Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 2315/2015

Ședința publică din 25 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L_______ B_________

Judecător A__ M____ N_________

Grefier L______ C____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul Județean de Poliție G___ împotriva sentinței civile nr. 93 din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg.J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent D________ A____ D_____ și intimații B________ S____, _____________________ S________ TG-J__, _______________________ TG-J__.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimatul petent reprezentat de procurator D________ R_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 C__ tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 C__, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 C__, acordând cuvântul.

Procurator D________ R_____ pentru intimatul petent solicită respingerea apelului ca nefondat.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 93 din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg.J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petentul D________ A____ D_____, împotriva procesului - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 05.06.2014, în contradictoriu cu intimații I.P.J. G___ – Serviciul Rutier, B________ S____, ____________________.A. – S________ Tg-J__, S.C. E______ S.A. - S________ Tg-J__, anulat procesul verbal de contravenție contestat ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 05.06.2014 de Poliția mun. Tg-J__ – Biroul Rutier și obligarea intimatului I__ G___ la plata către petent a sumei de 820 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 05.06.2014 întocmit de I__ G___ - Biroul Rutier, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă in cuantum de 340 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108/1/b/3 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că în data de 05.06.2014, ora 14,00, a condus auto marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________-J__, nerespectând regulile privind întoarcerea la schimbarea benzii de mers spre stânga întrând în coliziune cu auto VW Golf cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula în aceeași direcție.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, cu mențiunea ”nu sunt de acord cu cele consemnate în procesul verbal de către agentul constatator și nu sunt de acord ca celălalt conducător auto să își facă mașina pe asigurarea mea”.

În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 16 alin.1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.”

Potrivit art. 19 din OG 2/2001, “(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”

Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG 2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175 și art.178 din Codul de procedură civilă.

În speță, instanța a apreciat, prin prisma dispozițiilor menționate, că procesul verbal de contravenție este legal întocmit.

Din perspectiva martorului asistent consemnat în procesul verbal, instanța a constatat că menționarea ca martor asistent chiar a celuilalt conducător auto implicat în evenimentul rutier nu determină nelegalitatea actului sancționator, întrucât acesta nu a fost consemnat ca martor care să confirme starea de fapt reținută în sarcina petentului, ci ca martor care să confirme existența unei din ipotezele prevăzute de art.19 din OG 2/2001. De altfel, constată instanța că nu era necesară consemnarea martorului asistent în cazul de față, dat fiind faptul că petentul contravenient s-a aflat de față la încheierea procesului verbal, pe care l-a semnat cu obiecțiuni, neexistând refuzul acestuia sau imposibilitatea de semnare.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere prevederile art.108/1/b/3 din OUG 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție „nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale”.

Sub aspect probator, instanța a observat următoarele:

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, inclusiv prezumția de nevinovăție. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Pe de altă parte, interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă, de asemenea, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, în jurisprudența Curții s-a reținut că forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauza de față, analizând materialul probator administrat, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție contestat nu corespunde realității.

Astfel, expertul tehnic B_______ I_____, raportându-se la declarațiile celor doi conducători auto date înaintea organelor de poliție, la schițele accidentului, la depozițiile martorilor audiați de instanță, la avariile celor două autoturisme și la indicatoarele rutiere existente în zonă, a stabilit următoarea dinamică a evenimentului rutier: petentul D________ A____ D_____, conducător al autoturismului Dacia Duster cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX se deplasa pe raza municipiului Tg-J__, în Zona Gării, cu intenția de a executa manevra de întoarcere pe scuarul ce desparte cele două sensuri de circulație. Ajuns în dreptul scuarului și observând aceeași intenție de întoarcere pe același scuar a unui alt autoturism care circula din sensul opus, a redus viteza și în momentul angajării în viraj a fost acroșat de autoturismul VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula în spate pe banda 1.

Dinamica evenimentului rutier va fi analizată din perspectiva disp. art.126 din HG 1391/2006, potrivit cărora „Se interzice întoarcerea vehiculului: a) în locurile în care este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 lit. f); b) în intersecțiile în care este interzis virajul la stânga, precum și în cele în care, pentru efectuare, este necesară manevrarea înainte și înapoi a vehiculului; c) în locurile unde soliditatea drumului nu permite; d) pe drumurile cu sens unic; e) pe marcajul pietonal; f) în locurile în care este instalat indicatorul "Întoarcerea interzisă".”, rezultând că nu este incidentă în speță nici una din situațiile în care este interzisă întoarcerea vehiculului.

De asemenea, expertul tehnic a concluzionat că starea de pericol în producerea evenimentului rutier a fost creată de celălalt conducător auto implicat în evenimentul rutier, respectiv B________ S____, care a încălcat parțial prevederile art.118 din OUG 195/2002, respectiv, deși a înțeles intențiile conducătorului auto Duster, care circula în fața sa, a forțat trecerea prin partea stângă (depășirea prin stânga), deși se impunea trecerea și efectuarea manevrei de depășire prin dreapta.

În speță, pe baza probelor administrate, nu s-a putut retine ca dovedită în sarcina petentului încălcarea nici uneia dintre regulile privind întoarcerea menționate mai sus, drept pentru care procesul verbal de contravenție contestat apare ca fiind nelegal întocmit, din materialul probator reieșind o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul verbal de contravenție.

Pentru toate considerentele arătate, reținând că intimatul nu a probat vinovăția petentului în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, instanța a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 05.06.2014 întocmit de I__ G___ – Biroul Rutier, cu consecința înlăturării sancțiunilor aplicate.

Față de disp. art.453 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a intimatului I__ G___, instanța a obligat intimatul I__ G___ la plata către petent a sumei de 820 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, taxă de timbru și onorariu expertiză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I__ G___ – Serviciul Rutier G___ care a criticat sentința pentru netemeinicie din următoarele motive:

În expunerea motivelor de apel se apreciază că soluția pronunțată este netemeinică pentru următoarele motive:

Petentul a fost sancționai pentru nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Prin procesul verbal de contravenție s-a reținut faptul că a condus auto marca Dacia Duster cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX nerespectând regulile privind întoarcerea la schimbarea benzii ele mers spre stânga intrând în coliziune cu auto VW Golf XXXXXXXXX, care circula în aceeași direcție.

Așadar petentului i s-a imputai faptul că nu s-a asigurat corespunzător în momentul în care, de pe banda I a pătruns pe banda 2 de circulație a sensului de mers, bandă pe care circula celălalt conducător auto.

Acest aspect rezultă, în opinia apelantului, în mod clar, atât din declarația celuilalt conducător cât și din schița accidentului, întocmit chiar de petent.

Documentele menționate infirmă, așadar, susținerile martorilor audiați la solicitarea petentului, ale căror declarații au fost avute in vedere de expertul desemnat in cauză, potrivit cărora ambele autovehicule se deplasau pe banda situată lângă axul drumului.

De altfel, apreciază că în ipoteza in care autovehiculul petentului ar fi fost încadrat pe banda 2 de mers, celălalt autovehicul nu mai avea posibilitatea de a pătrunde pe lângă acesta.

Aspectele arătate, care rezultă din declarațiile celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier, documente pe baza cărora agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție, nu au fost avute în vedere nici de expertul desemnat in cauză și, pe cale de consecință, nici de instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei.

In ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate, apreciază că acestea trebuia să fie stabilite, în mod egal, în sarcina celor trei intimați care au avut aceeași poziție procesuală și nu doar în sarcina I.P.J. G___.

Față de considerentele de mai sus, solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Prin întâmpinare intimatul petent D________ A____ D_____ solicită respingerea apelului ca netemeinic, nefondat și nedovedit.

Arată că apelul este nedovedit întrucât prin cererea de apel nu s-au produs probe sub sancțiunea decăderii potrivit art. 470 alin. 1 lit. d și alin. 3 C.pr.civ. în răsturnarea celor dovedite de petent la fondul cauzei ce reprezintă realitatea stării de fapt.

La fondul cauzei arată că a dovedit că starea de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție este nereală iar prin expertiză s-a statuat că intimatul ce conducea autovehiculul XXXXXXXXX se face vinovat de producerea accidentului rutier.

Intimatul B________ S____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri conform dovezilor administrate în cauză.

Consideră motivele invocate prin cererea de apel ca parțial fondate, numai în ceea ce privește desfășurarea evenimentelor rutiere care sunt descrise în procesul verbal contestat.

Arată că numitul D________ A____ se afla parcat pe partea dreaptă a drumului după care s-a pus în mișcare iar la trecerea de pe banda 1 pe banda 2 a sensului de mers, urmând a efectua virajul la stânga, nu s-a asigurat corespunzător, intrând în coliziune cu autoturismul condus de intimat care circula pe banda 2 a sensului de mers pe direcția înainte.

În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 și următoarele C.pr.civ.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel, tribunalul constată următoarele.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 05.06.2014 întocmit de I__ G___ - Biroul Rutier, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă in cuantum de 340 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108/1/b/3 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că în data de 05.06.2014, ora 14,00, a condus auto marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ______________________-J__, nerespectând regulile privind întoarcerea la schimbarea benzii de mers spre stânga întrând în coliziune cu auto VW Golf cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula în aceeași direcție.

În urma administrării probatoriului instanța de fond a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție.

Apelul este nefondat din următoarele considerente:

Dinamica producerii evenimentului rutier a fost analizată de către instanța de fond din perspectiva disp.art. 126 din HG 1391/2006 rezultând că nu este incident în speță niciuna din situațiile în care este interzisă întoarcerea vehiculului.

În cursul cercetării judecătorești instanța de fond a administrat proba cu expertiza tehnică auto iar în cuprinsul raportului de expertiză expertul a concluzionat că starea de pericol în producerea evenimentului rutier a fost creată de celălalt conducător auto implicat în evenimentul rutier, respectiv B________ S____, care a încălcat parțial prevederile art.118 din OUG 195/2002, respectiv, deși a înțeles intențiile conducătorului auto Duster, care circula în fața sa, a forțat trecerea prin partea stângă (depășirea prin stânga), deși se impunea trecerea și efectuarea manevrei de depășire prin dreapta.

În acest context, în speță pe baza probelor care au fost administrate nu se poate reține ca dovedită în sarcina petentului încălcarea nici uneia din regulile privind întoarcerea menționată în art. 126 din HG 1391/2006, petentul prin intermediul probelor ce au fost administrate la instanța de fond a dovedit o stare de fapt contrară celei reținute prin actul constatator, motiv pentru care tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 480 C.rp.civ. va fi respins apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul Județean de Poliție G___, – Serviciul Rutier, cu sediul în Tg-J__, ____________________, județul G___ împotriva sentinței civile nr. 93 din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg.J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent D________ A____ D_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Tismana nr. 612, județul G___ și intimații B________ S____, domiciliat în ________________________, nr. 314, județul G___, _____________________ S________ TG-J__, cu sediul în Tg-J__, județul G___ și _______________________ TG-J__, cu sediul în Tg-J__, județul G___, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25 Noiembrie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, L_______ B_________		Judecător, A__ M____ N_________
	Grefier, L______ C____

Red. L.B.

Tehnored. L.C.

J.fond.L.M.P______

7 ex./17.12. 2015