Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1011 A

Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : V______ M____

Judecător : A___ M____

Grefier : D______ C________

Pe rol examinarea apelului civil în contencios administrativ și fiscal declarat de apelantul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, în contradictoriu cu intimata S.C. C_______ S.A., împotriva sentinței civile nr. 1032 din data de 30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ___________, nr. xxxxxxx/23.02.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimată c.jr. I____ M______, lipsind apelantul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen și motivat. Apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul a depus întâmpinare, apelantul a depus răspuns la întâmpinare.

Reprezentantul intimatei precizează că nu are excepții de invocat sau cereri de formulat.

Tribunalul, ia act și față de caracterul devolutiv al apelului, având în vedere că nu s-au solicitat alte probe, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefundat, pentru motivele expuse în întâmpinare și răspunsul la întâmpinare, apreciind că în fața instanței de fond nu a fost răsturnată prezumția de vinovăție, aceasta interpretând corect probele administrate în cauză. Apelanta susține că nu au fost elemente de identificare pe plăcuțe, dar în cartea de identitate și certificatul de înmatriculare sunt trecute toate elementele de identificare a vehiculului.

Totodată , apreciază că amenda aplicată este foarte mare.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ și fiscal de față ;

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2015 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX, petenta S.C. C_______ S.A., cu sediul în Slobozia, __________________ BIS, jud. Ialomița, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I____________ Teritorial nr. 1, cu sediul în București, ______________________. 38, sector 1, și cu sediul procesual ales în București, Piața Presei Libere nr. 1, Corp D1, _______________ a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.02.2015. În subsidiar, s-a solicitat de către petentă înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Soluționând cererea prin sentința civilă nr. 1032 din data de 30.06.2015 Judecătoria Urziceni, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă, modificând procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx din data de 23.02.2015 în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

S-a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acesteia să respecte dispozițiile legale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.02.2015, petenta S.C. C_______ S.A. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012 și sancționată de art. 7 al. 1 din același act normativ.

S-a reținut în procesul-verbal de contravenție că în data de 23.02.2015, orele 15.41, pe DN2, km 30, localitatea Sinești, jud. Ialomița, a fost oprit și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către C_______ S.A. în baza copiei conforme nr. xxxxxxx a licenței de transport, condus de conducătorul auto C_______ I__, în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic național.

La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele: nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora în termen de 10 zile de la data efectuării inspecției tehnice periodice (26.11.2014).

S-a mai menționat faptul că a fost întocmit formularul de control în trafic ________ nr. xxxxxxxx și nota nr. xxxxxxx cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, ambele semnate de către conducătorul auto.

Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății petente.

Sub aspectul legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal conține mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

De altfel, petentul nu a formulat critici cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, iar situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității.

Potrivit dispozițiilor art. 73 din O.G. nr. 27/2011, „în scopul facilitării controlului vehiculelor care fac obiectul prezentei ordonanțe utilizate de către operatorii de transport/întreprinderi, aceștia au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului”.

Tot astfel, și în art. 134¹ din O.M.T.I. nr. 980/2011, se prevede că în scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează: a) plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului; b) plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului.

S-a mai reținut că, începând cu data de 1 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație, astfel cum prevăd dispozițiile art. 134¹ al. 7 din O.M.T.I. nr. 980/2011

Nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 și constituie contravenție dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale să constituie infracțiune, astfel cum se prevede în art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2912

Din certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu nr. de înmatriculare nr. I00070641L XXXXXXXXX, aparținând petentei, s-a reținut că a fost efectuată inspecția tehnică periodică în data de 26.11.2014.

Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În prezenta cauză petentei i-a fost respectat dreptul la apărare, fiindu-i încuviințată proba cu înscrisuri, astfel cum a solicitat prin plângerea contravențională, fiindu-i aduse la cunoștință și probele propuse de către intimat.

Instanța a avut în vedere că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator legate de situația de fapt descrisă, cu privire la care apreciază că nu se ridică dubii de subiectivism sau de comportament abuziv.

Deși petenta a negat situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, din analiza actele și lucrările dosarului s-a reținut că aceasta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Față de cele expuse mai sus instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal și temeinic.

În temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001, articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța de fond a considerat că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra gravității faptei sale și pentru a preveni săvârșirea de astfel de fapte.

Pentru a se opri la această soluție, instanța de fond a avut în vedere atât dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 7 al. 2 și 3 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, împrejurarea că fapta petentei nu a produs consecințe directe, precum și faptul că petenta se află la prima abatere de acest tip, ceea ce justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.

Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un motiv suficient pentru a nu se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptei prevăzute ca și contravenție. Or, la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C_______ S.A., modificând procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx din data de 23.02.2015, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 4.000 lei cu avertisment și atenționând petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând acesteia să respecte dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a declarat apel ISCTR, solicitând astfel admitere acestuia, schimbarea în tot a soluției pronunțate, în sensul respingeri plângerii contravenționale promovate și mențineri dispozițiilor procesului verbal de contravenție, privind sancțiunea pecuniară aplicată.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că la controlul efectuat în trafic în data de 23.02.2015, orele 15.41 pe DN2, km 30, localitatea Sinești, jud. Ialomița, a fost oprit regulamentar pentru control și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de către petentă, ocazie cu care s-a constatat că respectivul autovehicul nu este echipat cu plăcuțe care să conțină toate valorile dimensiunilor și maselor maxime admise, astfel că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16, art. 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, a menționat intimatul că nu s-a făcut dovada de către petentă a unei situații contrare celei reținute de către agentul constatator, aceasta recunoscând, în fapt că, la data controlului nu-și respectase obligația de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, gravitatea faptei fiind stabilită de legiuitor prin limitele amenzilor prevăzute, care nu lasă loc pentru înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea a avertismentului, deoarece operatorul de transport are obligația de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise, sau autorizate pentru acestea. Mai mult cuantumul ridicat al amenzii reflectă hotărârea de a sancționa foarte dur neîndeplinirea acestor obligații .

A apreciat apelantul că modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate petentei a fost corespunzătoare dispozițiilor art. 7 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 și nu se impunea reajustarea cuantumului amenzii sau transformarea amenzii în avertisment.

Legal citat, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței de fond , ca legală și temeinică,

Pe rolul Tribunalului Ialomița, cererea de apel a fost înregistrată la data de 08.09.2015.

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul apreciază că motivarea primei instanțe a fost completă și pertinentă, bazată pe o analiză judicioasă atât a probelor cauzei cât și dispozițiilor legale incidente.

Cât privește critica apelantei, reține că aceasta vizează măsura dispusă de prima instanță privind înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertisment, critică pe care tribunalul o privește ca nefondată .

În acest sens , Tribunalul reține că disp. art. 34 alin. 1 din OG.2/2001 coroborate cu prevederile art. 38 alin. 3 din același act normativ permit instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia și având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ.

In raport de contextul circumstanțial în care a fost constatată și ulterior sancționată fapta contravențională, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect instanța de fond a concluzionat că sancțiunea amenzii apare ca nejustificată, iar scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, măsură permisă în raport de disp.art.7 alin.3 din OG.2/2001.

Fără a mai relua în cuprinsul prezentei decizii argumentele expuse în hotărârea instanței de fond, pe care instanța de control judiciar și le însușește în integralitate, se va reține că sancțiunea contravențională nu reprezintă și nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Este adevărat că opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei, a pericolului social al acesteia.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, prin raportare nu doar la circumstanțele reale, ci și la cele personale ale contravenientului.

În situația de speță, atât în considerarea contextului circumstanțial în care intimata a săvârșit abaterea contravențională, cât și a conduitei sale anterioare (nu s-a susținut probator o recidivă contravențională), corect judecătorul fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat.

Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.476 al.1 Noul Cod de procedură civilă , Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 480 alin. (2) rap. la art. 476 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă admite apelul declarat de apelantul intimat I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I____________ Teritorial nr. 1, cu sediul în București, ______________________. 38, sector 1, și cu sediul procesual ales în București, Piața Presei Libere nr. 1, Corp D1, _______________, împotriva sentinței civile nr.1032 din data de 30.06.2015 pronunțată de a Judecătoria Urziceni, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge,ca nefondată plângerea formulată de petentul S.C. C_______ S.A., cu sediul în Slobozia, __________________ BIS, jud. Ialomița, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxx din data de 23.02.2015 încheiat de ISCTR

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 09.11.2015.

Președinte, V______ M____		Judecător, A___ M____
	Grefier, D______ C________

Red. MA/Tehnored. CD/4 ex/19. 11.2015

Judec. Fond. TDN /Judecătoria Urziceni