Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 775/2015

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M________ M_____

Judecător L______ A_______ O_____

Grefier M_______ B_______ V______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul B_______ N______ A_____ împotriva sentinței civile nr. 5093/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____, având ca obiect ,,anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2015 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G_____ la data de 02.08.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul B_______ N______ A_____, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2013, solicitând anularea acestuia.

În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat în esență că, a fost sancționat pentru fapta de a fi condus autoturismul cu viteza de 108 km/h într-o zonă în care restricția de viteză era de 50 km/h. Petentul a învederat instanței că a contestat atât viteza reținută, cât și faptul că era pe raza vreunei localități, însă solicitarea sa de a-i fi prezentată înregistrarea video cu abaterea săvârșită a fost respinsă de agentul constatator.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

În dovedirea acțiunii, petentul a anexat la plângerea formulată, în copie, proces-verbal contestat (fila 4).

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar înregistrarea video, atestat operator radar și buletin de verificare metrologică (filele 20-21).

Prin sentința civilă nr 5859 din data de 05.06.2014 instanța a admis excepția tardivității plângerii și a respins plângerea ca tardiv introdusă.

Prin decizia civilă nr 17 din data de 21.01.2015 Tribunalul G_____ a admis apelul formulat de petent, a constatat că în mod greșit a reținut instanța de fond ca întemeiată excepția tardivității și a trimis plângerea spre rejudecare la prima instanță sesizată.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX și prin sentința civilă nr. 5093/08.05.2015 Judecătoria G_____ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B_______ N______ A_____.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2013, petentul a fost sancționat în temeiul art. 102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 cu amenda contravențională în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehiculul.

În sarcina petentului s-a reținut că a condus autovehiculul cu numărul XXXXXXXXX, pe DN 25, pe raza localității Șendreni, din direcția T_____ spre G_____, cu o viteză de 108 km/h.

În drept, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art. 121 alin 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Prin urmare, față de descrierea faptelor din procesul-verbal, agentul constatator a făcut o corectă încadrare a acestora, sancțiunea amenzii fiind legal aplicată prin raportare la limitele prevăzute de lege.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a constatat că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Astfel, respectarea cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", a unei asemenea garanții vine să restabilească echilibrul dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Totuși, Curtea s-a pronunțat (Cauza A_____ contra României) în sensul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

Raportând aceste principii la situația de față, prima instanță a constatat că petentul a beneficiat de dreptul de apărare, având posibilitatea de a formula apărări în fața instanței.

Din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei reiese că mașina cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat cu viteza de 108 km/h, limita pe acel sector de drum fiind de 50 km/h.

Apărarea petentului în sensul că nu se afla în interiorul localității nu a fost reținută de instanța de fond, având în vedere înregistrarea video din care rezultă că limita pe acel sector de drum este de 50 km/h.

În aceste condiții, în lipsa altor probe propuse de petent, față de împrejurarea că procesul-verbal beneficiază totuși de prezumțiile de legalitate, temeinicie și veridicitate, mai ales că fapta a fost percepută prin propriile simțuri de agentul constatator, care nu se opun prezumției de nevinovăție, astfel cum rezultă din jurisprudența CEDO în materie (H______ și alții c. României, N_______ G_______ c. România), instanța de fond a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind îndeplinite toate elementele constitutive ale acesteia.

Prin urmare, coroborând probele analizate, prima instanță a reținut temeinicia contravenției imputate petentului prin procesul-verbal contestat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională a fost aplicată în minimul prevăzut de contravenția constatată și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.

Instanța de fond a constatat că fapta petentului prezintă pericol social prin riscul mare de accidente ce pot surveni ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la limita de viteză.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Prin raportare la aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acesteia.

În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a respins plângerea, ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal, ca fiind legal și temeinic întocmit.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petentul B_______ N______ A_____, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinței apelate și, în rejudecare, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că instanța de fond își motivează soluția pe baza probelor ce nu au fost administrate în contradictoriu, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind pus în imposibilitatea de a analiza înregistrarea video și implicit de a o combate.

În drept, a invocat dispozițiile art.480 alin 2 din NCPC.

Legal citat, intimatul nu a fost reprezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

În primul rând, tribunalul va înlătura susținerile apelantului referitoare la încălcarea dreptului la apărare, având în vedere că, așa cum rezultă din actele dosarului, petentul a lipsit la toate termenele de judecată acordate în cauză (în primul ciclu procesual, în rejudecare dar și în apel) și nici nu a depus un CD pentru a se copia înregistrarea de pe CD-ul aflat la dosarul cauzei (înaintat de către intimatul I__ G_____).

De asemenea, petentul a beneficiat de dreptul de apărare, prin formularea plângerii contravenționale, având posibilitatea de a formula apărări în fața instanței.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 261 din NCPC intitulat „locul administrării probelor”, administrarea probelor se face în fața instanței de judecată sesizată, în camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel.

Pe fondul cauzei, în sarcina apelantului-petent B_______ N______ A_____, s-a reținut, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/25.07.2013 că la data de 25.07.2013, ora 23:11 a condus autovehiculul cu numărul XXXXXXXXX, pe DN 25, pe raza localității Șendreni, din direcția T_____ spre G_____, cu o viteză de 108 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision _________ 510.

Fapta a fost apreciată ca fiind contravenție, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, fiind sancționată cu amendă contravențională în sumă de 720 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.

Verificând situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță sub toate aspectele deduse judecății, potrivit art. 476 din NCPC și ale art. 477 alin. 2 din NCPC, Tribunalul constată că prima instanță s-a raportat la toate cererile și apărările petentului, pe care le-a analizat și le-a raportat legislației pertinente aplicabile speței. Împrejurarea că argumentarea instanței nu i-a profitat contravenientului, ca de altfel întreaga soluție, nu constituie temei pentru schimbarea hotărârii.

În mod corect prima instanță a reținut veridicitatea celor consemnate în procesul verbal contestat în condițiile în care apelantul petent nu a făcut dovada existenței unei situații contrare.

Potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 și a art. 109 din OUG nr.195/2002 republicată, nerespectarea regimului de viteză stabilit se constată de către Serviciul Poliției Rutiere prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească prin mijloacele tehnice din dotarea sa săvârșirea contravenției.

În speță, intimatul I__ G_____ a depus la dosar CD cu înregistrarea video cu abaterea la regimul legal de viteză reținută în sarcina apelantului, din care rezultă că petentul a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXXXXXX în localitatea Șendreni, cu viteza de 108 km/h.

Tribunalul apreciază că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit.

De asemenea, tribunalul constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului condus de apelant este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depuse, în copie, buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/10.04.2013 precum și atestatul agentului constatator de a utiliza aparatul radar (fila 21).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie de circulație rutieră, art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Cauza H______ și alții v. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 13 martie 2012, paragraf 12).

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002, cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, paragraf 60).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru) și ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.

Referitor la sancțiunea aplicată apelantului petent prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța de control o apreciază legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Scopul contravenției este acela de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă, cu atât mai mult cu cât circulația pe drumurile publice cu un autoturism în condițiile încălcării regimului de viteză poate avea consecințe grave pentru siguranța traficul rutier, a participanților la trafic ori pentru conducătorul autovehiculului respectiv.

În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată pentru această contravenție, Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [….]

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Prin urmare, aplicarea sancțiunii complementare în speță este obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator sau, ulterior, a instanței de judecată.

Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată, condiții în care, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din NCPC, va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5093/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria G_____, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul– petent B_______ N______ A_____ domiciliat în _____________________________, jud. G_____ împotriva sentinței civile nr. 5093/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____ cu sediul în G_____, _____________________, jud. G_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2015.

Președinte, M________ M_____		Judecător, L______ A_______ O_____
	Grefier, M_______ B_______ V______

Red. M.M.

Tehnored. M.B.V. 4 ex/18.01.2016

Fond – M. C____