ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEȚUL A___ OPERATOR 2826

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 233/2014

Ședința publică din 25 iunie 2014

Președinte: P____ V_______

Grefier : S____ F______

S-a luat în examinare, cauza civilă privind plângerea contravențională formulată de petentul S______ D_____ împotriva intimatului I____________ de Poliție al Județului A___, pentru anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, întocmit de intimat la data de 26.10.2013, intervenient forțat __________________ și intervenient forțat Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

La apelul nominal se prezintă petentul asistat de avocat T_______ O___, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei,de către grefierul de ședință, după care instanța având în vedere întâmpinarea depusă la dosar de către intervenientul forțat Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, la data de 29 mai 2014, prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, astfel că, instanța pune în discuție această excepție.

Avocat T_______ O___, în reprezentarea petentului solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara.

Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată prin aceiași întâmpinare, de intervenientul forțat Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___

Avocat T_______ O___, în reprezentarea petentului, lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.

Avocat T_______ O___, arată că nici la termenul de azi nu a fost depus la dosar copie de pe Registrul de intrări-ieșiri a persoanelor care au intrat în sediul Poliției Orașului Pîncota, în ziua de 26.10.2013, data întocmirii procesului-verbal de contravenție ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale, lăsând la aprecierea instanței necesitatea emiterii unei noi adrese către intimat.

Instanța consideră că nu se impune efectuarea unei noi adrese către intimat, fiind efectuate până la acest moment două adrese, fără să se fi primit un răspuns concret din partea intimatului, astfel că instanța respinge cererea reprezentantei petentului.

Avocat T_______ O___, declară că nu mai are alte cereri de formulat.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, cauza aflându-se la finalul etapei cercetării judecătorești, și având în vedere că la termenul din data de 20.03.2014, instanța a unit excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petent, cu administrarea probelor, instanța pune în discuție excepția invocată de petent.

Avocat T_______ O___, în reprezentarea petentului, solicită admiterea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, arată că au fost încălcate dispozițiile art. 14 și art. 25 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției nu a fost efectuată conform legii, procedura de comunicare fiind viciată, martorul asistent, semnatar al procesului-verbal de afișare, nerecunoscând semnătura existentă pe acel procesul-verbal.

Solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.

Instanța reține cauza în pronunțare pe excepție.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță la data de 19.12.2013, petentul S______ D_____, CNP:xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în localitatea A___, _________________________. 24, jud. A___, a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, cu sediul în localitatea A___, __________________, anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx, întocmit de intimat la data de 26.10.2013.

În fapt, petentul a arătat că la data de 26.10.2013, a mers în Piața din Orașul Pîncota pentru a vinde 2 uși și 2 ferestre termopan, iar agentul de poliție i-a întocmit proces verbal pentru că a expus spre vânzare cauciucuri second – hand, fără a avea asupra sa documente de proveniență pentru marfa expusă.

A arătat, că el nu a fost depistat în piață oferind spre vânzare cauciucuri, iar discuții cu dl. Asp. D_______ A____, a avut încă de la ora 7,00 dimineața când acesta a pornit o ________ abuzuri în serviciu, asupra persoanei petentului, aducându-i amenințări și exercitând o hărțuire și presiuni psihice atât asupra petentului, cât și asupra altei persoane care era cu petentul în mașină pe nume C_____ C_______ O___.

Acesta susține că este total fals faptul că a oferit spre vânzare cauciucuri fără să aibă asupra sa documente de proveniență. Recunoaște că în camioneta sa a avut cauciucuri, dar acestea se aflau sus în camionetă și nefiind expuse spre vânzare. Mai mult dl. Asp. D_______ A____, nu i-a solicitat absolut nici un act pentru respectivele cauciucuri, iar procesul-verbal a fost întocmit pentru a acoperii abuzurile făcute de către agentul de poliție, atât asupra sa cât și asupra numitei C_____ C_______ O___.

Împotriva agentului constatator, petentul a formulat plângere penală.

Petentul mai arată că procesul-verbal i-a fost adus acasă la data de 08.12.2013, dar a refuzat să îl semneze iar a doua zi în data de 09.12.2013, petentul a găsit procesul verbal aruncat în fața porții de unde l-a luat pentru a întocmi prezenta plângere.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

În probațiune, petentul a anexat cererii: proces-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx (fila 3 și 7) , copie CI (fila 5), înscrisul intitulat „Quittung” (fila 6), adresa emisă de IPJ A___ (fila 8), citație IPJ (fila 9), copii plângeri penale ( fila 10-26), copie după Decizia nr. 1 din 18 februarie 2002 (filele 38-40), copie după Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 (filele 41-48).

La data de 24.04.2014, petentul depus la dosar în susținerea plângerii următoarele înscrisuri, consemnate în încheiere de ședință din data de 24 aprilie 2014: traducerea legalizată în limba română a actului de proveniență intitulat ,, Quittung”, aflat la fila 6 dosar, efectuată de către un traducător autorizat (file 163-164), listă de convorbiri telefonice (fila 165-166) și set de 8 fotografii (fila 167-168).

Plângerea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în temeiul art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 4).

La data de 14.01.2014, petentul a depus la dosar o cerere adițională (filele 32-37), prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, invocând o ________ vicii ale acestuia, solicitând totodată audierea mai multor martori, indicându-le numele, prenumele și adresa.

În primul rând, petentul a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, învederând că nu fost avizat prin oficiul poștal pentru a se prezenta în vederea ridicării vreunei corespondențe și nici nu a refuzat în mod expres nici o comunicare cu aviz de primire prin poștă, și chiar dacă comunicarea procesului-verbal s-ar fi efectuat prin afișare la domiciliu, aceasta este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire, modalitate ce nu a existat, dar care trebuia efectuată prima, comunicarea trebuind să fie efectuată în termenul legal de cel mult o lună de zile de la întocmirea procesului-verbal de contravenție. Petentul a invocat Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, publicat în Monitorul Oficial nr. 450 din 23 iulie 2013.

Un alt viciu invocat de petent este acela că în procesul-verbal de contravenție s-a menționat în mod eronat locul și ora săvârșirii contravenției.

Petentul a mai invocat că agentul constatator a consemnat în procesul-verbal o descriere a faptei care nu este conformă cu adevărul. Acesta susține că a avut asupra sa documentul de proveniență al cauciucurilor, pe care l-a depus la dosar, acesta nefiindu-i cerut în piață. Documentul este eliberat pe numele său de către un atelier auto din Germania de unde a cumpărat cauciucurile, documentul fiind legal, și fiind eliberat tocmai ca document justificativ pentru a demonstra proveniența legală a cauciucurilor.

Petentul solicită aplicarea în cauză a Deciziei nr. 1 din 18 februarie 2002 privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități ilicite emisă de către Curtea Supremă de Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 16 mai 2002, care stabilește că „ în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.”

Petentul mai arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece acesta a fost încheiat în lipsa petentului, fără nici o justificare, fiindu-i îngrădit dreptul de a face obiecțiuni, iar agentul constatator a fost în eroare de fapt și de drept în momentul încheierii procesului-verbal.

Intimatul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță, dar prin întâmpinarea depusă la dosar( fila 52-55), a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin.1 din Legea nr. 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

A invocat excepția tardivității depunerii plângerii, aceasta fiind depusă peste termenul imperativ prevăzut de art. 31 din OG 2/2001, motiv pentru care a solicitat instanței admiterea excepției si respingerea plângerii ca tardivă, procesul verbal fiind comunicat la data de 10.12.2013 după cum și arată petentul în plângerea formulată, iar plângerea a fost depusă în data de 14.01.2014.

A solicitat instanței introducerea in cauză, pentru opozabilitate a __________________, căreia i s-a predat marfa confiscată, pentru ca în eventualitatea admiterii acțiunii, în raport și de cele consemnate în procesul verbal de dare în custodie din 16.11.2013, să se dispună acestei societăți predarea bunurilor către proprietar.

Intimatul apreciază că motivele învederate de petent sunt neîntemeiate și nelegale. Acest act juridic administrativ unilateral, emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă se execută din oficiu este întocmit în forma „ad validatem”, cu respectarea condițiilor de fond și de formă în scopul producerii efectelor juridice, pentru care a fost întocmit.

Principiul legalității, aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv (lex dixit quam voluit).

Încălcarea normelor de drept administrativ, prin comiterea unei fapte antisociale, săvârșite cu vinovăție, care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea, dă naștere unui raport de conflict, ceea ce atrage sancționarea contravențională, în speță reclamantul făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul-verbal, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

Intimatul a solicitat instanței respingerea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, deoarece consideră, având în vedere atitudinea petentului de sfidare a polițiștilor care a culminat cu formularea unei plângeri penale împotriva agentului constatator, că petentul cu rea-credință nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a-și ridica corespondența tocmai pentru a evita răspunderea sa contravențională.

În continuare susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a fost transmis la adresa de domiciliu a contravenientului prin poștă, cu confirmarea de primire în conformitate cu dispozițiile art. 26, alin.3 și art. 27 din OG nr. 2/2001, la data de 28.10.2013, astfel cum reiese din cuprinsul plicului cu trimiterea poștală și a confirmării de primire, dar contravenientul nu s-a prezentat la poștă pentru a le ridica.

Astfel, culpa pentru neintrarea contravenientului în posesia copiei procesului-verbal de contravenție îi aparține contravenientului întrucât deși a fost avizat să se prezinte la Oficiu Poștal pentru ridicarea corespondenței, totuși nu a făcut acest lucru. Legea nu prevede obligația de a semna confirmarea, ci doar de a se comunica procesul verbal în această modalitate. ( Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Arată că, în speța de față există un efect întreruptiv de prescripție prin refuzul petentului de a se prezenta la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței așa încât afișarea procesului verbal în termen de o lună după data primirii confirmării neprezentării petentului pentru ridicarea corespondenței asigură îndeplinirea obligațiilor legale de comunicare a procesului verbal de contravenției potrivit art. 25 și 27 din OG 2/2001 și a deciziei ICCJ nr.10/2013.

Intimatul consideră că petentul putea evita cu foarte mare ușurință situația creată, dacă ar fi dat dovadă de mai multă responsabilitate sau de mai puțină nepăsare fața de lege, culpa sa fiind integrală în producerea incidentului.

Pe fond, intimatul susține că până la proba contrară procesul-verbal de constatare face dovada celor consemnate, iar potrivit normelor procesual civile „cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească ”.

Atfel, cu ocazia efectuării controlului petentul nu a putut prezenta nici un document prin care să se ateste proveniența cantității de marfă confiscată.

Așadar, intimatul consideră că petentului îi aparține culpa integrală pentru întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, prevederile legii, art. 1, lit.e, din Legea nr. 12/1990 fiind clare în acest sens documentele de proveniență fiind obligatoriu a însoți mărfurile, indiferent de locul în care se află acestea, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.

Intimatul în temeiul art. 223, alin.3, din Legea nr. 134/2010, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În probațiune, intimatul a anexat întâmpinării: copie proces verbal de constatare a contravenției (fila 56), confirmare de primire (fila 57), copie plic (fila 58,59), proces-verbal de afișare încheiat la 10.12.2013 (fila 60), proces verba încheiat la data de 26.10.2013 (fila 61-62), copie C.I.( fila 63), proces verba încheiat la data de 28.10.2013 (fila 64-65) declarație olografă C_____ C_______ O___ (fila 66), planșe foto anvelope (fila 67-68), cazier auto (fila 69), raport din data de 28.01.2014 (fila 70-71), comunicare (fila 72), declarație olografă D____ I___ (fila 73-74), proces verbal încheiat la data de 20.10.2013 (fila 75), rezoluție P________ de pe lângă Tribunalul A___ din data de 31.01.2014 (fila 76-77).

La data de 03 martie 2014, petentul a depus la dosar, răspuns la întâmpinare ( fila 83-87), prin care a solicitat a se lua act că își menține plângerea așa cum a fost formulată, contestă întreaga stare de fapt reținută și cere anularea procesului verbal de constatare a contravenției.

Petentul arată că motivele consemnate în întâmpinarea depusă de către intimat sunt neîntemeiate și nelegale. Faptul că la începutul întâmpinării intimatul invocă excepția tardivității depunerii plângerii, denotă faptul că au studiat superficial dosarul deoarece plângerea împotriva procesului verbal nu a fost depusă la data de 14.01.2014 ci la data de 18.12.2013, ceea ce face ca însuși dosarul să fie înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

A solicitat să se admită excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale deoarece deși se arată că procesul verbal de constatare și sancționare a fost trimis la adresa de domiciliu a sa prin poștă, cu confirmare de primire, petentul nu a fost înștiințat despre acest lucru, iar din imprimatul confirmării de primire se vede în mod clar că nu este specificat motivul nepredării așa cum prevede legea întocmirea corectă a imprimatului la rubrica a treia, unde se specifică în mod clar ,, se completează de lucrătorul poștal ”, precum și faptul că lipsește atât semnătura lucrătorului predător cât și ștampila de zi a oficiului care înapoiază confirmarea.

Având în vedere faptul că neexistând completările obligatorii care trebuiau efectuate de către lucrătorul poștal care avea obligația de a scrie motivul nepredării, rubrică existentă pe imprimat, semnătura lucrătorului cât și faptul că era obligatoriu de a se pune ștampila de zi a oficiului care înapoiază confirmarea, petentul a solicitat să se ia de faptul că, confirmarea de primire nu demonstrează faptul că petentul a fost înștiințat de existența procesului verbal de contravenție.

Mai arată că din documentele depuse de către IPJ A___ în întâmpinarea făcută cu privire la transmiterea procesului verbal de contravenție prin poștă rezultă doar faptul că plicul cu procesul verbal s-a plimbat între 2 oficii poștale iar din confirmarea de primire nu rezultă faptul că petentul are vreo culpă pentru neintrarea în posesia acestui proces-verbal după cum nu rezultă nici faptul că ar fi fost înștiințat de a se prezenta la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței.

Un alt aspect pe care petentul a solicitat să se respingă ca nelegal și netemeinic, arătat de către IPJ în întâmpinare, este acela care face referire la documentele de proveniență a mărfurilor, respectiv Ordinul M.F.P. nr. 226/2006, actualizat, privind utilizarea unor formulare financiar contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din legea contabilității nr. 82/1991, este fals arătat deoarece petentul este persoană fizică, nu face acte de comerț și așa cum a mai arătat petentul cauciucurile nu erau destinate vânzării în piață.

Actul de însoțire a mărfii, a fost eliberat de către un autoservice din Germania, este act oficial, care i-a fost eliberat petentului tocmai ca act de însoțire a mărfii din Germania în România, care arată în mod clar faptul că petentul a cumpărat aceste cauciucuri, suma plătită pe ele, ceea ce demonstrează proveniența acestora.

În scopul administrării probelor necesare în apărare pentru justa soluționare a cauzei petentul arată că înțelege să se folosească de înscrisurile depuse de către IPJ A___, odată cu întâmpinarea, deoarece acestea îi sunt favorabile.

Un alt motiv pentru care petentul solicită respingerea ca neîntemeiată și nelegală întâmpinarea depusă de IPJ A___, este faptul că însăși actele și înscrisurile depuse de acesta în apărarea formulată sunt contradictorii, mai mult acestea fiindu-i favorabile petentului în apărarea sa.

Mai arată că pozele oferite de către asp. D_______ în argumentarea procesului verbal, sunt fără nici un efect deoarece din acestea nu rezultă ceea ce a afirmat în procesul verbal că aveau prețul afișat pe ele, deoarece din pozele depuse la dosar în care se văd 2 cauciucuri cu o hârtie lipită pe ele sunt cauciucuri pe care petentul le-a cumpărat cu etichete lipite de către autoservice-ul din Germania, iar cele 2 din fotografia depusă la dosar sunt cauciucuri marca Pirelli, cu etichete lipite pe ele pe care scrie gradul de uzură și alte date și a precizat că în mașină au fost mai multe cauciucuri cu astfel de etichete nu doar cele două din fotografie. Acest lucru putând fi verificat dacă se solicită relații la ___________________, să arate dacă între cauciucurile depuse de Poliția Pîncota, există și cauciucuri marca Pirelli care au pe ele lipite etichete inscripționate. In mod cert cauciucurile sunt marca Pirelli cu etichetă inscripționată și lipită de autoservice-ul din Germania. De asemenea după cum clar se observă din fotografie nu poate fi un preț pus pe acele cauciucuri deoarece un preț se pune la vedere și nu orientat spre interiorul mașinii ca și cele din fotografie.

În continuare, petentul contestă procesul-verbal sub aspectul locului și a orei întocmirii acestuia raportat la locul și ora constatării și săvârșirii faptei contravenționale, arătând că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt false.

Mai susține că asp. Drăgici se contrazice singur în documentele întocmite de el. In acest sens și raportul acestuia din data de 28.01.2014 contrazice procesul verbal olograf dat de acesta cu 2 zile înainte prin faptul că arată că în urma legitimării petentului și a d-șoarei C_____ în piață a aflat numele lor și omite faptul de a mai arăta că a condus-o pe d-șoara C_____ C_______ la sediul Poliției Orașului Pîncota pentru identificare. Arată că toate documentele încheiate de către asp. D_______ sunt o combinație de adevăr cu minciună. Acesta a săvârșit abuzuri asupra petentului și asupra d-șoarei C_____ C_______, iar ca o acoperire a acestor abuzuri și greșeli a întocmit acest proces verbal de contravenție.

În ceea ce privește procesul-verbal de contravenției, petentul poate dovedi cu martori faptul că procesul verbal de contravenție cât si ceea ce a scris asp. Drăchici în celelalte documente nu corespunde cu realitatea, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii făcută de către I.P.J. A___ prin întâmpinare prin care se opune la audierea ca martori a unor persoane care sunt rude cu petentul sau au interes în cauză.

În acest sens a învederat instanței, că d-șoara C_____ C_______, deși are o plângere penală formulată la adresa asp. D_______, această plângere are cu totul alt obiect iar prezența ei ca și martor este indispensabilă pentru aflarea adevărului. De asemenea părinții acesteia, propuși de petent ca martori nu sunt nici rude cu petentul și nici nu au nici un interes în cauză. Ei fiind efectiv martori oculari a ceea ce s-a întâmplat la data de 26.10.2013 în Piața Pîncota și la sediul Poliției Pîncota.

Așa cum a mai arătat petentul, în intervalul de timp de la ora 7,30 și orele 10,00, cât timp d-șoara C_____ C_______ a fost reținută la sediul Poliției Pîncota, petentul a întâlnit în piață mai mulți cunoscuți cu care a stat de vorbă în această perioadă de timp, arătând că poate prezenta un martor, care este o cunoștință a sa, care în jurul orelor 9,45, când a vândut ultima fereastră și ușă termopan, l-a ajutat să le coboare din mașină, cu acești martori putând dovedi faptul că între orele 8,30-10,00 cauciucurile nu erau confiscate așa cum arată asp. D_______ în procesele verbale și raportul întocmit de către acesta, iar petentul era în piață și nu era plecat așa cum menționează asp. în procesul verbal de contravenție.

Precizează că, cauciucurile s-au descărcat la sediul Poliției Pîncota. În mod normal oricine și ori de câte ori intră în sediul Poliției este înregistrat într-un registru anume destinat de fiecare dată, motiv pentru care a solicitat să se dispună Poliției Pîncota să pună la dispoziția instanței originalul sau copie după registrul de intrări/ ieșiri în/din sediul Poliției Pîncota a persoanelor din data de 26.10.2013 între orele 7,30 și 13,30.

Susține că și în declarația martorului D____ I___, martor propus de asp. D_______, se regăsește faptul că atunci când se descărcau cauciucurile la sediul Poliției Pîncota, familia C_____ respectiv tatăl și mama d-șoarei C_____ C_______ O___, erau prezenți acolo. In ceea ce-l privește pe martorul D____ I___, petentul a solicitat să se constate, conform art. 19, alin.1 din OG nr. 2/2001, că acesta în calitate de martor în procesul verbal de contravenție poate confirma doar faptul că petentul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal și nicidecum nu poate fi folosit ca martor în ceea ce privește fapta constatată.

Petentul a solicitat respingerea întâmpinării, deoarece așa cum a scris și în plângerea sa, acesta a avut în mașină și i s-au confiscat 200 bucăți cauciucuri iar din procesul-verbal de confiscare rezultă doar 94 de bucăți, făcând mențiunea că în mașină încap 303 cauciucuri.

A anexat la răspunsul la întâmpinare: 4 planșe fotografice (fila 88-91), plângere (fila 92-97), plângere (fila 98-101).

La data de 13 martie 2014, intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a depus la dosar un înscris intitulat Note Scrise , prin care solicită să se respingă cererea ca nefondată ținând cont că agentul constatator a aplicat sancțiunea în mod legal pentru contravenția săvârșită de petent așa cum se poate stabili din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

A solicitat respingerea excepției prescripției executării sancțiunii, contravenționale, deoarece consideră, având în vedere atitudinea petentului de sfidare a polițiștilor care a culminat cu formularea unei plângeri penale împotriva agentului constatator, că petentul cu rea credință nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a-și ridica corespondența, tocmai pentru a evita răspunderea contravențională.

Arată că procesul-verbal de constatare și sancționare a fost transmis la adresa de domiciliu a contravenientului prin poștă, cu confirmare de primire în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin.3 și art. 27 din OG nr. 2/2001, la data de 28.10.2013, astfel cum reiese din cuprinsul plicului cu trimiterea poștală și a confirmării de primire, dar contravenientul nu s-a prezentat la poștă pentru a le ridica. Astfel culpa pentru neintrarea contravenientului în posesia copiei procesului-verbal de contravenție îi aparține contravenientului, întrucât deși a fost avizat să se prezinte la Oficiul poștal, pentru ridicarea corespondenței, totuși nu a făcut acest lucru. Legea nu prevede de a semna confirmarea, ci doar de a se comunica procesul verbal în această modalitate, indicând în acest sens Decizia ICCJ nr. 10/2013.

Precizează că susținerile petentului sunt simple alegații fără corespondent în realitatea faptică, iar petentul încearcă să ducă în eroare instanța, axându-se pe unele chestiuni formale, care sunt prezentata în mod tendențios. Astfel ora săvârșirii faptei nu se poate confunda cu ora dresării procesului verbal de contravenție, ora săvârșirii faptei fiind cea menționată în conținutul procesului verbal, respectiv 8,30 iar ora încheierii procesului verbal nefiind inserată, formularul tipizat necuprinzând o asemenea rubrică. De asemenea nr. cauciucurilor confiscate este cel menționat în Anexa la procesul verbal de contravenție semnată de către martorul asistent. Motivele indicate de către petent nefiind susținute de către dovezi care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită față de cea consemnată în procesul verbal și sunt afirmații gratuite și nereale menite să arunce a umbră de îndoială asupra obiectivității agentului constatator, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 79/P/2013 al parchetului de pe lângă Tribunalul A___.

Deși petentul a susținut că faptele contravenționale pentru care a fost sancționat sunt pretabile tipului de contravenții ce se pot constata de polițist prin propriile simțuri, acesta consideră în mod nejustificat că starea de fapt reținută ar trebui să fie confirmată de martori oculari.

În ședința publică din data de 20.03.2014, instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii contravenționale de către petent, excepție invocată de către intimat prin întâmpinare, și a unit excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petent, cu administrarea probelor.

La data de 09 aprilie 2014, intervenientul forțat __________________ A___, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de introducere în cauză a subscrisei pentru opozabilitate.

A motivat în fapt prin aceea că, __________________ A___, a fost citată cu întâmpinarea depusă de I.P.J. A___, prin care această instituție a solicitat introducerea în cauză ,, pentru opozabilitate” a societății interveniente, astfel ca în cazul în care se va admite plângerea contravențională, __________________ A___, în calitate de custode să restituie bunurile confiscate.

Intervenientul forțat arată că, această cerere pentru opozabilitate nu este admisibilă, deoarece nicăieri în codul de procedură civilă nu există noțiunea de chemare în judecată pentru opozabilitate. A mai arătat că nu cunosc, care este în fapt calitatea pe care înțelege IPJ A___ să o aibă __________________ A___, astfel că sub acest aspect cererea pare inadmisibilă.

A mai arătat că, în cazul în care se va considera că în fapt cererea este o cerere de chemare în garanție, solicită respingerea în principiu a acestei cereri.

În continuare, a precizat că într-adevăr a primit în custodie la data de 28.10.2013 un număr de 94 anvelope second-hand de diferite dimensiuni, confiscate în baza procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.10.2013.

Menționează că la data de 05.12.2013, I____________ de Poliție al Județului A___ a predat aceste bunuri către Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___ – C_____________ Valorificări Bunuri, intrând astfel în proprietatea privată a statului, în vederea valorificării lor, iar la data de 10.12.2013, la cererea organului de valorificare, __________________ A___, a predat aceste bunuri către AJFP A___ – în baza Avizului de Însoțire a mărfurilor nr. 227, aviz anexat întâmpinării.

A precizat, că de la acea dată, a încetat calitatea de custode pentru bunurile predate, acestea aflându-se în posesia, în proprietatea și la dispoziția organelor de valorificare, încetând calitatea de custode pe care o avea.

Referitor la adresa din data de 24.03.2014 anexată la citație, a comunicat faptul că nu au cunoștință cine a lipit acele etichete și ce anume era menționat pe ele, totodată menționând și faptul că un număr de 3-4 anvelope erau etichetate, iar restul neavând nici un înscris lipit pe ele.

În aceste condiții, arată că chemarea in garanție, în cazul în care se va admite plângerea contravențională să restituie bunurile apare ca inadmisibilă.

Pe de o parte, intervenientul forțat, a arătat că din data de 10.12.2013, când a predat bunurile către organele de valorificare, societatea nu mai are calitatea de custode, iar pe de altă parte, solicitarea Inspectoratului de Poliție al Județului A___, apare ca inadmisibilă întrucât o obligă să restituie bunuri pe care nu le mai deține, bunuri care nu mai sunt în posesia lor, acestea fiind predate organelor de valorificare chiar la cererea Inspectoratului de Poliție, prin Borderoul din data de 05.12.2013.

Mai arată că având în vedere art.5 alin.1 și art. 40 din HG nr. 731/2007 privind normele metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, bunurile au fost predate pe bază de borderou către organul de valorificare la data de 05.12.2013, în baza borderoului din data de 05.12.2013, aparținând Inspectoratului de Poliție A___, în vederea continuării de către organul de valorificare a măsurilor de valorificare, astfel cum prevede actul normativ indicat mai sus.

În drept, am invocat: art. 5 alin.1 și art. 40 din HG nr. 731/2007.

În probațiune, a anexat întâmpinării: borderou nr. 358/05.12.2013 (fila 132), aviz de însoțire a mărfii nr. 227/10.12.2013 (fila 133).

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 29.04.2014 și 05.05.2014, intimatul arată că față de documentele comunicate în 29.04.2014 la IPJ de către intervenientul forțat __________________ A___, și înregistrate la C_____________ Valorificare Bunuri din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice A___ cu nr. 358/06.12.2013 raportat la prevederile OG nr.14/2007 republicată și actualizată pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii în proprietate privată a statului și dispozițiile HG nr. 731/2007 republicată privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007, a învederat instanței că nu mai susține cererea de chemare în garanție întrucât marfa confiscată nu se mai află în posesia intervenientului, fiind predată la organul de valorificare. A mai arătat că predarea primirea reiese implicit din avizul de însoțire a mărfii pentru cantitatea de 94 anvelope care s-au predat de intervenient la organele fiscale în vederea valorificării.

Învederează că potrivit jurisprudenței Tribunalului A___, în spețe similare s-a stabilit că, ,, este evident că obligația restituirii bunurilor confiscate ori contravalorii acestora revine/ poate fi impusă organelor de valorificare, conform art. 40, alin.1 din HG nr.731/2007 și nicidecum IPJ A___, de asemenea în hotărârea instanței de fond nu se prevede că IPJ A___ este obligat la restituire; de altfel această obligație nu poate fi stabilită în sarcina sa deoarece acesta nu este organ de valorificare a bunurilor confiscate. Or, potrivit prevederilor art. 6 alin.8 din OG nr. 14/2007 republicată, în cazul în care prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă se dispune restituirea bunurilor, aceasta se realizează de la bugetul de stat sau de la bugetul local …”, așadar instituția competentă să procedeze fie la restituirea în natură a mărfii confiscate, fie la contravaloarea acesteia nu este IPJ A___ ci Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului A___ ( în prezent Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara, astfel cum a fost reorganizată conform HG nr. 520/2013).

Față de aceste considerente, intimatul apreciază că susținerile intervenientului forțat, __________________ A___, sunt întemeiate, și solicită exonerarea de la obligația predării unor bunuri ce nu se mai află în custodia sa de la data de 10.12.2013.

În probațiune, anexează: borderou nr. 358/05.12.2013 (fila 178), aviz de însoțire a mărfii nr. 227/10.12.2013 (fila 179), decizia nr. 44A din 30.01.2014 (fil 180-185).

La data de 30.04.2014 și 08.05.2014, intimatul depune la dosar note scrise, prin care învederează instanței că nu deține alte acte față de cele depuse la dosarul cauzei, în dovedire legalei comunicări a procesului-verbal de contravenție către petent, solicitând totodată, respingerea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, arătând că în lipsa unei dovezi concrete a pasivității intimatului în ceea ce privește demersurile în sensul comunicării legale a actului atacat, susținerile petentului referitoare la împlinirea termenului prescripției aplicării sancțiunii raportat la art. 14 din OG nr. 2/2001, sunt eronate, reclamând necomunicarea procesului-verbal de contravenție. Ignorând cu bună știință existența la dosarul cauzei a dovezilor de comunicare prin poștă la data de 29.11.2013, operațiunea fiind certificată de adresa nr. 390/1993 din 29.04.2014 comunicată de Oficiul Județean Poștă A___, situație în care intimatul apreciază plângerea ca fiind tardiv formulată.

La notele scrise a anexat: adresa nr. xxxxxx/24.04.2014 a Primăriei A___ (fila 175, 203), și adresa nr. 340/1993 din 29.04.2014 a CN Poșta Română SA (fila 176, 204).

În ședința publică din data de 08.05.2014, a fost introdusă în cauză în calitate de intervenient forțat, Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara (fila 200-201).

La data de 29.05.2014 și 02.06.2014, intervenientul forțat Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii față de DRRFP T____ și AJFP A___, motivând în fapt prin aceea că: invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice T____, întrucât această instituție nu a emis nici un act din cele contestate și nu a întreprins nici o acțiune legată de acest caz, în sensul că nu a confiscat nici un produs, nu a întocmit și nu a valorificat nici un produs dintre cele la care se referă plângerea contravențională. În aceste condiții DGRFP T____ nu are nici o calitate procesuală în cauză, motiv pentru care solicită admiterea excepției așa cum a fost invocată.

Prin aceeași întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, motivând în fapt prin aceea că intimatul IPJ A___ a chemat în garanție Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoar – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, ca în cazul în care primul va cădea în pretenții față de petent, acesta să restituie marfa confiscată sau contravaloarea acesteia.

Față de prevederile art.60-63 C.proc.civ., intervenientul forțat arată că în sarcina sa nu există o obligație de garanție sau de despăgubire față de intimatul IPJ A___.

În subsidiar, pe fondul cauzei, a precizat că având în vedere art. 40 CAP.X din HG nr. 731/2007 republicată privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007, pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, consideră că în cazul în care se va admite plângerea contravențională a petentului și cererea de chemare în garanție, Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, nu poate fi obligată la plata sumei solicitate de petent ci doar la restituirea valorii recuperate urmare a valorificării cantității de 94 bucăți de anvelope.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și HG nr. 731/2007.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit art. 223 alin.3 C.proc.civ..

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți și proba testimonială cu martorii: C_____ C_______ O___ (fila 140), C_____ N___ C______ (fila 141), B_____ M_____ Livius (fila 143), I___ C_______ (fila 144), D____ I___ (fila 162, fila 5 - Dos. Vol. 2 ), D__________ E_____ A_____ (fila 199).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată excepția invocată de intervenientul forțat prin întâmpinare, pentru următoarele considerente: astfel, în cazul în care intervenientul forțat a invocat excepția prin raportare la plângerea contravențională formulată în prezenta cauză, instanța reține că intervenientul forțat nu are calitatea de pârât în cauză, această calitate revenindu-i intimatului I____________ de Poliție al Județului A___. În cazul în care intervenientul forțat a invocat excepția prin raportare la introducerea sa în cauză în calitate de intervenient forțat, instanța reține că aceasta are calitate procesuală pasivă, întrucât din actele depuse la dosar, rezultă că bunurile confiscate prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 26.10.2013 au fost predate către Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___ ( filele 132,133 și 178,179 dosar – vol. I )

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de intervenientul forțat prin întâmpinare, instanța urmează să o respingă ca lipsită de interes în condițiile în care, în prezenta cauză, nu s-a formulat o cerere de chemare în garanție a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, prin urmare, intervenientul forțat nu are nici un folos practic în urma soluționării excepției invocate.

În continuare, instanța reține că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 26.10.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 1000 lei deoarece a fost depistat în Piața din orașului Pîncota cu autoturismul marca Mercedez cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, oferind spre vânzare cauciucuri second-hand, fără a avea asupra sa documente de proveniență pentru marfa expusă, faptă prevăzută de art.1 lit.e din Legea nr. 12/1990 și sancționată de art.2 lit.c din Legea nr. 12/1990.

Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa persoanei sancționate și au fost comunicat acesteia prin poștă cu aviz de primire (fila 57-59), iar ulterior prin întocmirea unui proces-verbal de afișare semnat de martorul asistent D__________ E_____ (fila 60).

În ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de petent, instanța verificând modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, reține că potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001 comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Potrivit art. 25 alin.2 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia, iar executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, instanța mai reține că prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul în interesul legii, și a statuat că, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.”

În considerentele aceleiași decizii, s-a reținut că, numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale iar contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).

Analizând datele speței, din prisma celor menționate anterior, instanța constată că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 26.10.2013, nu a fost îndeplinită în conformitate cu normele legale.

Astfel, din Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reiese că organul constatator al contravenției are obligația de a comunica petentului, mai întâi prin poștă, cu aviz de primire, procesul-verbal de constatare a contravenției și înștiințarea de plată.

Verificând îndeplinirea acestei obligații prin raportare la dovezile depuse la dosar, se constată că aparent această obligație a fost îndeplinită (filele 57-59). Cu toate acestea, instanța constată că, confirmarea de primire aflată la fila 57 nu este completată în mod corespunzător, lipsind semnătura lucrătorului predător, nefiind consemnat motivul nepredării și nefiind aplicată ștampila oficiului poștal care a efectuat demersurile de comunicare.

Având în vedere aceste vicii, instanța apreciază că procedura de comunicare a procesului-verbal prin poștă, cu aviz de primire, nu a fost legal îndeplinită, neputându-se știi cu certitudine dacă petentul a fost sau nu înștiințat, pentru a se prezenta la oficiul poștal, în vederea ridicării procesului-verbal de contravenție.

Chiar și în situația în care această procedură de comunicare ar fi fost legal îndeplinită, din Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că, în situația în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, organul constatator urmează să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea „avizat”, „neavizat”, „expirat termen păstrare”, nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale.

Prin urmare, intimatul avea obligația să procedeze la afișarea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 26.10.2013.

Din actele de la dosar, rezultă că s-a procedat la afișarea procesului-verbal de contravenție (fila 60), procesul-verbal de afișare fiind semnat de martorul asistent D__________ E_____.

Fiind audiat în cauză, martorul asistent D__________ E_____ a declarat că nu recunoaște procesul-verbal aflat la fila 60 din dosar, semnătura de pe acesta nefiind semnătura lui (fila 199).

Având în vedere acest aspect precum și dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001 care impune ca operațiunea de afișare să se consemneze într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor asistent, instanța concluzionează că procedura de afișare a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, nu a fost legal îndeplinită.

Prin urmare, nici în acest caz, procedura de comunicare a procesului-verbal cu petentul nu a fost efectuată în conformitate cu normele legale.

Având în vedere că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție nu s-a făcut în mod corect, instanța va ține seama că luarea la cunoștință de procesul-verbal de contravenție s-a făcut după data de 10.12.2013 după cum a susținut petentul, la mai mult de o lună de la data întocmirii procesului-verbal, astfel că plângerea formulată la data de 19.12.2013 respectă termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța constatând că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, nu a fost corect îndeplinită și având în vedere art. 14 alin.1 din OG nr. 2/2001 mai sus amintit, luând în considerare și Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța urmează să admită excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petent, să admită plângerea contravențională și să constate prescrisă executarea sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx.

Având în vedere dispozițiile art. 40 din HG nr. 731/2007, care prevede că „ Organele de valorificare restituie bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau contravaloarea acestora, în baza hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile (…) Iar în cazul bunurilor valorificate, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul valorii recuperate în urma valorificării ”, instanța urmează să dispună restituirea de către intervenientul forțat, Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a bunurilor confiscate prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, către petentul S______ D_____, deoarece din actele de la dosar, rezultă că bunurile confiscate au fost predate către