Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 742 A

Ședința publică din 18 septembrie 2015

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent I____ G_______ C____ domiciliat în ________________________________, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul-pârât I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _______________________. 57, județul B_______ împotriva sentinței civile nr. 174 din 18 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Săveni, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc ambele părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 174 din 18 februarie 2015, Judecătoria Săveni a respins cererea formulată de petentul I____ G_______ C____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 20.03.2014, petentul I____ G_______ C____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. art. 102 alin. 3 lit. a OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 20.03.2014, a condus pe DN 24 C autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar pe raza localității Bobulești, jud. B_______ a fost oprit de un echipaj de poliție și la testarea cu aparatul etilotest __________-0267 a fost indicată o îmbibație alcoolică de 0,37 mg/l în aerul expirat

Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 20.03.2014 încheiat de către intimatul I.P.J. B_______, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 care prevăd că: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Astfel, raportat la art. 17 din OG 2/2001 instanța de fond a constatat că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 20.03.2014 încheiat de către intimatul I.P.J. B_______ nu este afectat de nici o cauză de nulitate care să poată fi reținută și din oficiu, potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Din probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenție.

Instanța de fond nu a putut reține ca motiv de anulare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 20.03.2014 susținerea petentului că „omițând faptul că la masa de prânz a consumat o jumătate de litru de bere” și fiind solicitat de șeful său să se prezinte la serviciu, s-a urcat la volanul mașinii și a condus deși avea o îmbibație alcoolică de 0,37 mg/l în aerul expirat.

Potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.

A mai reținut prima instanță că, din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101). Așadar, Convenția impune statelor să încadreze aceste prezumții de fapt sau de drept în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (N_______ G_______ împotriva României, nr. xxxxx/05, pct. 30, 3 aprilie 2012 ).

Astfel, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nici o îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar ________________ situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

A apreciat prima instanță că, aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Prima instanță a constatat că, în speță petentul nu a dovedit că există o situație de fapt contrară, iar din analiza celorlalte probe administrate în cauză, rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, astfel încât a reținut situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. 2 Cod procedură civil, având valoarea unui înscris autentic.

Astfel, din analiza conținutului procesului-verbal, depus la dosarul cauzei la fila 10 și ținând cont că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale cerute pentru întocmirea sa valabilă.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, prima instanță a reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 765 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.

S-a reținut că, ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin. (3), instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este corect individualizată, răspunzând necesităților de ordin sancționator și preventiv raportat la gradul relativ ridicat al faptei contravenționale și astfel în mod corect i-a fost aplicată petentului sancțiunea amenzii in cuantum de 765 lei. Totodată, instanța de fond menținând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 20.03.2014 precum și sancțiunea amenzii aplicată prin acest proces verbal, a menținut și măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel petentul I____ G_______ C____ solicitând modificarea acesteia, în principal în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale, iar în subsidiar doar în parte, reindividualizând sancțiunea amenzii aplicată.

Precizează apelantul că a urcat la volanul mașinii, deși băuse o bere cu câteva ore înainte, întrucât a fost un caz de necesitate, fiindu-i solicitată de urgență prezența la serviciu.

Arată că, în măsura în care instanța apreciază că nu sunt motive de anulare a procesului verbal, solicită reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate și înlocuirea acesteia cu avertisment, fiindu-i foarte greu să achite o amendă atât de mare, fără a pune în primejdie veniturile familiei sale.

Intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ nu a formulat întâmpinare față de apelul declarat.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele :

Așa cum și prima instanță de judecată a reținut, procesul verbal întocmit petentului-apelant este legal și temeinic, acesta neadministrând nici o probă care să dovedească o altă situație de fapt decât cea constatată de agentul de poliție.

De altfel, petentul a recunoscut faptul că băuse o bere înainte de a se urca la volan, iar îmbibația alcoolică de 0,37 mg/l în aerul expirat a fost dovedită la testarea acestuia cu aparatul etilotest.

În consecință, săvârșirea contravenției este o certitudine, neputând fi reținută în favoarea petentului nici o cauză de exonerare a răspunderii contravenționale, obligația prezentării la serviciu neîntrunind elementele reținerii unei stări de necesitate în raport de prevederile art. 11 din O.G. 2/2001.

În ce privește sancțiunea aplicată, tribunalul constată că aceasta a fost legal aplicată, nefiind cazul înlocuirii acesteia cu avertisment, întrucât pericolul social al faptei este unul ridicat, iar îmbibația alcoolică depistată este apropiată de limita superioară, având în vedere că după 0,40 mg/l în aerul expirat, fapta constituie infracțiune.

Pentru toate aceste motive, tribunalul apreciază că motivele de apel sunt neîntemeiate, respingând apelul formulat de petentul I____ G_______ C____ împotriva sentinței civile nr. 174 din 18 februarie 2015 a Judecătoriei Săveni, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de petentul I____ G_______ C____ domiciliat în ________________________________, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul-pârât I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _______________________. 57, județul B_______ împotriva sentinței civile nr. 174 din 18 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Săveni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M../02.10.2015

Jud. C____ A__-M____

Dact. A.E.

ex. 4