ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIE Nr. 271/2015

Ședința publică de la 10 Iulie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A______ M____ A______

Judecător R_____ I_____ T____

Grefier A__-M____ T_____

Pe rol judecarea apelului formulat de Inspectoratul de Poliție Județean M____ împotriva sentinței civile nr. 4027 din 1.10.2014 a Judecătoriei Tg. M____, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 10.07.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4027 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX instanța a admis plângerea formulată de către petentul A___ F_____ J_____ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 29.01.2014 întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____; a anulat ca netemeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat; a dispus înlăturarea măsurii complementare referitoare la suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile și a obligat intimatul la plata către petent a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă de timbru.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal, că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu și că nu există, în privința procesul verbal atacat, nici o cauză de nulitate relativă care să determine o vătămare atât de gravă a persoanei sancționate pentru a cărei remediere să se impună anularea.

Cu privire la temeinicia actului, instanța a invocat prevederile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și a reținut că în cazul contravențiilor constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii, pentru că procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși.

Analizând înregistrarea video depusă de intimat, instanța a constatat că la un moment dat trecerea este traversată de către un pieton căruia i s-a acordat prioritate de trecere, iar la scurt timp după, acesta este urmat de către un alt pieton, cel căruia intimatul afirmă că nu i s-ar fi acordat prioritate de trecere de către petent. Instanța a constatat că la minutul 00:24 apare în cadru autoturismul condus de către petent, iar, în momentul când aceasta deja se afla pe trecerea de pietoni, se poate observa, de asemenea, pietonul pășind pe trecere. Chiar dacă s-ar considera că pietonul se afla angajat în traversare regulamentară încă de la momentul la care coboară pe marcajul trecerii de pietoni, s-a reținut că există o simultaneitate în acțiunile celor doi participanți la trafic care pune sub semnul îndoielii săvârșirea vreunei fapte contravenționale de către petent. În atare condiții, oprirea autovehiculului pentru acordarea de prioritate nu mai era posibilă, conducătorul auto nemaiavând această obligație.

În concluzie, instanța a apreciat că rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în sensul că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale pretinse.

Împotriva acestei soluții a formulat apel în termenul legal intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____, solicitând anularea în tot a sentinței atacate și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal atacat și a măsurilor dispuse prin acesta.

În motivarea apelului a arătat că sentința este netemeinică și nelegală întrucât a fost pronunțată cu ignorarea probatoriului atașat la dosar. A susținut că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de către agentul constatator atât prin intermediul propriilor simțuri cât și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. A invocat prezumția de veridicitate a procesului-verbal și a arătat că acesta în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, iar acesta nu a dovedit o situație contrară celei reținute în procesul-verbal.

De asemenea, a arătat că o aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravențională să facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul – verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcină foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.

Petentul A___ F_____ J_____ a formulat întâmpinare față de apelul depus, solicitând respingerea acestuia și menținerea sentinței ca temeinică și legală. A reluat considerentele instanței cu privire la faptul că a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

Având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac, a considerat că se impune în judecarea căii de atac și verificarea legalității procesului-verbal și a reluat aspectele invocate în fața instanței de fond referitoare la faptul că marcajul din certificatul aprobare de model al cinemometrului nu corespunde cerințelor legale în materie.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 29.01.2014 pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006, faptă sancționată conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002. S-a reținut în sarcina petentului faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care s-a angajat în trecerea regulamentară a străzii, autovehiculul circulând pe banda a 2-a de circulație.

Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare, prima instanță a apreciat greșit că din probele administrate a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal.

Tribunalul reține în acest sens că fapta sancționată, constând în nerespectarea obligației de acordare a priorității de trecere pietonilor, poate fi percepută prin propriile simțuri de polițistul rutier, neimplicând efectuarea unor măsurători. Împrejurarea că fapta a fost, în același timp, înregistrată cu ajutorul aparaturii video-radar nu este, în sine, de natură a înlătura această forță probatorie ci înregistrarea constituie o probă suplimentară, urmând a fi analizată de instanță. Așadar, contrar concluziilor primei instanțe, tribunalul reține că procesul-verbal, cuprinzând constatările personale ale polițistului rutier, are forță probatorie, făcând dovada faptei constatate până la proba contrară.

Cu privire la forța probantă a procesului-verbal, tribunalul are în vedere că chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut (Hotărârea din 7 octombrie 1988 în cauza Salabiaku împotriva Franței, considerente reiterate în cauzele I___ P__ împotriva României și N_______ G_______ împotriva României) că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept și că acestea sunt în principiu compatibile cu Convenția, cu condiția să nu depășească anumite limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare. Acceptarea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului-verbal este justificată prin necesitatea de a nu lăsa nesancționate anumite încălcări ale dispozițiilor legale constatate personal de agentul constatator, iar prezumția are un caracter relativ, petentul având posibilitatea de a răsturna această prezumție prin prezentarea dovezii contrare.

Din înregistrarea depusă la dosar nu rezultă momentul la care pietonul a pășit pe trecere, vizibilitatea fiind blocată de un alt autovehicul. Însă, la ora 15:39:57 se observă că pietonul se află pe trecere, pe banda întâi de circulație, iar petentul a început trecerea peste marcajul pietonal, pe banda a doua. Or, petentul circulând pe banda a doua, avea posibilitatea de a-l observa pe pieton în momentele în care se pregătea pentru traversare sau chiar la începutul traversării, cu atât mai mult cu cât pe banda întâi nu circula nici un alt autovehicul. Ca urmare, este neîntemeiată constatarea primei instanțe în sensul că din înregistrare ar rezulta o altă situație de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal.

Tribunalul reține, de asemenea, că petentul a semnat procesul-verbal, întocmit la scurt timp după constatarea faptei, fără a formula vreo obiecțiune cu privire la fapta consemnată.

Potrivit dispozițiilor art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, citate și de prima instanță: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: ... h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat corespunzător [...], atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Prioritatea de trecere, de pe altă parte, este definită de art. 6 pct. 26 din același act normativ ca fiind „dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice”.

Ca atare, în situația în care se apropie simultan de trecerea pentru pietoni, obligația de a opri revine conducătorului de autovehicule, pentru a permite pietonului traversarea în condiții de siguranță. Faptul că și pietonului îi revine obligația de a se asigura că poate traversa fără pericol nu este de natură nici a înlătura obligația conducătorului auto de a-i acorda prioritate și nici a-l exonera pe acesta de răspundere în cazul nerespectării acestei obligații.

Pentru motivele expuse, tribunalul apreciază că fapta a fost în mod legal și temeinic reținută în sarcina petentului, prima instanță apreciind în mod greșit că se impune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate de petent în fața instanței de fond și reiterate prin întâmpinarea depusă în apel, referitoare la neîndeplinirea de către cinemometru a cerințelor privind aprobarea de model, tribunalul reține că prima instanță le-a analizat și le-a înlăturat corect. Tribunalul are în vedere faptul că cinemometrul nu a fost utilizat pentru constatarea faptei, aceasta fiind constatată personal de agentul constatator, conform celor arătate mai sus, ci a fost utilizată doar funcția de înregistrare video, ca probă a faptei sancționate.

Față de cele arătate, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot hotărârea în sensul că va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul formulat de I.P.J. M____ (cu sediul în Tg. M____, ____________________. 16, județ M____, CUI xxxxxxx) împotriva sentinței civile nr. 4027 din 1.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M____.

Schimbă integral sentința de mai sus în sensul că respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție nr. CP xxxxxxx/29.01.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10.07.2015.

Redactat: A.M.A

Thred: 17.08.2015/H.L

4 ex. jud. fond: O___ A______ O______