R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 280/2014

Ședința publică din data de 26 iunie 2014

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : A___ P______ M_____

JUDECĂTOR D____ E_______ L____

GREFIER I____ D____ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. SA - C______ împotriva sentinței civile nr. 9224/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna din părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care :

În procedura verificării din oficiu a competenței Tribunalul constată competența generală, materială și teritorială în soluționarea cauzei conform prevederilor art. 34 alin 2 din OUG 2/2001 rap. la art. 95 pct.2 Cod procedură civilă.

Instanța constată apelul la prim termen de judecată și declarat în termen, și comunicat. De asemenea se constată faptul că în procedura prealabilă stabilirii termenului de judecată nu s-a formulat întâmpinare de către intimată. De asemenea constată faptul că prin cererea de apel, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, nefiind formulate cereri în probațiune, motiv pentru care Tribunalul declarându-se lămurit, închide etapa cercetării procesului apreciind că nu se mai impune estimarea duratei acesteia și având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin sentința civilă nr. 9224/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul T____ T_____, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică și s-a dispus anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.09.2011, R11 nr. xxxxxxx/19.09.2011, R11 nr. xxxxxxx/19.09.2011 și R11 nr. xxxxxxx/26.09.2011.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesele-verbale de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.09.2011, R11 nr. xxxxxxx/19.09.2011, R11 nr. xxxxxxx/19.09.2011 și R11 nr. xxxxxxx/26.09.2011, încheiate de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 1000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 20.03.2011, ora 19,40, la data de 21.03.2011, ora 10,45, la data de 23.03.2011, ora 10,47 și la data de 30.03.2011, ora 10,22, pe DN 17, km. 85+380 m, Tiha Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

În ceea ce privește termenul legal de formulare a plângerii contravenționale, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. De asemenea, potrivit art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și la caracterul valabil al comunicării în aceste modalități, prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, această procedură urmând a fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Raportat la cauza dedusă judecății, intimatei i s-a pus în vedere să arate dacă a recurs cu prioritate la modalitatea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar în caz afirmativ să facă dovada în mod corespunzător, sens în care aceasta a învederat faptul că procesele-verbale au fost comunicate doar prin afișare, fiind depuse dovezile aferente (f. 33-37, 41). Pe cale de consecință, instanța constată că intimata a încălcat dispozițiile deciziei anterior evocate, ceea ce echivalează cu necomunicarea proceselor-verbale contestate de către petent, care se află astfel în termenul legal de contestare a proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor reținute în sarcina sa.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor contestate, instanța a reținut în primul rând că acestea au fost încheiate cu nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În ceea ce privește natura juridică a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, se impune a fi precizat faptul că, potrivit art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2002 a contenciosului administrativ, este act administrativ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

De asemenea, art. 34 al. 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede că dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, acesta urmând a fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, dispoziție care atestă, o dată în plus, caracterul administrativ al procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, subsumând această categorie de acte raporturilor de autoritate.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă așadar un act oficial pentru că emană de la un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, face parte din sfera actelor administrative de autoritate cu caracter individual, aflându-ne în prezența unei manifestări de voință a autorității publice, făcută în temeiul și în vederea executării legii pentru a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice de drept administrativ. Condițiile de valabilitate a unui act administrativ sunt ca acesta să fie emis cu respectarea competenței, respectarea formei și a procedurii de emitere a actului, a conformității actului cu actele juridice cu forță superioară precum și cu scopul legii. Astfel, procesul-verbal, ca orice act administrativ trebuie să îmbrace forma scrisă. Nici O.G. nr. 2/2001 și nici O.G. nr. 15/2002 nu prevăd posibilitatea ca agentul constatator să întocmească procesul-verbal în formă electronică.

Pe de altă parte, pentru a deveni incidente dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, ar trebui ca procesul verbal să poată fi emis în format electronic.

Conform prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar.

Din întreaga economie a Legii nr. 455/2001 se desprinde concluzia că atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora, sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor de autoritate. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din același act normativ în conformitate cu care „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.

Din cele expuse mai sus, instanța a apreciat că actele constatatoare atacate în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina societății petente în format electronic mai multe procese-verbale de constatare a unor contravenții, pe care nu le-a comunicat petentului în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în O.G. nr. 2/2001. Or, nici dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și nici cele ale O.G. nr. 15/2002 nu prevăd în mod expres o atare situație derogatorie precum posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor-verbale, fiind cunoscut faptul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.

Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis ca fiind fondată plângerea contravențională și a dispus anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/19.09.2011, R11 nr. xxxxxxx/19.09.2011, R11 nr. xxxxxxx/19.09.2011 și R11 nr. xxxxxxx/26.09.2011, încheiate de către C_____ - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C______, ca fiind nelegal întocmite.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta C.N.A.D.N.R. SA – C______, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacată, iar pe fond respingerea plângerii contravențională și menținerea amenzii aplicată prin procesul verbal contestat.

În motivare s-a arătat că instanța de fond a admis plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, anulându-l.

Procesul verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. 15/2002 coroborat cu O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.

Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărului de axe, după caz.

Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.GM.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.

Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, "înscrisul in forma electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile, iar art.7 al aceluiași act normative statuează ca, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Întrucât art.17 din OG nr.2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscris a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", instanța a reținut ca PVCC contestat, întocmit de către C_____- SA este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri, care, emanând de la apelantă si recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, in concordanta cu exigentele formale ale oricărui proces verbal de contravenție.

Petenta a făcut o mare confuzie între, pe de o parte, generarea unui înscris în formă electronică si, pe de altă parte materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate. Însăși din mențiunea expresă cuprinsă în PVCC, se reține că acest document a fost generat și semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care acest înscris să nu poată fi calificat drept "înscris în forma electronică" în accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001, aceasta reprezentând "o colecție de date în formă electronică între care există relații logice si funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Fără îndoială PVCC contestat cuprinde o informație inteligibilă susceptibilă a fi citită nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, cu mențiunea ca aceste posibilități de accesare aparțin emitentului înscrisului. Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în forma electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială, înscrisul electronic poate dobândi o existentă fizică, palpabilă, pe suport de hârtie. Faptul că ulterior generării unui înscris electronic, cu respectarea tuturor exigențelor legale, informația pe care acesta o cuprinde este tipărită pentru a fi comunicată ca atare celor interesați, nu îi răpește calitatea de înscris în formă electronică, tipărirea și comunicarea pe suport de hârtie fiind aspecte ulterioare și independente de cel inițial, de generare a înscrisului.

Natura de act administrativ de drept public a procesului verbal de constatare a contravenției, așadar de înscris autentic definitiv potrivit art. 1171 si 1173 C.Civ, incidența in privința PVCC-ului a normelor privind semnătura electronica nu ii răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent si cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.

Apoi, ca argument suplimentar, chiar daca ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, private - autoritate și numai în format electronic, o asemenea procedură din partea agentului constatator valorează totuși asumarea celor consemnate in procesul verbal de contravenție. Cum acesta este scopul pentru care semnătura este considerate un element indispensabil procesului verbal instanța va considera semnătura electronica drept semnătura aplicată in mod legal.

Astfel procesul verbal atacat reprezintă un înscris în formă electronică căruia i s-a incorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poarta semnătura valabilă a agentului constatator, nefiind astfel incidentă sancțiunea nulității absolute în condițiile art.117din O.G. nr. 2/2001.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 si următoarele din N Cod proc. Civ., O.G. 2/2001, O.G.15/2002, Legea 455/2001.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelantă este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Procesul verbal de contravenție care a făcut obiectul plângerii contravenționale exercitate de petenta intimată conține mențiunea că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și a HG nr. 1259/2001.

Art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică definește înscrisul în formă electronică ca reprezentând o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar art. 4 pct. 3 din același act normativ prevede că semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

Din conținutul prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr. 455/2011 rezultă că înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică extinsă este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, iar cel căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.

Aceste dispoziții legale relative la regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică, coroborate cu prevederile de principiu ale 3 din același act normativ, atestă faptul că sfera de aplicabilitate a normelor instituite de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică se circumscrie raporturilor juridice de drept privat, câtă vreme, conform textului de lege menționat, „nici o dispoziție a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților”.

Or, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agent constatator), reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravenționale sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul verbal de constatare a contravenție trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.

Prin urmare, contrar opiniei exprimate de apelantă, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât, emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale mai sus relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie, în mod expres, posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.

Această concluzie se impune și din perspectiva respectării tuturor garanțiilor vizând dreptul la apărare de care trebuie să beneficieze persoana față de care se antrenează răspunderea contravențională, în condițiile în care specificul raporturilor de contencios administrativ, cum este și cazul celui care derivă din exercitarea plângerii contravenționale, relevă o poziție de inegalitate în care se află părțile, determinată de prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ.

Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C_____ SA – C______ împotriva sentinței civile nr. 9224/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. - C______, cu sediul în mun. București, _______________________, sector 6, C.U.I. xxxxxxxx, J40/552/15.01.2004, împotriva sentinței civile nr. 9224/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul T____ T_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Tiha Bârgăului nr. 267A, jud. Bistrița Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

A___ P______ M_____ D____ E_______ L____ I____ D____ M_____

Red/dact:

MAP/HVA

27.06.2013/2 ex

Jud. fond: CCG