Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL G___
SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr. 2392/2015
Ședința publică din 09 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I__ S_________
Judecător: S_____ I____ T_______
Grefier: E____ R_____ P______
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G___, împotriva sentinței civile nr. 2487 din 09 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent D___ P___ R_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimatul petent nu a formulat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 2487 din 09 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul D___ P___ R_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului G___, s-a menținut procesul-verbal cu privire la contravenția pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului, s-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum 360 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 10.11.2014 cu sancțiunea avertismentului și s-a anulat măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere luată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 16.12.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.11.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și amendă în cuantum de 360 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002. Totodată, s-au aplicat 4 puncte de penalizare și a fost luată măsura reținerii permisului de conducere.
Prin actul de constatare s-a reținut că în data de 10.11.2014, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 66 localitatea Izvoarele km 20 cu viteza de 79 km/h pe restricție de 50 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar. De asemenea, a efectuat depășirea neregulamentară a auto marca Dacia Duster trecând peste marcajul longitudinal continuu‚ce separă sensurile de mers.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că faptele imputate petentului au fost încadrate juridic în mod corect, de către agentul constatator.
Potrivit art. 108 alin.1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002, „constituie contravenție depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Pentru această contravenție, agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea avertismentul, ca sancțiune principală și 4 puncte de penalizare.
Instanța de fond a constatat că, prin plângerea formulată, petentul nu a contestat această contravenție reținută în sarcina sa, starea de fapt fiind astfel recunoscută.
Referitor la cea de-a doua contravenție, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea.
Din planșele foto depuse la dosar, depoziția martorului L____ A____ A______ (fila 39) și înregistrarea video instanța de fond a reținut că petentul a început manevra de depășire într-o zonă cu marcaj longitudinal continuu și a încheiat-o în zona cu marcaj discontinuu.
Așadar, procesul-verbal este temeinic încheiat cu privire la această faptă, având în vedere că petentul avea obligația să efectueze întreaga manevră de depășire într-o zonă cu marcaj discontinuu.
Cu toate aceste, analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța de fond a considerat că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
Pericolul social al faptei săvârșite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave, atingerea valorilor sociale ocrotite fiind minimă.
Deși nu înlătură existența contravenției și vinovăția petentului, având în vedere că depășirea a fost începută într-o zonă cu marcaj continuu și a fost încheiată într-o zonă cu marcaj discontinuu, că nu a fost pusă în pericol siguranța circulației prin manevra efectuată, iar zona în care a fost constatată contravenția nu era o zonă cu trafic intens, constituie totuși împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Această sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, instanța de fond a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 teza I din O.G. nr. 2/ 2001.
În ceea ce privește măsura de reținere a permisului de conducere, instanța de fond a constatat că agentul constatator a procedat la reținerea permisului de conducere, fără ca în procesul-verbal de contravenție să fie menționată aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Coroborând dispozițiile art.109 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, care prevăd că, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către polițistul rutier”, cu dispozițiile art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și cu art.96 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 potrivit cărora „sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces verbal prin care se aplică și sancțiunile principale”, respectiv cu dispozițiile art.111 și cu dispozițiile art.180 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, reiese faptul că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce trebuie să fie aplicată de agentul constatator prin același proces-verbal de constatare a contravenției, act supus verificării legalității din oficiu, în condițiile art.34 din OG nr.2/2001.
Reținerea permisului de conducere este o măsură tehnico-administrativă care se poate aplica doar ca urmare a aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule sau in situațiile prevăzute de art.111 alin.1 din OUG nr.195/2002, limitativ enumerate.
În situația în care se procedează la reținerea permisului de conducere, fără ca în procesul verbal să fie menționată aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, cel sancționat se află în situația de a nu cunoaște dacă i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, temeiul juridic avut în vedere, termenul pentru care i-a fost aplicată această sancțiune complementară, iar instanța de judecată, în raport de dispozițiile art.34 din OG nr.2/2001 nu are posibilitatea să verifice dacă acesta sancțiune a fost dispusă in conformitate cu dispozițiile legii speciale, conform principiului legalității.
Împotriva sentinței civile nr. 2487 din 09 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al județului G___, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, contravenientul a fost sancționat, în calitate de conducător auto, pentru depășirea vitezei legale de circulație a autovehiculelor în localitate și pentru efectuarea unei depășiri neregulamentare.
Pentru depășirea vitezei legale, petentului i-a fost aplicat avertisment, sancțiunea fiind menținută de instanță. Pentru cea de-a doua contravenție, însă, săvârșită în concurs, instanța a înlocuit amenda cu avertisment, fără a avea în vedere că depășirile neregulamentare se soldează nu de puține ori cu accidente de circulație și cu victime în rândul participanților la traficul rutier.
De asemenea, în speță, apelanta intimată consideră că trebuia avută în vedere și atitudinea petentului, reflectată în plângerea contravențională, acesta solicitând anularea procesului-verbal și nu aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
În ceea ce privește anularea măsurii reținerii permisului de conducere, a considerat că prima instanță nu a respectat dispozițiile art. 190 din H.G. nr. 1391/2006, respectiv: „În cazurile prevăzute de lege, odată cu constatarea faptei, polițistul rutier sau, după caz, polițistul de frontieră reține permisul de conducere, eliberând dovada înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, după caz”.
Anularea unui act constatator pe acest temei constituie, în opinia sa, o asumare de către instanța de judecată a rolului legislativ, întrucât se aduc adăugiri unui text de lege.
De asemenea, este de părere că interpretarea instanței în sensul arătat mai sus este lipsită de temei legal, întrucât, deși forma și conținutul actului constatator sunt prevăzute strict prin art. 225 Anexa nr. 1A a H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, prin sentința civilă nr. 5551/25.09.2014, instanța stabilește în sarcina agentului constatator o obligație neimpusă de legiuitor.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă intimată este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul petent D___ P___ R_____, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat, în raport de criticile formulate, tribunalul urmează să-l admită, să modifice sentința, în sensul că respinge plângerea contravențională pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională, a menținut procesul verbal de contravenție cu privire la sancțiunea prin care s-a aplicat avertismentul și a înlocuit amenda de 360 lei cu avertismentul, motivându-se prin sentință că a fost sancționat petentul cu avertisment și amendă de 360 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și art.100 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2000, luându-se măsura reținerii permisului de conducere pentru că a condus autoturismul în localitate cu 79 km/h și a efectuat o depășire neregulamentară.
Cu privire la viteza de deplasare, agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului menținută de instanță iar în ceea ce privește depășirea neregulamentară, instanța a considerat că fapta contravențională nu prezintă un grad ridicat de pericol, a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001 și a înlocuit amenda cu avertismentul, avându-se în vedere faptul că depășirea a fost începută într-o zonă cu marcaj continuu și a fost încheiată într-o zonă cu marcaj discontinuu, instanța anulând și măsura administrativă a reținerii permisului de conducere.
Apelanta a criticat sentința, arătându-se că din fotografiile existente la dosar rezultă că petentul a efectuat depășirea neregulamentar și că nu se impunea aplicarea unei sancțiuni cu avertismentul și chiar în această situație, existând o sancțiune, trebuia să se mențină măsura reținerii permisului de conducere.
Tribunalul apreciază că apelul I__ G___ este fondat, avându-se în vedere faptul că greșit instanța de fond a aplicat sancțiunea avertismentului pentru fapta contravențională de depășire neregulamentară cu motivarea că depășirea a fost începută într-o zonă cu marcaj continuu și a fost încheiată într-o zonă cu marcaj discontinuu deoarece petentul avea obligația, când a intrat în depășire, să se asigure că și încheierea depășirii se va face tot într-o zonă cu marcaj discontinuu, gradul de pericol social în acest caz fiind destul de ridicat.
S-a dispus anularea măsurii reținerii permisului de conducere ca urmare a faptului că a fost înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul pentru fapta de depășire neregulamentară, această soluție este de asemenea greșită deoarece sancțiunea cu avertismentul face parte din categoria sancțiunilor contravenționale și în aceste condiții trebuia menținută și soluția reținerii permisului de conducere, potrivit art. 190 din HG nr. 1391/2006.
Astfel, tribunalul consideră că, în raport de planșele fotografice existente la dosarul cauzei, petentul a săvârșit fapta contravențională așa cum a fost menținută în procesul verbal de contravenție și atare situație, va dispune schimbarea sentinței și respingerea plângerii contravenționale.
Văzând dispozițiile art.480 alin.2 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G___, având sediul în Târgu-J__, __________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr. 2487 din 09 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent D___ P___ R_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în orașul Turceni, ______________________________, nr. 11, județul G___.
Schimbă sentința civilă nr. 2487 din 09 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX în sensul că respinge plângerea contravențională formulată de petentul D___ P___ R_____, formulată împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 10.11.2014.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2015, la Tribunalul G___.
Președinte, I__ S_________ |
|
Judecător, S_____ I____ T_______ |
|
Grefier, E____ R_____ P______ |
|
Red. S.I.
Tehnored. P.R.
Jud. fond: I. L. N___
4 ex./18.12.2015