ROMANIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA CIVILA II

DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXX/2012

DECIZIA NR.1810

Ședința publica din data de 10.06.2014

Președinte- N______ A______ L______

Judecător P______ A___ D______

Judecător- F_______ M_______ I______

Grefier-M____ M______

Pe rol fiind soluționarea în contencios administrativ și fiscal a recursului având ca obiect plângere contravențională formulat de recurentul intimat C_____ ROMANIA SA CESTRIN cu sediul în București ____________________.401 A împotriva sentinței civile nr. 1431/3.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.XXXXXXXX/2012 și în contradictoriu cu intimatul petent T____ L____ T_____ domiciliat în Oradea, ______________________.4, județul Bihor.

La apelul nominal făcut în ședința publica se constată lipsa părților.-

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței asupra procedurii de citare care este legal îndeplinită și că dosarul se află la primul termen de judecată după care;

Tribunalul reținând constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 12.10.2012, sub nr. xxxxx/271/2012, petentul T____ L____ T_____, a formulat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal _________ nr. xxxxxxx/11.01.2012, solicitând anularea procesului verbal contestat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procesul verbal contestat este nul întrucât nu poartă semnătura agentului constatator și că, fapta fiind constatată în lipsa contravenientului, procesul verbal trebuia întocmit și comunicat acestuia în termen de o lună de zile de la data constatării abaterii.

Totodată, petentul a mai arătat că procesul verbal contestat nu i-a fost comunicat la domiciliu.

A mai precizat petentul că prezumția de nevinovăție de care se bucură face ca sarcina probei să revină intimatei.

De asemenea, petentul a mai precizat că față de gradul redus de pericol social al faptei și în raport de criteriile legale de individualizare a sancțiunii contravenționale, se poate înlocui amenda aplicată cu sancțiunea avertismentului.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus documentația care a stat la baza emiterii proceselor-verbale de contravenție contestate.

Prin sentința civilă nr. 289 pronunțată de Judecătoria Oradea la data de 14.01.2013, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 05.02.2013, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX.

Prin sentința civilă nr.1431/3.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul T____ L____ T_____, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, și pe cale de consecință a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/11.01.2012.

A fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale aplicate și înlătură obligația de achitare a tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal menționat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentului că în ziua de 28.07.2011, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe DN1, în localitatea Românești din județul Prahova, fără a fi înregistrat cu rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petentul a fost sancționat contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei fiind totodată obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 120,34 lei.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Printre criteriile de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale se regăsesc: modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.

Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile, prin raportare la criteriile enunțate, respectiv:

• existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
• toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
• legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

• textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 28.07.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 11.01.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 16.03.2014, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea în parte a plângerii contravenționale în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate intimatului petent.

Astfel, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.G. nr. 15/ 2002, apreciind că este prescrisă răspunderea contravențională, întrucât potrivit normelor legale incidente, procesul verbal se întocmește și se comunică în 30 de zile de la data constatării contravenției, iar aplicarea sancțiuni amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșiri faptei. A arătat că, procesele verbale au fost întocmite, în interiorul termenului de prescripție, de 6 luni de la data săvârșiri faptei. De asemenea, actul sancționator a fost comunicat intimatului – petent la mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, a apreciat că, prin adoptarea Legi nr. 144/2012, s-a urmărit ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, care coincide cu data încheierii procesului verbal, să nu se poată întocmi alte acte sancționatorii, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, fără însă a se institui un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât cel general, de 6 luni.

Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurenta - intimata s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C. pr. Civ, OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea legii contravenționale mai favorabile, respectiv Legea nr. 144/2012.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că, în mod contrar susținerilor recurentei - intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, corect a reținut instanța de fond faptul că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Contrar susținerilor recurentei – intimate, tribunalul apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului comunicării unui prim astfel de act sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale, de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție.

În aceeași măsură, după cum, în mod corect a reținut instanța de fond, noua lege contravențională, modificând condițiile de tragere la răspundere, prin modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, are caracterul unei legi mai favorabile, ea este pe deplin aplicabilă în cauză.

Față de cele de mai sus, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut în sentința recurată că, deoarece fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx a fost săvârșită la data de 28.07.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 11.01.2012, la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu intimatul petent T____ L____ T_____, împotriva Sentinței nr. 1431/3.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXX/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul având ca obiect plângere contravențională formulat de recurenta intimată C_____ –SA CESTRIN cu sediul în sector 6, București, _______________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 1431/3.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.XXXXXXXX/2012 și în contradictoriu cu intimatul petent T____ L____ T_____ domiciliat în Oradea, ______________________.4, județul Bihor,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată in ședință publică azi 10 iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

N______ A______ L______ P______ A___ D______ F_______ M_______ I______

GREFIER,

M____ M______

Tehnored.FIM/MM

Ex.2/29.07.2014

Operator date 5595

Jud.fond.FRN