comunice dacă intimatului i-a fost eliberat un permis de liberă trecere pentru Piața Centrală din municipiul B_______ și ce facilități îi conferă deținerea acestui permis, înscrisuri atașate la dosar la termenul pentru dezbateri.

In concluzie, apelanta solicită instanței admiterea cerii de apel, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe cale de excepție, admiterea excepției tardivității plângerii contravenționale formulată de intimatul L____ L________ și pe fondul cauzei, să o respingeți ca nefondata.

De asemenea, solicită obligarea intimatului la restituirea cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, constând în plata taxei de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimatul L____ L________ M____ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele:

Prin cererea de apel, intimata apelantă Poliția L_____ a Municipiului B_______ a criticat soluționarea excepției tardivității de către prima instanță justificat de faptul că, prin întâmpinare, a arătat că procesul verbal de contravenție a fost comunicat mai întâi la domiciliul contravenientului prin poștă, însă, instanța nu a cerut dovezi privind dovada trimiterii prin această modalitate a actului constatator pentru a verifica respectarea succesiunii cronologice de comunicare a procesului verbal, procedând la respingerea neîntemeiată a acestei excepții.

Tribunalul constată că, într-adevăr, la prima instanță de judecată, apelanta a arătat în întâmpinare că termenul de 15 zile, în care petentul putea să formuleze plângere, a expirat pe data de 21.04.2014, având în vedere că procesul verbal i-a fost comunicat la data de 4.04.2014 prin afișare la domiciliul său, după ce anterior acest act a fost trimis prin Poșta Română.

Instanța de control judiciar observă însă că, la dosarul cauzei, intimata nu a depus decât dovada comunicării procesului verbal prin afișare, neputând fi luată în calcul afirmația potrivit căreia comunicarea s-a realizat mai întâi prin poștă, în lipsa atașării la dosar a înscrisurilor doveditoare.

Ca urmare, apreciază că soluționarea excepției tardivității de către prima instanță de judecată s-a efectuat în mod corect, în baza probelor depuse la dosar, cu luarea în calcul a Deciziei ICCJ nr. 10/2013, neputându-se imputa instanței lipsa unor probe pe care intimata nu le-a administrat în condițiile legii – respectiv, în condițiile prevăzute de art. 205 alin. 2 lit. d din Codul de procedură civilă, care impun obligația atașării la întâmpinare a tuturor dovezilor cu care partea se apără împotriva cererii de chemare în judecată.

Mai mult decât atât, așa cum se arată expres în disp. art. 254 alin. 6 din Codul de procedură civilă , „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.”

Pe fondul cauzei, apelanta a mai criticat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Tribunalul constată însă că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, că aceasta nu a infirmat cele reținute prin procesul verbal, ci doar a reapreciat sancțiunea, în funcție de împrejurările în care fapta s-a săvârșit, având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 21 din OG nr. 2/2001.

Prin urmare, instanța a respectat dispozițiile legale aplicabile în această materie, respectiv disp. art. 34 din OG 2/2001 care îi conferă competența de a hotărî și asupra sancțiunii aplicate, procedând la înlocuirea justificată a sancțiunii amenzii cu avertisment.

Circumstanțele săvârșirii contravenției, precum și inexistența unor abateri similare anterioare, sunt aspecte care justifică aprecierea primei instanțe referitoare la reținerea unui pericol social redus al contravenției săvârșite, fiind posibilă aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Totodată tribunalul constată că, raportul juridic contravențional de răspundere are ca obiect sancțiunea juridică aplicată de către stat, prin intermediul agenților săi, subiectului pasiv al acestui raport.

Spre deosebire de sancțiunile aparținând altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv – educativ – scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Prin urmare, aplicarea unei sancțiuni mai grave, a amenzii, se justifică pentru combaterea săvârșirii contravențiilor - scop, însă, care poate fi considerat atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment, atunci când există premisele faptului că petentul a înțeles necesitatea respectării normelor legale încălcate, cu consecința respectării acestora pe viitor.

Operațiunea de aplicare a unei sancțiuni contravenționale trebuie însă să se facă cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv: limitelor sancțiunilor, proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, etc. – ceea ce prima instanță a și făcut prin hotărârea pronunțată, reținând că fapta săvârșită nu a adus prejudicii grave, nefiind semnalate evenimente de natură a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Deși apelanta a depus la dosar, în faza procesuală a apelului, relații comunicate de către ________________ B_______, din care rezultă că autovehiculul indicat în procesul verbal, respectiv – XXXXXXXXX, nu figura la data săvârșirii contravenției cu permis de liberă trecere în Piața centrală B_______, tribunalul constată că petentul nu a fost sancționat pentru această faptă, întrucât prin actul constatator s-a reținut săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1, lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002, constând în nerespectarea indicatorului „accesul interzis” pentru vehicule având masa maximă autorizată mai mare de 1,5 t., și , ca urmare apreciază că aceste relații nu au relevanță pentru soluționarea cauza de față și că hotărârea primei instanțe nu se întemeiază pe această împrejurare.

Pentru toate considerentele anterior arătate, tribunalul constată că motivele de apel sunt neîntemeiate, respingând apelul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta intimată Poliția L_____ B_______ cu sediul în B_______, ___________________________. 16, în contradictoriu cu intimatul petent L____ L________ M____ din ____________________, ________________________________, împotriva sentinței civile nr. 2766 din 16 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M.

Jud. I___ M_______

Dact. A.E.

Ex. 4/06.01.2016