Completul compus din:

PREȘEDINTE : A____ D_____

Judecător : R_____ M____ E____ C____

Grefier : I_____ C_____

Pe rol fiind soluționarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta-intimată I____________ JUDETEAN DE P______ SATU M___, cu sediul în Satu M___, __________________.5/A, jud. Satu M___, împotriva sentintei civile nr.2024/02.06.2015, pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-petentă MÂNDRUT D_____ R_____, cu domiciliul în Satu M___, ______________________, ___________, jud. Satu M___, având ca obiect plângere la contravenție-contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata-petentă, lipsă fiind apelanta-intimată.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- apelul este la primul termen de judecată în urma derulării procedurii administrative;

- procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, după care;

Președintele completului de judecată constată că apelul este la primul termen de judecată după derularea procedurii administrative, este scutit de la plata taxei de timbru, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru termenul de azi.

Întrebată fiind de către, instanță intimata-petentă, declară că nu are alte cereri și nici alte excepții de ridicat, considerând procesul în stare de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în considerarea dispozițiilor art. 392 C.proc.civ. acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor pe fond.

Intimata-petentă având cuvântul, solicită respingerea apelului având în vedere că la ultima înfățișare a fost prezent și martorul, martor care a arătat faptul că deși la locul accidentului a vrut să depună declarație, având în vedere că a fost martor la accident, agenții constatatori au afirmat că nu este necesară această declarație, deoarece nu ar schimba cu nimic hotărârea la care ei au ajuns. Con sideră că nu are culpă în producerea accidentului și solicită menținerea hotărârii instanței de fond .

Considerând apelul lămurit, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2024/02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă plângerea formulată de petenta M______ D_____ R_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___, având ca obiect plângere contravențională, fiind anulat Procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/18.12.2014, întocmit de I____________ de Poliție al Județului Satu M___ - Biroul rutier; intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 520 lei, din care 20 lei taxa judiciară de timbru și 500 lei, onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx– fila 7 dosat fond, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 540 lei, deoarece în data de 21.04.2014, în jurul orei 14:30 a condus autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Odoreu, iar în dreptul imobilului cu nr. 184 a efectuat un viraj la stânga și a intrat în coliziune cu auto având nr. de înmatriculare SM xxxxxx, condus de numitul P__ M_____ M_____, aflat într-o depășire neregulamentară, rezultând pagube materiale și vătămarea corporală a unei persoane.

Atât petenta, cât și numitul P__ M_____ M_____ au fost cercetați în dosarul penal nr. 1402/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu M___ pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În data de 23.10.2014, P________ de pe lângă Judecătoria Satu M___ a dispus clasarea cauzei.

Procesul-verbal a fost întocmit cu următoarea mențiune: „Contravenientul nu a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, a fost prezent tatăl acestuia, care a prezentat Ordonanța prin care s-a dispus clasarea”.

Instanța investită, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31 raportat la art. 34 din OG 2/2001, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, raportat la motivele invocate de către petent.

Raportat la motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile obligatorii, prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în temeiul art. 249 C.proc.civ, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

În ceea ce privește procesul-verbal contestat, fiind un act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.proc.civ., care statuează că, cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze. Referitor la sarcina probei, instanța având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ și alții c. României, amintește concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În speță, instanța de fond a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În ceea ce privește motivele invocate de către petent, instanța de fond a reținut că acestea sunt întemeiate.

În primul rând, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în urma administrării probatoriului (înscrisuri și proba testimonială) și încadrarea juridică a faptei nu sunt în concordanță. Prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 care prevede că, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Or, din declarația martorului I______ G_______ (fila 32 dosar fond), șoferul mașinii care a circulat în spatele mașinii conduse de petentă pe o porțiune suficient de mare încât să vadă comportamentul la volan al acesteia, atât înainte de producerea accidentului, cât și în timpul acestuia, reiese faptul că petenta, care intenționa să vireze la stânga a circulat regulamentar, a redus viteza și a semnalizat intenția de a vira cu suficient timp înainte. De altfel, martorul a declarat că, observând din timp intenția petentei de semnaliza a avut el însuși timpul necesar pentru a reduce viteza. Martorul a mai arătat că șoferul din spatele lui, care a accidentat mașina petentei nu s-a asigurat corespunzător în vederea depășirii, având în vedere că ambele mașini din fața lui au redus viteza, pe de o parte, pe de altă parte, acesta, conducând o mașină mai înaltă ar fi avut posibilitatea să observe intenția de a vira a petentei. Instanța de fond a constatat că petenta a respectat obligațiile prevăzute de art. 54, alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în consecință, nu se poate reține fapta contravențională înscrisă în procesul-verbal sus-menționat.

Instanța de fond, reținând statuările Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la incidența garanțiilor procesuale prevăzute în materie penală pentru petent, a constatat că materialul probator administrat în cauză nu susține starea de fapt indicată în procesul-verbal de contravenție referitoare la săvârșirea contravenției.

Instanța de fond a constatat că declarația martorului ocular este concludentă cu privire la situația de fapt reală. Astfel, echipajul de poliție a sosit după producerea evenimentului rutier, iar martorul a arătat că, deși s-a oferit să dea o declarație organelor de poliție, având în vedere că a fost martor al accidentului, acestea au refuzat.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu s-a dovedit săvârșirea faptei de către petentă și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/ 18.12.2014, întocmit de I____________ de Poliție al Județului Satu M___ - Biroul rutier, în totalitate.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ. instanța de fond a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 520 lei, din care 20 lei taxa judiciară de timbru și 500 lei onorariu avocat, conform chitanțelor de la filele 5 și 6 dosar fond.

Împotriva Sentinței civile nr. 2024/2015, I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE SATU M___, în temeiul art. 466 C.proc.civ. și art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, a declarat apel, solicitând casarea acesteia, în sensul respingerii plângerii petentei, menținerea în vigoare în totalitate a procesului-verbal de contravenție și a măsurilor luate prin acesta, ca fiind temeinice și legale.

În motivare, apelantul arată că, intimata petentă a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din 18.12.2014 cu amendă în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 54 alin 1 din OUG nr. 195/2002R privind circulația pe drumurile publice, în sarcina petentei reținându-se faptul că în data de 21.04.2014 în jurul orelor 14:30 a condus autoturismul cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 19F în localitatea Odoreu, unde a efectuat o un viraj spre stângă în dreptul imobilului cu nr. 184, fără să se asigure întrând în coliziune cu auto având nr. de înmatriculare SM-xxxxxx condus de numitul P__ M_____ M_____. În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a petentei. Atât petenta, cât și numitul P__ M_____ au fost cercetați în dosarul penal nr. 1402/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu M___ pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În data de 23.10.2014 P________ de pe lângă Judecătoria Satu M___ a dispus clasarea cauzei, iar împotriva procesului verbal de contravenție petenta a formulat plângere contravențională prin care a arătat că nu este singura vinovată de producerea evenimentului rutier.

Apelantul apreciază că sentința pronunțată de către instanța de fond este nelegală, din următoarele considerente:

În motivarea sentinței, instanța de fond apreciază că (...)din declarația martorului ocular rezultă că șoferul din spate avea posibilitatea să observe manevra petentei, săvârșind astfel un act precipitat și care a afectat grav dreptul la apărare al apelantului-intimat. Astfel instanța de fond a ținut seama exclusiv de afirmația unui martor fără a țină seama de prevederile art. 119 din OUG nr. 195/2002 care arată că în cazul în care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecata investită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare. În acest sens se impunea citarea celuilalt conducător auto pentru aflarea punctului său de vedere și pentru opozabilitatea hotărârii.

Apelantul susține că a promovat această cale de atac deoarece a apreciat că prin sentința civilă atacată plângerea petentei a fost admisă în mod nejustificat, instanța de fond neținând cont de faptul că din raportul agentului constatator rezultă fără echivoc modalitatea de comitere a contravenției.

Instanța de fond în baza unei declarații a exonerat-o pe petentă de răspunderea contravențională deși culpa în producerea evenimentului rutier este comună. Potrivit art. 54 alin 1 din OUG nr. 195/2002R: „(1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

(2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei”.

În ceea ce privește dovada cheltuielilor de judecată părțile au îndatorirea să-șt probeze pretențiile și apărările. Așadar, apelantul apreciază că în temeiul art. 452 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Această parte are sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pretinde că le-a efectuat (conform adagiilor latine actori incumbit onus probandi sau ei incumbitprobatio qui dicit, non qui negat). Mai mult decât atât, ținând seama de caracterul accesoriu al cererii de acordare a cheltuielilor de judecată care respectă regimul oricărei cereri adresate instanței, apelantul apreciază că și pentru dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecată trebuie respectate dispozițiile art. 451- 453 C.proc.civ. Chiar și în situația în care se acceptă depunerea chitanței de plată a onorariului de avocat la închiderea dezbaterilor, instanța, în baza rolului activ ce-i este impus și permis totodată, trebuie să aducă la cunoștința părții adverse cuantumul onorariului, pentru ca aceasta, în măsura în care apreciază necesar, să solicite aplicarea art. 451 alin. 2 C.proc.civ.

Față de toate aspectele prezentate anterior, apelantul apreciază că instanța de fond, în mod injust a reținut culpa procesuală a agentului constatator și a obligat intimatul apelant la plata cheltuielilor de judecată.

În altă ordine de idei, apelantul solicită a fi analizat impactul pe care l-ar crea recuperarea sumelor avansate de unitate cu titlu de cheltuieli de judecată de la agentul care efectiv a aplicat sancțiunea, aceasta ar crea un precedent cu influență de natură a diminua exigențele pe linie de constatare de contravenții.

În aceste condiții, apelantul apreciază soluția instanței de fond ca neîntemeiată și solicită admiterea apelului în sensul formulat și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentințe civile apelate și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și a sancțiunilor contravenționale aplicate ca fiind temeinice și legale.

În drept, invocă art. 466 C.proc.civ.

Intimata petentă legal citată în cauză cu mențiunea depunerii întâmpinării, nu a întocmit actul de procedură în termenul stabilit de norma juridică.

Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art. 476 și 479 din Noul Cod.pr.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Raportat la critica apelantului-intimat formulată față de sentința apelată în sensul că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat din declarația martorului ocular că șoferul din spate avea posibilitatea să observe manevra petentei, Tribunalul reține următoarele:

Cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este “efectul devolutiv” și constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, astfel ă problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel.

În sensul celor ce preced, art. 479 Cod.proc.civilă dispune că „instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu. În final, instanța de apel va pronunța propria sa hotărâre prin care, potrivit art. 296 C.proc.civ. poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, observând desigur respectarea principiului „non reformatio în peius”.

Astfel, în condițiile în care din întreg ansamblul probator administrat în cauză (înscrisuri, inclusiv declarația martorului nemijlocit I______ G_______, șoferul care a circulat chiar în spatele mașinii conduse de apelanta petentă), rezultă cu certitudine că petenta, care intenționa să vireze la ștanga, a redus viteza și a semnalizat intenția de a vira cu suficient timp înainte, Tribunalul reține că petenta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Sub acest aspect, Tribunalul reține că aprecierea probelor, operațiune logico-juridică de selectare a acestora și de evaluare a importantei lor pentru dezlegarea pricinii, înfăptuită de către judecător, potrivit intimei lui convingeri, în vederea pronunțării hotărârii, este lăsata la libera apreciere a judecătorului, fiind necesar ca acesta să se sprijine pe împrejurări de fapt bine stabilite cu ajutorul unor probe obiective. O justă analiză a probelor în totalitatea lor, a tuturor împrejurărilor cauzei permite judecătorului să se oprească la concluzii obiective; înfăptuită pe aceste baze, aprecierea probelor constituie o garantie a pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Tribunalul reține că, în speță, lipsesc elementele necesare angajării răspunderii contravenționale a petentei. Ori, potrivit dispozițiilor art. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001, constituie contravenție „fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege (…)”

Tribunalul reține că, față de probatoriul administrat, prima instanță a reținut în mod corect că petenta a reușit să facă dovada contrarie situației reținută în procesul verbal, astfel incit prezumția de veridicitate a actului sancționator a fost răsturnată.

Constatând că prima instanță a procedat la o soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art. 476 și 479 și 480 alin. 1 Noul Cod.proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată, inclusiv în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu avocațial justificate cu chitanțele de la filele nr. 5-6 fond, având în vedere dispozițiile art. 453 Noul Cod pr. civ.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată în apel, acestea nefiind solicitate în aceasta faza procesuala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU-M___, cod fiscal nr. xxxxxxx, cu sediul în municipiul Satu-M___, __________________. 5/A, județul Satu-M___, în contradictoriu cu intimata petenta MINDRUȚ D_____ R_____ – CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în municipiul Satu-M___, ______________________, _____________, județul Satu-M___, împotriva Sentinței civile nr. 2024/02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 15.01.2016.

Red. R.M.E.C. – 10.02.2016

Tehnored_NM / 11.02.2016

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -I.P.J. SATU M___

-MÎNDRUȘ D_____ R_____

Jud.fond: S______ A__ M____