Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Tribunalul CLUJ
Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal
Stadiu procesual:
Recurs
Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie
Număr hotarâre:
333/2014 din 25 februarie 2014
Sursa:
Rolii.ro

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 333/R/2014

Ședința publică de la 25 Februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M______ O_____-S_______

JUDECĂTOR: D__-I___ T____

JUDECĂTOR: A__-S_____ S______

GREFIER: L____ C____

Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurentul L______ A_____ D______ împotriva sentinței civile nr. 1259 din 16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, privind și pe intimat I____________ de Poliție Județean Cluj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat și comunicat.

Tribunalul, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Reține că prin Sentința civilă nr.1259/16 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei T____, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulata de petentul L______ A_____- D______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 20.01.2013 de Politia T____ , care a fost menținut în întregime.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 20.01.2013 de Politia T____, petentului i s-a aplicat o sancțiune contravenționala cu 9 puncte-amenda în cuantum de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în temeiul prev. art. 102/3/e din OUG 195/2002 modificată, reținându-se că la data de 20.01.2013 ora 16,41 în T____ _______________ a condus autoturismul marca VW Sharan cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 105 km/h înregistrat cu aparatul radar montat pe auto Dacia L____ cu număr MAI xxxxx .

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, prima instanță a reținut că acesta conține elementele prevăzute de art. 17 din 0G 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție încheiat s-a reținut ca petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție iar pentru a se da eficiență principiului egalității de arme în conformitate cu prevederile art. 6 din CEDO, prin orice mijloace de probă la dispoziția sa, acesta poate proba netemeinicia împrejurărilor reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în actul de constatare si sancționare a contravenției încheiat, la dosar fiind depuse înregistrare precum și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.

Cu privire la lipsa mențiunilor de la rubrica vizând mențiunile contravenientului din procesul-verbal, s-a reținut din analiza acestuia că s-a menționat de agentul constatator că nu sunt mențiuni, de asemenea prin plângerea formulată petentul având posibilitatea să invoce în fața instanței mențiunile pe care le considera necesare cu privire la procesul-verbal încheiat.

Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs petentul L______ A_____-D______ (f.3-5), solicitând, în principal, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/20 Ianuarie 2013 ca netemeinic și nelegal, cu consecința înlăturării sancțiunilor dispuse, respectiv a amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei și a restituirii sumei achitate, precum și a măsurii complementare de reținere a permisului de conducere.

În susținerea poziției procesuale a învederat următoarele:

Atât doctrina, cât și practica judiciară sunt constante în a afirma că procesul-verbal de constatare și sancționare al contravențiilor se bucură de prezumția de legalitate însă în acest caz, prezumția de nevinovăție primează asupra prezumției de legalitate a procesului-verbal atacat, motiv pentru care este de părere că agentul constatator trebuia să probeze elementele procesului-verbal în fața instanței.

Mai mult, susținerile intimatei cu privire la faptul că nu este obligată să facă dovada faptului că la momentul presupusei înregistrări a vitezei procedura de autotestare a aparatului radar era sau nu finalizată, nu are relevanță atât timp cât chiar intimata spune că dacă există o eroare, aparatul radar nu putea să funcționeze și că, dacă aparatul radar ar fi în stare optimă de funcționare, ar genera o imagine a autoturismului cu numărul de înmatriculare. D__ fiind că această imagine nu se regăsește, consideră că la acea dată aparatul radar nu a funcționat și, prin urmare, cuantumul vitezei înscrisă în procesul-verbal de sancționare nu este unul real, neexistând din partea contravenientului un comportament ilicit în sensul normei încălcate.

În cazul de față în nici un moment nu a existat o intenție de a încălca normele rutiere impuse de legislația în vigoare.

Mai mult, elementele constitutive ale contravențiilor trebuie să existe cumulativ la fiecare contravenție, în parte, lipsa oricăreia din ele ducând la inexistența faptei ilicite și implicit la imposibilitatea tragerii la răspundere a făptuitorului.

Totodată, consideră că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, întrucât gradul de pericol social al contravenției se stabilește și în raport cu circumstanțele faptei, lipsa antecedentelor contravenientului sau existența antecedentelor, scopul urmărit și urmarea produsă.

Articolul 5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 prevede principiul proporționalității, principiu care își are originea în art.53 din Constituția României din Constituția României, care permite limitarea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară și este proporțională cu situația care a determinat-o, principiu care impune, de altfel, obligații atât în sarcina legiuitorului și a organelor de aplicare a sancțiunilor, cât și a instanțelor de judecată sesizate cu plângeri contravenționale.

Astfel, în aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei, precum și de circumstanțele personale ale petentului.

Prin urmare, solicită a se ține cont de faptul că sancțiunea dispusă în sarcina sa este disproporționată raportat și la lipsa consecințelor negative ale faptei, a inexistenței unui prejudiciu.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit procesului verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 20.01.2013 de IPJ. Cluj-Poliția Municipiului T____, recurentului i s-a aplicat amenda de 630 lei și sancțiunea de 9 puncte de penalizare întrucât acesta a condus autoturismul VW Sharan cu viteza de 105 km/h. Așa cum corect a reținut prima instanță acesta nu a avut obiecțiuni la momentul încheierii procesului verbal.

Aparatul radar montat pe autoturismul Dacia L____ MAI a fost verificat metrologic, fapt atestat de buletinul de verificare metrologică nr.xxxxxxx din 13.03.2012. Susținerile legate de funcționarea aparatului radar nu au fost întărite de probe astfel că față de probele depuse la dosar de intimată, tribunalul apreciază că sunt corecte constatările primei instanțe referitoare la temeinicia faptei și a sancțiunii aplicate.

Înregistrarea video, depusă în copie la dosarul cauzei atestă faptul că viteza recurentului a fost de 105 km/h, dovadă pe care acesta nu a putut-o răsturna printr-o probă contrar de aceeași forță probantă.

În ceea ce privește lipsa comportamentului ilicit și lipsa culpei recurentului, motivul este nefondat. Depășirea vitezei maxime legale presupune o acțiune voluntară din partea recurentului, aceea de a apăsa pedala de accelerație, iar atingerea vitezei de 105 km/h reprezintă prin ea însăși o faptă de pericol social, fără a se produce vreo altă consecință a faptei. În aceste condiții lipsa intenției ar echivala cu lipsa discernământului recurentului atâta timp cât acesta susține nu a existat factorul intelectiv și cel volitiv, ca o condiție a comiterii faptei cu vinovăție. Ori o asemenea împrejurare care înlătură răspunderea contravențională nu a fost dovedită.

De altfel, art.11 din OGnr.2/2001 prevede cazurile în care este înlăturat caracterul contravențional al faptei între este menționată iresponsabilitatea, ceea ce nu este cazul în speță. Restul cauzelor nu au fost invocate.

La stabilirea sancțiunii agentul constatator a aplicat principiul proporționalității, principiu avut în vedere de însuși legiuitor care a stabilit atât amenda cât și punctele de penalizare raportat la limitele de depășire a vitezei legale. De altfel, potrivit dispozițiilor art.21 alin.2 din OG nr.2/2001 Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Aceste circumstanțe au fost avute în vedere la încheierea procesului verbal astfel că nu este întemeiată solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, abaterea fiind gravă și intenționată nu se impune diminuarea sancțiunii și nici înlocuirea.

Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304.pct.9 și art.3041 Cod de procedură civilă va respinge ca nefundat recursul. Menținând în întregime sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de L______ A_____-D______, împotriva Sentinței civile nr.1259/16 Aprilie 2013 pronunțată în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, pe care o menține în totul.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 Februarie 2014

Președinte,

M______ O_____-S_______

Judecător,

D__-I___ T____

Judecător,

A__-S_____ S______

Grefier,

L____ C____

Pregătit pentru motivare A.P.B./26 Februarie 2014

Red. A.S.S./2 exemplare/5.03.2014

Judecător fond: A__ A____ – Judecătoria T____

Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

office@avocatura.com

Formular de contact

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025