Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 1939/2015

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ J______ N___

JUDECĂTOR L_______ V______ M____

GREFIER A________ N_____

S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul A_____ C______ N______, domiciliat în Năvodari, _____________________, județ C________, în contradictoriu cu intimata I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, ___________________, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3934/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate cu consecința admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție. Din anexa nr. 5 se poate observa că în zona în care a fost constată contravenția nu era nici un indicator. Agentul de poliție a scris că indicatul era montat pe o baliză de ocolire prin partea stângă, însă în fotografia atașată la dosar se observă că indicatorul era montat pe o baliză de ocolire prin partea dreaptă. De asemenea, arată că nu corespund data și ora săvârșirii contravenției susținute de către agentul de poliție, cu data și ora ce rezultă din probele atașate la dosar. Învederează că baliza putea fi schimbată de către lucrătorii din zonă.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr.3934/6.04.2015 - pronunțată de Judecătoria C________ în ds.XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A_____ C______ N______ împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx întocmit la 14.07.2014 de agentul de poliție rutieră din cadrul IPJ C________.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 14.07.2014 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei, respectiv 4 puncte amendă și reținerea permisului de conducere în baza art. 120 al.2 lit. h din RA OUG 195/2002 rep și art. 100 al.3 lit. e din OUG 195/2002 rep.

S-a reținut în acest sens faptul că la data de 14.07.2014 ora 8.14 petentul a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DC 86 zona Popas Pescăresc și a efectuat manevra de depășire a autoturismului XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea Interzisă".

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A_____ v. România).

În cauză, petentul nu a administrat probe prin care să dovedească o situație de fapt diferită de cea reținută prin procesul-verbal.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat întrucât a efectuat manevra de depășire a autoturismului XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea Interzisă".

Din această perspectivă, susținerea petentului în sensul că cele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității, deoarece a efectuat manevra de depășire pe porțiunea în care drumul era marcat cu linie întreruptă, nu prezintă relevanță.

Conform raportului agentului constatator, f 47, indicatorul rutier temporar „Depășirea Interzisă" era montat pe o baliză de ocolire prin stânga și făcea parte dintr-un întreg ansamblu de indicatoare ce semnalizau lucrările la partea carosabilă ce aveau loc între localitatea Năvodari și municipiul C________, lucrări ce ridicau gradul de risc al producerii accidentelor rutiere în sectorul de drum respectiv. Existența indicatorului la data constatării contravenției rezultă din planșa foto, f 48.

Deși instanța a încuviințat petentului proba testimonială pentru dovedirea netemeiniciei procesului-verbal, în ședința publică din 30.03.2015 apărătorul petentului a precizat că nu mai insistă în audierea martorului propus, întrucât a suferit o cădere nervoasă.

Pentru considerentele arătate instanța reține că procesul-verbal este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel că urmează să respingă plângerea ca fiind nefondată, inclusiv în ceea ce privește solicitarea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condițiile art. 453 c.p.civ.

Având în vedere faptul că instanța a reținut că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, urmează să respingă cererea formulată de petent având ca obiect restituirea amenzii ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat apel.

Apelantul petent apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată este aceea a admiterii apelului, cu consecința modificării hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat.

Invederează apelantul că deși a dovedit tot ceea ce a susținut prin cererea dedusă judecății, instanța de fond a ignorat probațiunea și a concluzionat greșit că s-ar face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale prev. de art.120 alin.1 lit.h) din ROUG nr.195/xxxxx.

Susține că din chiar planșele foto depuse de intimat rezultă că la momentul 8:13:59 , a efectuat manevra de depășire, în afara zonei de acțiune a indicatorului „ depășirea interzisă” și, mai mult decât atât în prezența liniei discontinue.

Solicită a se observa că planșa foto depusă de intimat în care se observă indicatorul „ depășirea interzisă” – și care nu i-a fost comunicată, spre a se putea referi la ea în răspunsul la întâmpinare, surprinde existența indicatorului la data de 14.07.xxxxx, ora 7:01:55, iar în interval de o oră acest indicator putea să fie mutat sau opturat vizual de echipele de lucru; în acest sens anexează o poză din altă zi, în care se observă lipsa indicatorului cu toate că drumul nu era finalizat.

Cu referire la Raportul agentului de poliție, apelantul petent apreciază că mențiunile sale trebuiau coroborate cu adresa emisă de Primăria Năvodari, care evidențiază că nu exista un indicator de „ depășire interzisă”.

Apelantul invederează că singurul motiv pentru care a renunțat la adierea martorului propus l-a reprezentat starea de sănătate a acestuia.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art. 477-479 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 14.07.2014 , agentul de poliție rutieră a constatat faptul că la data de 14.07.2014 ora 8.14 numitul A_____ C______ N______ a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DC 86 zona Popas Pescăresc și a efectuat manevra de depășire a autoturismului XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea Interzisă". C___________ auto a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei, respectiv 4 puncte amendă și reținerea permisului de conducere în baza art. 120 al.2 lit. h din RA OUG 195/2002 rep și art. 100 al.3 lit. e din OUG 195/2002 rep.

Procesul verbal a fost semnat de petent cu următoarele mențiuni „ Îmi rezerv dreptul de a formula contestație”.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor

Prin sentința apelată, instanța de fond - pentru considerentele mai sus expuse, a respins plângerea dedusă judecății.

Controlul judiciar elevă că judecătorul fondului în mod corect a reținut că, prin prisma disp.art.17 din OG.2/2001 se verifică existența în cuprinsul actului constatator a tuturor mențiunilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a concluzionat că, sub aspectul legalității, actul sancționator nu cuprinde mențiuni de natură să conducă la lipsirea sa de eficiență juridică.

Sentința atacată suplinește cerințele art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ., judecătorul fondului prezentând în cuprinsul său motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției de respingere a plângerii, argumente pe care instanța de control judiciar - fără a le relua în motivarea deciziei, și le însușește.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, fiind dovedită de organul constatator prin fotografiile radar efectuate cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier montat pe auto MAI xxxxx, verificat metrologic, de operatorul radar atestat.

Deși probele nu au o valoare prestabilită și nu există o ierarhie a mijloacelor de dovadă, nu pot fi valorificate planșele fotografice realizate de apelant în care nu se observă existența unui indicator rutier cu semnificația depășirea interzisă în detrimentul celor realizate de agentul de poliție rutieră - în condițiile art.109 din OUG nr.195/2002, cu mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic.

Tribunalul constată – urmare și a vizualizării înregistrării video pe suport DVD înaintată de intimat la dosarul cauzei, că nu se verifică susținerile apelantului petent privitoare la inexistența indicatorului „depășirea interzisă” în zona în care a acesta a efectuat manevra de depășire.

Situația ipotetică la care face referire apelantul petent, respectiv posibilitatea ca indicatorul să fie mutat în intervalul de o oră dintre momentul în care s-a reținut în sarcina sa efectuarea manevrei auto și cel în care a fost realizată planșa foto ce surprinde existența acestuia, nu se poate constitui într-un argument pentru lipsirea de eficiență a procesului verbal contestat, a cărui netemeinicie trebuia susținută probator.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, limitându-se a solicita agentului constatator să facă mențiunea că îl va contesta ; nu există nici o rațiune pentru care dacă aspectul menționat în cuprinsul plângerii contravenționale și reiterate în apel/ referitor la inexistența indicatorului rutier , ar fi avut acoperire în realitatea faptică să nu fie invederat spre a fi consemnat la rubrica „ alte mențiuni”.

Examinarea cauzei sub toate aspectele relevă faptul că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, de vreme ce fapta reținută în sarcina apelantului petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea a fost corect individualizată, cu respectarea principiului legalității.

Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ, instanța va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – petent A_____ C______ N______, domiciliat în Năvodari, _____________________, județ C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, ___________________, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr 3934/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică , astăzi , 25.11.2015

Președinte, Pentru Judecător,

A___ J______ N___ L_______ V______ M____

Cf. 426 alin. 4 c.p.c. semnează

Președinte complet,

A___ J______ N___

Grefier,

A________ N_____

Jud.fond A___ D.E.

Tehnored.jud.A___ N___

4 ex./21.12.2015