Completul compus din:

PREȘEDINTE P____ M______

Judecător C_______ F____ M______

Grefier D_____ F______ U___

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul petent G____ R_____ domiciliat în P______,______________________, jud. Iași, împotriva Sentinței Civile nr.1719/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimata P______ L_____ SATU M___, cu sediul în Satu M___, _______________________-7, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție circulație.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, lipsesc părțile.

Se constată că dezbaterea fondului a avut loc la data de 27.11.2015, când concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre,amânându-se pronunțarea la data de azi.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentinta civila nr. 1719/2015, pronuntata de Judecatoria Satu M___ in dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, prima instanta a respins plângerea formulată de petentul GAINA R_____, în contradictoriu cu intimata P______ L_____ SATU M___, ca neîntemeiată.

Prima instanta a retinut ca prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/08.01.2015, petentul G____ R_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei, deoarece nu a comunicat, în termenul solicitat de Poliția Locală Satu M___, Biroul Rutier prin Înștiințarea nr. xxxxxxx din data de 29.09.2014, identitatea persoanei care a utilizat vehiculul marca VW, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX la data de 29.09.2014, ora 12,10.

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, la sediul intimatei, iar persoanele prezente nu au putut avea calitatea de martor.

Raportat la motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007, instanța a retinut că procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile obligatorii, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În conformitate cu prevederile art. 39 din OUG 195/2002, proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Sub aspectul temeiniciei, procesului-verbal de contravenție, prima instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în temeiul art. 249 C.pr.civ, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Petentul nu propus niciun fel de probe prin care să dovedească netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora.

Instanța a reținut că, la data de 29.09.2014, prin Înștiințarea cu nr. 639, petentului i s-a pus în vedere să comunice, în termen de 5 zile de la comunicare datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat spre utilizare vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX la data de 29.09.2014, ora 12,10. Petentul a luat la cunoștință de conținutul Comunicării la data de 28.10.2014, așa cum reiese din dovada de primire de la fila 19.

Susținerile petentului cu privire la înstrăinarea autovehiculului sunt irelevante, deoarece acesta avea obligația tocmai de a indica persoana căreia i s-a încredințat autovehiculul. De altfel, la data de 16.02.2015, după comunicarea procesului-verbal de contravenție (la data de 09.02.2015, conform înscrisului de la fila 6), acesta a indicat persoana căreia i s-a încredințat autovehiculul. Instanța a reținut culpa petentului care, deși a primit comunicarea nu a înțeles să respecte obligațiile prevăzute, în termenul stabilit.

Instanța a apreciat că petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal legal încheiat de agentul constatator cu ocazia constatării contravenției, starea de fapt reținută corespunzând celei reale. Totodată, faptele reținute în sarcina petentului există, prezintă elementele constitutive prevăzute de lege, acesta nefăcând dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.

Raportat la fapta reținută în sarcina sa, instanța a constatat că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite (amenda este aplicată în limita minimă prevăzută de lege) si este corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001. Minimul amenzii prevăzut de textul de lege pentru neindicarea persoanei care a condus un anumit autovehicul este destul de mare tocmai pentru că legiuitorul a apreciat fapta ca având un grad de pericol ridicat. Amenda aplicată are un scop sancționator, dar și de a preveni o conduită care ar putea favoriza persoanele care au săvârșit contravenții, din acest motiv sancțiunea aplicată pentru neindicarea persoanei care a condus autovehiculul este mai aspră decât amenda pentru însăși contravenția săvârșită. Acest tip de sancțiune are rolul de dezvolta spiritul civic și de sprijini organele statului în a constata și sancționa săvârșirea unor contravenții.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel petentul G____ R_____, considerand-o nelegală și netemeinică .

A motivat că în mod nelegal a fost sancționat contravențional cu 9 puncte în valoare de 810 lei amendă contravențională, motivat de faptul că nu ar fi indicat persoana care a utilizat autovehiculul înmatriculat cu nr. XXXXXXXXXXXXX în data de 29.09.2014, surprins oprit în loc nepermis la intersecția străzilor Astronauților cu A_____ din Satu M___.

Situația reținută de către prima instanță este lipsită de suport.

A arătat faptul că în luna februarie 2013, autoturismul sus arătat a fost vândut (dat la schimb cu autoturismul marca LANDROVER cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX) către numitul F_____ C_____ D_____, domiciliat în Câmpia Turzii, ____________________. 43, b. A, ___________________ s-a încheiat un act sub semnătură privată, care ulterior s-a pierdut.

Din probele administrate în cauză, se impune admiterea plângerii contravenționale.

De asemenea, a invocat buna credință de care a dat dovadă în aflarea utilizatorului real al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX.

S-a adresat personal Biroului Rutier din cadrul IPJ Satu M___, prin care a arătat faptul că doreste identificarea utilizatorului acestui autovehicul, iar prin adresa nr. xxxxx/27.02.2015 această instituție l-a informat că se vor efectua verificările necesare luându-se măsurile legale.

Din punctul sau de vedere, prima instanță nu a interpretat în mod real motivele invocate în cuprinsul plângerii contravenționale, astfel că această sentință în raport cu situația reală de fapt este nelegală și netemeinică,

Cert este că la data și ora reținută în cuprinsul procesului verbal, el nu s-a aflat în municipiul Satu M___ și prin urmare considera că a fost sancționat fără drept.

Solicita admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale pentru motivele sus arătate.

In drept, a invocat prevederile art. 466 Cod pr. civilă.

Intimata Poliția Locală Satu M___ a depus intampinare, solicitand instanței respingerea apelului formulat de G____ R_____ ca nefondat și pe cale de consecință menținerea în tot a sentinței civile nr. 1719/08.05.2015.

A motivat ca apelantul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002, fiindu-i aplicată amenda contravențională în cuantum minim de 810 lei.

Apreciaza soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală, raportat la dispozițiile legale invocate și la probatoriul administrat în cauză, iar cu privire la procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/08.01.2015, instanța a constatat de asemenea că este legal încheiat, îndeplinind condițiile impuse de O.G. nr. 2/2001.

Raportat la starea de fapt, s-a reținut că fapta contravenționala există, prezintă elementele constitutive ale contravenției sancționate, nefăcându-se dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator prin actul de sancționare contravențională.

Analizând sentința atacata prin prisma motivelor invocate, cât și a dispozițiilor art. 476 C.proc.civ., instanța de apel apreciaza apelul ca fiind nefondat pentru următoarele:

Față de critica invocată de către apelantul petent, în sensul că prima instanță a interpretat greșit starea de fapt, având în vedere că din luna februarie 2013 nu mai este proprietarului autoturismului din litigiu, astfel că nu îi revine niciun fel de răspundere, instanta de control reține că este neîntemeiată, intrucat chiar în condițiile în care petentul nu mai avea calitate de proprietar la data conducerii autoturismului de către persoana ale cărei date s-au solicitat de către intimată – 29.09.2014 (petentul semnând personal, la data de 28.10.2014, confirmarea de primire a adresei de instiintare nr. 639/23.10.2014), acesta avea obligația să comunice organelor în drept identitatea presupusului utilizator în persoana noului proprietar (neoperat în baza de date), aspect pe care nu l-a îndeplinit.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotarirea din 07.09.1999).

Săvârșirea faptei rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenției și din raportul agentului constatator, iar procesul-verbal face dovada deplină a celor înscrise în el, până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate, fapt constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Salabiaku contra Franței și A_____ contra României, din care rezultă că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, sub rezerva îndeplinirii a două condiții esențiale: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.

Or, în speță, raportat la natura contravenției, petentul nu a administrat probe prin care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, care nu este una absolută, ci doar una relativă. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 249 Cod pr. civ. doar petentului.

Prin urmare, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a procesului verbal de contravenție contestat, a existenței unor dovezi certe privind săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului, în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat că procesul verbal este legal în temeinic. In mod corect a retinut prima instanta ca susținerile petentului cu privire la înstrăinarea autovehiculului sunt irelevante, deoarece acesta avea obligația tocmai de a indica, in termen, persoana căreia i s-a încredințat autovehiculul.

În ceea ce privește sancțiunea aplicata petentului, instanța reține că aceasta corespunde exigențelor în materie, dat fiind pericolul ridicat al faptei comise de acesta, amenda aplicată avand un scop sancționator, dar și de a preveni o conduită care ar putea favoriza persoanele care au săvârșit contravenții.

În consecință, criticile aduse sentinței apelate formulate de către apelant sunt apreciate de tribunal ca fiind nefondate.

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art. 476, art. 479 și art. 480 alin. 1 Noul Cod.proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul-petent G____ R_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în P______,______________________, jud. Iași, împotriva Sentinței Civile nr.1719/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimata P______ L_____ SATU M___, CUI xxxxxxxx, cu sediul în Satu M___, _______________________-7, jud. Satu M___.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 04.12.2015.

Red. C.F.M./23.12.2015

Tehnored_LI /23.12.2015

4 ex. – _____________. cu: G____ RĂZVANV și P______ L_____ SATU M___

Judecător fond:A__-M____ S______